Discurs Crin Antonescu, la începutul reuniunii Delegaţiei Permanente a PNL (5.02.2011)

Aş vrea să deschidem lucrările acestei Delegaţii Permanente cu un moment mai special. Cu câteva zile în urmă s-au împlinit zece ani de la dispariţia unuia dintre cei mai importanţi şi mai frumoşi colegi ai noştri, de la dispariţia unui om care a fost o voce puternică, limpede a liberalismului atunci când ne era mai greu, adică la începutul anilor 1990 şi de aceea vă propun să ţinem un moment de reculegere în memoria fruntaşului liberal Horia Rusu.

Mulţumesc!

Ordinea de zi a Delegaţiei Permanente de astăzi este una cunoscută de destulă vreme şi anume este dezbaterea şi decizia în legătură cu un pas foarte important şi anume constituirea unei alianţe politice şi electorale între Alianţa de Centru-Dreapta Partidul Naţional Liberal  – Partidul Conservator, constituită deja, şi Partidul Social Democrat.

Este un subiect pe care, de bună-seamă, nu începem să-l discutăm astăzi, ci încheiem să-l discutăm astăzi, printr-o dezbatere finală şi printr-un vot. În cursul lunii ianuarie, despre acest subiect s-a discutat şi am discutat ca preşedinte al partidului, au discutat colegii mei din conducerea partidului în repetate rânduri şi pe diferite paliere. Am discutat despre acest act politic cu preşedinţii organizaţiilor judeţene. Am avut o discuţie în Consiliul Naţional Executiv reunit. Am avut o discuţie cu grupurile parlamentare reunite. Am avut în trei rânduri discuţii în Biroul Politic Central. Am avut, de asemenea, discuţii cu diferite personalităţi ale partidului şi aş vrea să mulţumesc, în mod special, câtorva oameni a căror poziţie a fost foarte importantă şi pentru mine în luare acestei decizii, în ce mă priveşte, şi în toţi paşii pe care în această negociere intensă şi amplă cu Partidul Social Democrat am purtat-o. Înainte de toate, a fost foarte important pentru mine să cunosc poziţia celor trei oameni, care singuri dintre noi toţi, în această Delegaţie Permanentă, garantează istoricitatea şi continuitatea Partidului Naţional Liberal, singurii care, atunci când vorbesc despre Brătieni, nu vorbesc în metafore, ci vorbesc la propriu. I-am numit aici pe domnii preşedinţi Mircea Ionescu-Quintus, Radu Câmpeanu şi Dinu Zamfirescu. A fost foarte important şi le adresez mulţumiri speciale unor colegi ca profesorul Andrei Marga sau maestrul Mircea Diaconu, colegi ai noştri, în Partidul Naţional Liberal şi în conducerea lui, care se disting printr-o suprafaţă mult mai mare de contact cu societatea civilă, cu elitele româneşti, decât putem noi s-o avem în calitatea noastră de politicieni,  să spun aşa, de mai multă vreme. A fost foarte important, de asemenea, şi le mulţumesc liderilor celor două grupuri parlamentare, domnul Călin Popescu-Tăriceanu şi domnul Puiu Haşotti, cu care am discutat aceste lucruri şi cu care, ca şi cu toţi ceilalţi, am întors, cum se spune, chestiunea pe toate feţele.

Aşadar, nu ne aflăm în faţa unei decizii nepregătite. În aceste foruri şi în aceste cadre de discuţie pe care le-am evocat am venit mereu şi am informat în legătură cu articulaţiile esenţiale ale negocierii şi înţelegerii posibile cu Partidul Social Democrat. Agenda, textul agendei, documentului politic, documentului de intenţii şi principii a venit ceva mai târziu, atunci când el a fost finalizat, adică abia ieri spre prânz. Am rugat Secretariatul General să o trimită tuturor colegilor, tuturor membrilor Delegaţiei Permanente pentru a avea timp să o citească, să o parcurgă şi să o putem discuta şi pe aceasta astăzi.

Sigur că despre un asemenea gest politic, fără precedent, din toate punctele de vedere, şi cu o miză enormă din toate punctele de vedere se poate discuta mult, s-a discutat mult şi, fără îndoială, că, dacă el se va produce, se va mai discuta foarte mult.

Eu doresc în câteva fraze, să nu exagerez să spun cuvinte, să vă prezint, încă o dată, argumentele pentru care astăzi, în calitate de preşedinte al Partidului, după toate aceste consultări vă propun să votăm în favoarea acestui pas şi acestui act politic. Noi am vorbit foarte mult şi am avut grijă foarte mult de componenta liberal din denumirea, din istoria şi din doctrina partidului nostru şi bine am făcut. Am făcut-o mereu, cu mai mult sau mai puţin succes, dar am făcut-o mereu cu egală îndrăzneală şi cu egală voinţă politică.

