Dupa ce presedintele Norvegiei, una dintre cele mai toride tari din Uniunea Europeana, va vizita partea de vest a Romaniei, acesta se va deplasa in judetul Focsani iar vizita oficialului din Lumea Noua se va incheia in statiunea Tataia, de langa provincia istorica Mamaia.
Pana la urma ce mare drama ca ministrul Turismului (sic!), care are cei mai multi bani pe mana din Guvern si care dicteaza si peste premier, nu stie unde trimite 100 de milioane de euro? Majoritatea va spune ca este bine ca jud Timisoara sa primeasca banii. “Cel mai important si mai nou este Proiectul National de Dezvoltare a Infrastructurii, in valoare de 100 de mil. de euro in ‘judetul Timisoara’, pentru reabilitarea de drumuri judetene, alimentarea cu apa, construirea de Sali de sport si bazin olimpic si locuinte ANL” – E. Udrea.
Poate ca in alte tari ar fi o rusine ca astfel de oameni sa fie pana si purtatori de cuvant la un minister, daramite ditamai ministrul. Nu si la noi. Aici e onoare sa avem astfel de personaje, care sa mai si sune la radio si sa isi elogieze singuri activitatea, sub anonimat. E tara unde totul este posibil, pentru ca nimic nu este interzis. E minunata gradina a Carpatilor, unde clasa politica si-a batut joc 21 de ani de popor, pentru ca la final sa vina produsul ei “cel mai de succes” si sa-i spuna ca de fapt pana “Sa traiasca bine!” trebuie mai intai sa traiasca rau. Sau foarte rau. Iar daca traim rau, trebuie sa intelegem ca e doar din vina noastra, nu si din a lor.
Aceasta este tara unde “’succesurile’ care nu vor sa vorbeste cu tine” si-au castigat, “independent”, un loc in Parlamentul European, unde “vanzarile anterioare” explica averi altfel inexplicabile, unde presedintele se afla in Opozitie de sapte ani, de unde acuza pe toata lumea pentru esecurile sale, si unde premierul are nevoie urgenta de o dublare in limba romana, pentru a mai putea fi inteles de cineva.
O astfel de tara nu mai are decat o singura sansa sa se vindece. Pentru unii poate parea paradoxal, eu insa sunt convins ca doar asa am putea evolua. Solutia? Ca poporul sa-i mai voteze o data. Tot pe acestia. Fix pe ei si nu pe altii. Ba chiar, daca ne-ar acorda sansa istorica, Elena Udrea (in particular) ar trebui aleasa pentru orice functie va binevoi sa candideze. Doar socurile puternice, care zguduie din temelii o societate, pot relansa o masa de oameni compacta, fara credinte, fara valori si fara idealuri.
Altfel vom pasa de la unii la altii vina in permanenta, ne vom isteriza ipocrit pentru fiecare palma primita si vom invoca destinul pentru a explica fiecare ratare pe care o vom mai bifa.
sursa: VoxPublica
Radu Zlati 
Comentarii recente