Mă pregăteam, cu urechea lipită de copaci, pândind urnirea sevelor, să scriu despre primăvară. A bătut echinocţiul, când ziua şi noaptea se privesc în oglindă egal, iar sub streşini de pădure au apărut, în zbor tremurat, primii sitari. O emisiune-avertisment realizată la Antena 3 de prietenul meu Radu Tudor şi avându-l ca invitat pe academicianul Dinu C. Giurescu (iată că rar, din ce în ce mai rar, în emisiunile de televiziune mai încap şi personalităţi adevărate şi nu doar sexi-imbecili şi ştoarfe siliconate), m-a dat jos din melancolii. Am devenit atent şi pentru că acum câteva luni dedicasem spaţiul rubricii mele unui articol formidabil scris de acelaşi eminent istoric. Domnul Giurescu, utilizând uneltele microscopice, întotdeauna exacte în citate şi date, ale omului de ştiinţă, povestea atunci cum e cu parlamentul unicameral pe care-l vrea musai Băsescu. Reţeta fusese aplicată cu forţa de Stalin în România alegerilor din 1946, primele desfăşurate sub cizmă sovietică. A fost zadarnică opoziţia liderilor partidelor istorice, a fost inutilă argumentaţia adusă de Rege. Emisarii sovietici au cerut, ceea ce cere şi Traian Băsescu azi, desfiinţarea camerei superioare. Într-un regim totalitar, parlamentul mutilat la o singură cameră legiuitoare e mai uşor de stăpânit. Aşa s-a şi petrecut.
Azi, Dinu C. Giurescu îşi asumă misiunea de a ne semnala o altă trădare – pentru că aici e vorba chiar de înaltă trădare la adresa intereselor naţionale – în legătură cu Transilvania. Că ungurii din Parlamentul României sunt abili, inteligenţi şi-şi urmăresc un scop nici măcar ascuns – autonomia teritorială, formarea unei mici Ungarii în inima ţării, ştiam. Am scris-o de atâtea ori. Ştiam şi că maghiarii noştri sunt patrioţi, singurii probabil cetăţeni din România patrioţi. Patrioţi însă faţă de Budapesta, nu faţă de Bucureşti. Acea mică Ungaria din Ardeal va avea în final armată proprie, parlament propriu, prim ministru la Târgu Mureş sau la Mircurea Ciuc unde deunăzi, un scelerat, de altfel funcţionar al statului român, se opintea cu o sfoară în grumazul păpuşii care-l imita pe Avram Iancu. Asasina în văzul lumii un simbol de neegalat al românismului ardelean. Gestul spânzurării se petrecea cu atâta înverşunare încât părea că acel individ îl sugrumă chiar pe Crăişorul Munţilor, în carne şi oase. Sigur, unii au protestat, cam formal, dar s-au dezis totuşi de simulacrul periculos al unei crime. Dacă UDMR a făcut-o, nu din sensibilitate, ci pentru că politicienii lor sunt deştepţi, Bocii şi Băseştii noştri, nu. Ei sunt preocupaţi de conservarea puterii lor şi atâta tot. La infinit şi cu orice preţ. Chiar şi cu preţul de a mutila din nou Transilvania, pe modelul Dictatului de la Viena. Felia tăiată atunci e pe aliniamentele celei de azi. Este ceea ce ne arată, printr-o similitudine, regiunea maghiară concepută în noua împărţire ticluită de regimul Băsescu. Scriam acum ceva vreme că între mica Ungarie din România şi cea cu capitala la Budapesta mai e nevoie de un coridor de legătură. Biet naiv! Soluţia a fost găsită şi ne-o dezleagă Dinu C. Giurescu. Ca şi în felia tăiată de Hitler, o importantă parte din Ardeal (ceva mai dolofană în varianta puterii Băsescu, mai generos din fire), numită regiune de dezvoltare, va exista o graniţă confortabilă cu Ungaria. O graniţă care nu am îndoieli, va dispărea cu totul, proclamând, în minutul istoric următor, Ungaria Mare. Argumentele academicianului că totul este un târg mizerabil fac referire şi la amputarea cuvântului judeţ din orice document şi referire şi mai ales din şi aşa sărăcăciosul discurs prezidenţial. Ce câştigă Băsescu din acest târg? Prietenia lui Viktor Orban? Nu-i cam puţin? Să dai o ţară, o bună parte din ţară, cea mai udată poate cu sânge, pentru a păstra pe fotolii înalte perechea ta de izmene şi câteva fuste?