E în acest moment cazul, cred, să ne aplecăm, cu şi mai multă stăruinţă, asupra celeilalte componente din identitatea şi din denumirea partidului şi anume naţional. Asta nu înseamnă o abandonare, o estompare sau o marginalizare, în niciun fel, a componentei liberale, dar înseamnă să ne aducem aminte şi să înţelegem că acest partid nu a fost doar de la înfiinţarea sa promotorul modernizării şi valorilor liberale în România, ci a fost mereu cel care a înţeles cel mai bine interesul naţional şi cel care în atâtea rânduri l-a servit.

Astăzi, avem datoria, cred, toţi oamenii politici, indiferent de partidul din care facem parte, de valorile doctrinare care ne-au grupat într-un partid sau altul, să înţelegem ce se întâmplă cu România, să auzim, să ascultăm şi să înţelegem vocea celor mai mulţi dintre români, în slujba cărora, prin voinţa cărora şi în interesul cărora trebuie să lucrăm cu adevărat ca oameni politici şi e foarte clar, din toate punctele de vedere că România este într-o situaţie gravă, într-o criză gravă, că România este la limită, că România este în faţa unor alegeri majore şi că România şi românii, cei mai mulţi, copleşitor cei mai mulţi dintre ei, au nevoie de o alternativă, acum , puternică şi capabilă să salveze, practic, nu mă feresc de cuvânt, această ţară şi s-o îndrepte pe o direcţie corectă.

Bilanţul regimului Băsescu este unul despre care am discutat în repetate rânduri şi care de la o zi la alta se gravează. Personal, la sfârşitul anului trecut, am receptat ca extrem de grav un semnal suplimentar şi acest semnal a fost pentru mine unul din motivele care m-au determinat să­ îmi înclin, la nivelul personal, decizia în favoarea acestui act politic: deprecierea gravă, aş spune fără precedent după 1996, a poziţiei, imaginii şi situaţiei României în plan internaţional.

Noi suntem oameni şi suntem un partid care din 1990 ne-am luptat, am spus-o clar, cu glas tare din 1990, pentru revenirea României în lumea civilizată occidentală, pentru NATO, pentru Uniunea Europeană. Istoria a făcut, şi poate că s-a arătat măcar o dată dreaptă, ca sub un guvern şi un prim-ministru al Partidului Naţional Liberal, momentul oficial al intrării României în Uniunea Europeană să fie consfinţit.

Astăzi constatăm cu toţii că, după toate necazurile interne şi din punct de vedere internaţional, România este în gravă criză. Regimul Băsescu a eşuat şi nu doar că a eşuat, pe măsură ce eşecul său e mai clar, el se transformă într-o ameninţare din ce în ce mai mare. Pagubele de tot felul pe care în fiecare zi acest Guvern care conduce România le aduce ţării pe care o conduce sunt enorme.Este un regim care pune în pericol şi adeseori încalcă normele, instituţiile şi mentalităţile statului de drept. Este un regim, un Guvern, care şi-a dovedit totala incompetenţă economică, administrativă. Este un Guvern şi un regim care afectează grav şi zilnic viaţa celor mai mulţi dintre cetăţenii acestei ţări.

Niciodată statul de drept după ce, el cu greutate s-a aşezat la mijlocul anilor ‘90 în România, nu a fost mai periclitat decât este astăzi. Niciodată un Guvern nu a condus mai prost, mai iresponsabil şi mai cinic România. Niciodată cetăţenilor României ,că sunt ei activi în sectorul privat, că sunt ei bugetari, că sunt tineri, că sunt pensionari, nu le-a fost periclitată existenţa materială şi nu le-au fost periclitate drepturile civile sub diferite forme aşa cum se întâmplă azi.

Iată de ce nevoia celor mai mulţi dintre cetăţenii României de a constitui o forţă democratică suficient de puternică, spre a înlocui această putere şi de spre a readuce societatea românească, economia românească, statul românesc pe o cale civilizată, europeană, democratică şi prosperă este majoră. Partidul Naţional Liberal are responsabilitatea de a răspunde într-un fel sau altul acestei cereri.

