Ziua națională a Romaniei e privită ca zi de doliu pentru că ar fi consemnat destrămarea patriei strămoșești (citez din domnul Tökes Laszlo)
Ungaria își încheie existența istorică în urma bătăliei de la Mohacs în 1526. În 1541 e declarată pașalâc. Partea care nu intră în provincia turcească devine Ungaria habsburgică cu capitala la Pozsony (Bratislava). Si inainte de 1526, și după, Principatul Transilvaniei nu făcea parte din aceste formațiuni. De altfel, înfrângerea de la Mohacs se datorează, în bună parte, neintervenției armatei princepelui de Transilvania în bătălie. Să fim clari: Transilvania nu era una cu Ungaria nici în 1526.
Din aceea dată principatul Transilvaniei a trăit ca unitate statală autonomă, subordonată imperiului otoman, cu același statut ca și Tara Romanească și Moldova. Din subordonare turcească, atât Ungaria cât și Transilvania trec sub administrația imperiului habsburgic cu capitala la Viena (1699, 1702).
O luăm pe scurtatură si ajungem direct în secolul XIX. În 1867 se ajunge la o soluție de compromis și se inființează monarhia bicefală: Austro-Ungaria. În teritoriile trecute sub administrația maghiară se aflau parți din Slovacia, Croația și Transilvania( în totalitate). Ungaria astfel constituită nu poate fi privită ca independentă de vreme ce nu avea armată proprie și nici o poltică externă separată de Viena.
Ungaria era autonomă între propriile granițe, așa cum le stabilise Viena. Regulile și frontierele erau la bunul plac al împăratului. In urma războiului mondial, Habsburgii pierd autoritatea asupra acestor teritorii și Imperiul se destramă în țari separate, pe principiul naționalităților. In luna octombrie 1918 încep sa fie semnate, la interval de zile, armistiții cu forțele Antantei, prin care autoritatea administrativa era trecută in mâinile armatelor învingătoare. Armistițiul final se va semna la 3 noiembrie 1918.
Pe 31 octombrie se desființează Austro-Ungaria în forma juridică recunoscută prin tratatul din 1867. Tot în aceaiași zi, în Parlamentul Ungariei, oamenii politici români declară unirea Transilvaniei cu România. Deputații români din parlamentul maghiar, care reprezentau legal pe romanii din Transilvania, hotărăsc acest pas în acord cu noile principii de împărțire a imperiului habsburgic recunoscute de tratatele de armistițiu, și reluate apoi, în pacea de la Saint Germain și Trianon. De la 1 noiembrie Austro-Ungaria nu mai exista din punct de vedere juridic și nici în fapt. Aparatul de stat era spulberat de înfrângerea din razboi. Pe 13 noiembrie Karl IV renunță la coroana maghiară. Pe 16 noiembrie Ungaria se declară republică, și pe 1 decembrie adunarea de la Alba-Iulia consfințește simbolic unirea cu Regatul Romaniei anunțată în parlamentul maghiar la 31 octombrie.
Transilvania s-a unit cu Romania în clipa în nu aparținea nimănui. Patria strămoșească a domnilor Tökes et Co. nu exista atunci când Transilvania s-a unit cu Romania. Transilvania era un teritoriu liber în fapt și în drept, care a urmat voința majorității locuitorilor sai.
Intrebare: Dupa ce poarta doliu domnul Tökes?
sursa: FB
Radu Zlati 
Comentarii recente