Ce câştigă Băsescu? Câştigă rămânerea la putere a lui şi a Elenei Udrea şi a Robertei Anastase şi a… E destul. Boc nu poate fi trecut aici. Boc e doar un servitor, care – conform noului Cod al Muncii – poate fi azvârlit oricând pe scări. E caricatura unei mămăligi. Spunându-i ardelean îl lipeşti de Avram Iancu şi ar fi o ruşine şi o insultă pentru cei care au ars eroic pentru aceste pământuri.
Sunt indicii că Traian Băsescu a vândut flota ţării, dosar încă nejudecat. Un fleac sau o trădare? Poporul l-a votat mai departe. Ştim că Traian Băsescu a îndatorat România pe mai multe generaţii, dizolvând munţi de bani în neant, în vreme ce poporul flămânzeşte. Băsescu, pe care unii îl compară ilegitim cu Moise, şi-a alungat poporul în patru zări, să se descurce unde poate, să fie rob. Biblicul Moise şi-a scos poporul din robie şi l-a adus acasă, să trăiască liber. Traian Băsescu a făurit primul Parlament al Ruşinii, creând o majoritate mercenară care poate vota orice vor muşchii lui, inclusiv, iată, regionalizarea României, cu o regiune cu dedicaţie, cadou pentru ţara vecină. Ne-o spune unul din marii noştri istorici, personalitate în care nu s-a uscat vlăstarul patriotismului, sentiment care, în Traian Băsescu şi în gaşca lui mercenară n-a răsărit niciodată, pământul firii lor fiind otrăvit de setea nepotolită de bani şi putere. România, ne-o spune academicianul Giurescu, e în pragul unei uriaşe şi mizerabile trădări. E destul pentru a trezi terciul de mămăligă şi laşitate din noi? Aş!
sursa: Jurnalul
Radu Zlati 
De mult nu am citit un articol asa GRETOS !
ApreciazăApreciază
parerea dvstra. Nu sunt de acord, multe dintre asertiunile din articol se sustin documentar.
ApreciazăApreciază
„În urma evenimentului produs la 10.04.2002, ce a constat în caderea lui Panait Nicolae Cristian de la înaltimea terasei propriei locuinte, pe partea carosabila a strazii Logofat Stroici, nr. 35, Sectorul 2, Bucuresti, ne-am deplasat la fata locului si am efectuat cercetarea în scopul descoperirii, fixarii si stabilirii pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba. În pofida tratamentului chirurgical aplicat si a masurilor de resuscitare întreprinse de medicii Spitalului Clinic de Urgente Bucuresti, la ora 20,30 s-a înregistrat decesul lui Panait Cristian. Cercetarile s-au desfasurat în cadrul unor versiuni de ancheta elaborate în raport de persoana victimei, profesia si functia sa, locul de munca, anturajul sau, etc. La stabilirea formei judiciare a mortii s-au avut în vedere cele 3 posibilitati de suprimare a vietii: omuciderea, caderea accidentala si sinuciderea.” – asa incepe raportul criminalistului din cadrul IGPR, referitor la evenimentul macabru din seara zilei de 10 aprilie 2002. Mai departe, in rechizitoriul procurorului care cerceta moartea violenta a lui Panait (in dosarul real al cauzei, si nu in cel fals, prezentat de procurorul Ilie Botos in urma cu cativa ani si in care, in complicitate cu Ovidiu Paun si Ilie Piciorus – ambii sefi ai lui Panait, s-a falsificat raportul medico-legal si cel al criminalisului, aratandu-se opiniei publice ca moartea procurorului a survenit ca urmare a aruncarii de la fereastra apartamentului in care locuia) se spune ca “varianta sinuciderii ori a accidentarii nu se sustin de catre probele coroborate cu declaratiile martorilor, in concluzie stabilirea formei judiciare a mortii ramane ca stabilita omuciderea”.
Pe lista suspectilor din dosarul cauzei exista un singur nume: “Viorel Victor Ponta, de profesie procuror, coleg cu victima”. La dosar mai exista, de asemenea, ca punct deosebit de important in desfasurarea anchetei penale si stabilirea autorului crimei, declaratia matusii lui Cristian Panait: “Cristi m-a anuntat, cand s-a intors de la serviciu, in jurul orei 17, ca va avea o vizita si sa nu ma sperii daca aud scandal. A zis: Ori eu, ori ei! A specificat ca vrea sa lamureasca niste probleme de viata si de moarte cu un coleg si a spus numele Ponta. Mi-a cerut sa le pregatesc o cafea si, daca se poate ar fi mai bine sa nu asist la discutii. In jurul orei 17.30 a venit musafirul asteptat iar eu, conform intelegerii cu Cristi, am plecat in vizita la o vecina. Ultima persoana care a venit la Cristi a fost acest Ponta”. Femeia mai declara si ca “am fost alertata de ceilalti vecini ca nepotul meu a cazut de la etaj. Ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la el au fost: cainele asta de Ponta m-a omorat! Apoi a mai spus ceva dar nu am mai putut auzi, a intrat in coma”. Procurorul care a dat rezolutia de incepere a urmaririi penale impotriva lui PONTA a fost, in doi timpi si trei miscari, pensionat fortat, de catre ministresa Rodica STANOIU. Un alt procuror a luat “cazul” si, la ordinele lui Botos – procurorul de casa al lui Nastase si Hrebenciuc, a falsificat toate probele astfel incat moartea procurorului panait sa para o sinucidere. Ba, mai mult de-atat, i-au intinat si batjocorit pana si amintirea: au ordonat, postmortem, sa I se faca o analiza psihiatrica lui Panait. Nu era deajuns pentru ei ca unealta Ponta il ucisese, il voiau si “nebun”. Miza v-o dezvalui in cele ce urmeaza (toate datele dosarului le voi prezenta in emisiune, impreuna cu declaratii, in premiera, ale fostilor colegi ai lui Panait).
In urma disparitiei tragice a procurorului Panait, cloaca din spatele lui Ponta l-a recompensat generos, pentru crima savarsita, pe imberbul “procuror”: in acelasi an a devenit, hodoronc – tronc, sef al corpului de control al Primului-Ministru Nastase. Sa vedem insa de ce devenise Panait atat de periculos pentru sefii lui incat sa ii ordone suprimarea, iar executantul Ponta sa o si duca la indeplinire:
DOSARELE LUI PANAIT: In primul dosar, procurorul ancheta furtul masinii deputatului PSD Viorel Gheorghiu. In urma anchetei, Panait a stabilit ca deputatul si-a inscenat furtul autoturismului BMW, pentru a obtine, in mod ilegal, 2,2 miliarde de lei, valoarea asigurarii. Al de-al doilea, mult mai delicat, care a facut multa valva si despre care s-a spus ca a determinat “sinuciderea” sa, il viza pe procurorul bihorean Alexandru Lele. Convingerea luiPanait – aceea ca Lele era nevinovat, s-a materializat printr-o ordonanta prin care Panait, in ciuda presiunilor la care era supus, a dispus scoaterea de sub urmarirea penala a procurorului Lele. Mentionez ca Lele tocmai arestase pe unul dintre sponsorii principali ai lui Nastase si bun prieten cu Vasile Blaga, pe vremea aceea pesedist si sef de vama la Bihor. Un alt dosar pe care Panait il avea in lucru era cel al soţiei lui Adrian Năstase, care era cercetată pentru apariţia īntr-un cont bancar a 400.000 de euro nejustificabili. Alte dosare aflate in lucru ale lui Panait: spalare de bani Ovidiu Tender, si modul in care a vandut fraudulos, catre Petrom, o casa din domeniul public, insasi ministresa de atunci a Justitiei, Rodica Stanoiu. Imediat dupa moartea lui Panait, aceste dosare (mai putin al procurorului Lele) i-au fost date lui Ponta. N-a apucat nici macar sa le rasfoiasca pentru ca, nu-I asa, a fost numit sef de control guvernamental. Si le-a facut sa dispara! Moarte, precum colegul pe care l-a impins pe fereastra cu sange rece!
Cazul Procurorului Panait
ApreciazăApreciază
in epoca am citit aproape tot ce s-a publicat despre caz, in presa anti-PSD. Nici un articol nu facea referire la amestecul (de orice fel) lui Ponta in afacerea Panait.
Nu sterg postarea dvstra doar oentru ca ceillati cititori sa poata vedea pana unde poate merge incercarea de manipulare.
Daca veti persevera cu cautarile, veti afla cu siguranta ca Ponta a fost printre ucigasii lui Mihai Viteazul si Crin Antonescu a stat la originea complotului ce a dus la moartea ciobanului din Miorita.
Va urez succes in cautari!
ApreciazăApreciază