S-a vorbit pe drept cuvânt de câteva pericole, de câteva riscuri care pândesc un asemenea pas şi vă dau toate asigurările că şi eu, şi toţi ceilalţi care s-au declarat partizani ai acestei construcţii, nu am fost şi nu suntem scutiţi de nelinişti. Este un pas care poate avea consecinţe enorme, este un pas care şi pentru societatea românească şi pentru noi, ca partid, poate fi decisiv. Printre aceste riscuri s-au vehiculat câteva şi aş vrea să mă refer la ele. S-a vehiculat riscul pierderii identităţii istorice, doctrinare, juridice a Partidului Naţional Liberal. Este un risc fals nu numai pentru că textul politic al acestui acord, menţinerea identităţii din toate punctele de vedere este explicit garantata, dar şi pentru că, stimaţi colegi, se poate teme cu drept temei cineva că îşi poate pierde identitatea atunci când nu are o identitate puternică şi sper să îmi daţi voie ca în numele dvs. sau în numele celor mai mulţi, să am pretenţia că dintre toate partidele politice din România, Partidul Naţional Liberal este cel care a avut şi are cea mai puternică identitate.

Nu, nu uităm şi nu avem cum să uităm care sunt convingerile noastre, care sunt opţiunile noastre, care sunt valorile noastre intrând în această alianţă aşa cum nu am uitat niciodată, intrând şi în alte alianţe care cuprindeau inclusiv partide de stânga. Nu cred că pericolul pierderii identităţii este unul real şi, în orice caz, cred că depinde exclusiv de noi, de forţa noastră interioară ca acest pericol să nu existe, de fapt.

S-a vorbit despre riscul, şi vă mărturisesc că sunt unul care m-am temut foarte mult de acest risc, riscul rezervei, neînţelegerii sau respingerii chiar de către o parte a electoratului nostru a apropierii de un partid, Partidul Social Democrat, care în mod tradiţional a fost adversarul nostru doctrinar şi nu numai.

Trebuie să vă spun că, prin patru sondaje pe care le-am făcut şi care vă pot sta la dispoziţie în detaliu, exceptând sondaje făcute de alţii – CCSB, vorbim de sondaje comandate doar de noi, am avut surpriza să constat că dorinţa de a produce o schimbare în România şi de a construi o forţă politică suficient de puternică, în care şi Partidul Naţional Liberal să fie parte, este poate mai mare la electoratul nostru decât la noi înşine.

Conform acestor sondaje, electoratul liberal susţine şi votează o asemenea alianţă. Ceea ce pierdem este un maximum de 2,3% dintr-un scor de 29-30% la care suntem acum. Este aproximativ egal cu ceea ce pierde PSD-ul din electoratul său şi este recompensat de voturile unor nehotărâţi care vin înspre noi.

Paradoxul şi chiar surpriza este pentru mine, şi a fost şi pentru Vlad Moisescu, în special, un om care se temea cot la cot cu mine foarte tare de asta, că electoratul bucureştean, un electorat foarte important pentru noi, va fi foarte rezervat.

Ei bine, surpriza este că din toate zonele ţării, gradul de susţinere pentru această alianţă cel mai mare este in Bucureşti şi asta, cred, că trebuie să ne spună ceva.

Alianţa cu Partidul Conservator, care a fost la rândul ei pusă în discuţie în fel şi chip nu atât înăuntru partidului cât în afara lui, şi care a generat o campanie mediatică fără precedent prin intensitate împotriva acestei alianţe cu Partidul Conservator, împotriva mea ca iniţiator criminal în ghilimele al ei, împotriva partenerilor, m-a pus şi pe mine pe gânduri şi am socotit că vor fi nişte pierderi suportabile, acceptabile sau programate.

Ei bine, după această alianţă PNL, care n-a depăşit 27% în niciun sondaj pe parcursul anului 2010, a ajuns în aceste patru sondaje la care îl adaug şi pe cel al CCSB-ului, la 30%. A crescut şi a crescut în evaluarea sociologică pentru că ceea ce contează acum pentru marea parte a electoratului României, în orice caz a electoratului care nu e de partea puterii, este coagularea opoziţiei. Pasul făcut cu conservatorii ne-a adus puncte şi nouă şi lor pentru că acum suntem într-o alianţă, pentru că a fost un pas în sensul şi pe direcţia politică dorită de aceşti concetăţeni ai noştri.

Conform acestor sondaje, astăzi sau mai degrabă ieri, în zilele din urmă, când aceste sondaje au fost făcute, sunt gata să voteze pentru această uniune, această coaliţie, PSD-PNL-PC, o cifră între 62 şi 68% din electoratul României.

Aveţi, de asemenea, şi avem cu toţii, tema echilibrului sau raportului între valori, între soluţii în această coabitare sau în această construcţie politică de durată, cu un partid ca Partidul Social Democrat.”

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: