arhivă | Citit / Văzut / Auzit Flux RSS pentru această arhivă

Deep Purple: Mistreated


Dacă ai cinci minute (spre zece…), pune varianta live din 1974, preferabil seara, în căști. Lasă chitara lui Blackmore să te conducă, vocea lui Coverdale să te atingă, și vei înțelege imediat de ce Mistreated e o declarație de putere și vulnerabilitate în același timp.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

(Cristian Isop – Ceva despre noi): Radu Zlati – Lectia de civism


Cine sunteţi, cine credeţi că puteţi să fiţi ? (inclusiv nişte date biografice sumare) În fiecare dintre noi (nu eu am spus-o primul) dorm mai mulţi ”eu”: cel care suntem cu adevărat, cel care credem noi că suntem, cel care cred alţii că suntem, cel care credem noi că alţii cred că suntem… şi aşa […]

Comentarii dezactivate Continuă citirea →

Led Zeppelin: Starway To Heaven


Starway To Heaven face parte din magnificul Led Zeppelin IV, probabil cel mai bun disc al formaţiei. Melodia insesi este vazuta de catre multi dintre criticii si cunoscătorii din domeniul R’N’R ca fiind cea mai buna piesa muzicala a genului. Ceea ce frapează la Starway To Heaven (ca şi la întregul album de altfel) este […]

Continuă citirea →

Jon and Vangelis – So Long Ago, so Clear


O mică bijuterie, dacă mă întrebaţi. O perfectă simbioză între acordurile imaginate de Vangelis şi versurile lui Jon Anderson. Închideţi ochii şi visaţi… Lirycs Once, we did run How we chased a million stars and touched as only one can Once, we did play How the past delivered you Amidst our youth we’d dream away, […]

Continuă citirea →

Auto-înşelarea ca formă de explicaţie a lumii


Printr-un prieten de pe Facebook am găsit videoclipul de mai jos. Iubitor de Led Zeppelin, bineînţeles că ştiam de acuzele lansate din diferite medii (în special cele clericale) la adresa lui Starway to Heaven. Prin anii ’90 chiar mă distrasem citind împreună cu elevii de la cenaclul pe care îl conduceam o cărţulie scoasă la […]

Comentarii dezactivate Continuă citirea →

Dead can Dance – Host of the Seraphim


Căci unde se afla frumusețea decît la granița dintre viață şi moarte? La fel ca Enigma dar în mai mare măsură decât acest experiment, Dead can Dance te duce pe teritorii neexplorate decât cu mintea… sau cu simţurile hipertrofiate de apropierea inefabilului… Aş spune că Dead can Dance atinge cu Host of the Seraphim limitele […]

Continuă citirea →