Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții a lansat astăzi un nou raport social, axat pe analiza crizei din România și pe formularea de răspunsuri la aceasta. Din acest document riguros și complex, fundamentat atât teoretic, cât și pe date statistice concrete și care merită o lectură atentă, m-aș referi la aspectul pe care îl consider cel mai relevant: factorul politic ca sursă de blocaj sau, de cealaltă parte, ca furnizor de soluție la criză.
Cercetarea ICCV ne arată că, până acum, actorii responsabili nu au acționat decât asupra unor variabile blocate și nu asupra celei strategice, care putea să spargă „ghemul” de crize complexe care ne afectează azi. În același timp, puterea a preferat o abordare în paradigma problemei cu soluție unică – adică la problema crizei există o singură soluție corectă, respectiv cea propusă de putere, anume tăierea masivă și nediferențiată a salariilor. Această abordare a exclus dialogul cu partenerii politici și sociali, dezbaterea pe soluții alternative sau complementare și a impus un mecanism de tip conflictual și nu consensual.
Pe acest fond, natura profundă a crizei actuale nu este economică, ci politică: „rezidă în incapacitatea configurației politice actuale de a produce un proces de gândire colectivă, democratică prin natura sa, care să genereze soluții credibile și susținute de un larg consens, implementate flexibil, deschise la adaptări și revizuiri. Blocajul politic este adevărata problemă a crizei României.”
Prin urmare, soluția nu poate veni decât dintr-o schimbare fundamentală de funcționare a politicului, respectiv a modului de operare din partea Guvernului și Președinției. Un prim pas ar fi trecerea de la un management de tip conflictual la unul consensual, „realizarea unui cooperări politice pentru identificarea unor măsuri larg acceptate și susținute”. Iar în al doilea rând, instituția prezidențială poate deveni un factor esențial al ieșirii din criză: „Soluția imediată care ar debloca întregul sistem se plasează în sfera președinției: trecerea de la poziția de președinte jucător la cea de președinte arbitru și constructor al solidarității și al unui consens politic anti-criză.”
Sigur, cercetarea ICCV confirmă cu metode științifice, sociologice, cu date economice, ceea ce noi liberalii am afirmat în numeroase rânduri. Că ieșirea din criză este în primul rând o chestiune politică de fond, și abia apoi una de politici concrete. Că ea nu poate veni decât însoțită de o schimbare în zona puterii. Care în opinia noastră începe cu înlocuirea guvernului Boc, dar nu se limitează la ea. Este nevoie de oameni noi, dar care să vină cu practici noi, cu o atitudine și cu o abordare nouă. Că avem nevoie de un proiect pe termen lung, de rescrierea fundamentelor democratice, de revenire la normalitate și de restabilire a rolului firesc al instituțiilor într-un stat de drept. Iar acest proiect presupune, fără îndoială, un acord cât mai larg atât din sfera politică, cât și din societate.
Din păcate, mă tem că nici eforturile academice, nici cele politice nu au vreun efect asupra lui Traian Băsescu, Emil Boc, Elena Udrea și alți slujitori portocalii, care își continuă politica distructivă pentru societate, dar productivă pentru gașca lor. Mă tem că România va mai avea încă multe de pătimit…
sursa: Iulia Huiu
Radu Zlati 
Comentarii recente