R. Soviani: A doua respingere din Schengen

Decembrie 2010. Franţa şi Germania îşi exercită de facto dreptul de veto în privinţa aderării României la Spaţiul Schengen. Imediat, preşedintele nostru acuză: discriminare! Abuz! Replicile au fost adresate nemţilor şi francezilor care considerau „prematură“ aderarea României şi Bulgariei.

Iunie 2011. UE decide din nou ca România şi Bulgaria să mai stea o tură. De data asta, Olanda „a discriminat“. „Este prea devreme să luăm o decizie acum, şi s‑ar putea să treacă ceva timp“, a spus Geerd Leers, ministrul olandez aL Imigrării. „Este imperativ ca toate măsurile de reformă judiciară adoptate în România şi Bulgaria să fie implementate şi ireversibile“, a mai spus Leers. Cu alte cuvinte, Olanda şi‑a exprimat dreptul de veto şi împinge aderarea dincolo de 2012. Găsiţi vreo legătură între „prematurul“ Germaniei şi Franţei şi „e prea devreme“ al Olandei? Hmmm… sunt sinonime. Deşi au trecut 6 luni. Să discrimineze şi Olanda? Domnule Băsescu? Domnule Baconschi?

Contextul: în 8 iunie 2011, Parlamentul European a spus că România şi Bulgaria sunt pregătite să intre în Schengen. Prin vot. 24 de ore mai târziu, Olanda zice nu, şi atrage amânarea. Echivalentul unui mare pumn în dinţi. Care este semnificaţia acestei lovituri? Pentru asta e nevoie de puţină istorie.

Ce este Schengen? Povestea sună aşa: în urmă cu 25 de ani, în oraşul luxemburghez Schengen, cinci state membre ale Comunităţii Economice Europene semnau un tratat, care avea să conducă mai târziu la crearea spaţiului european fără frontiere, aşa‑numită‑zonă Schengen.

În prezent, avem 25 de state membre ale zonei Schengen (nu toate membre ale UE). Din zona Schengen fac parte trei state non‑membre ale UE: Norvegia, Islanda, Elveţia, şi nu fac parte cinci state membre ale UE: Marea Britanie, Irlanda, Bulgaria, România şi Cipru.

Pe scurt, zona Schengen înseamnă posibilitatea de a călători pe teritoriul a 25 de state europene, fără paşapoarte. Posibilitate care în acest moment este amânată pentru români şi bulgari. Votul împotrivă al unui singur stat este suficient pentru ca o naţiune să nu fie primită în spaţiul Schengen, pentru că este nevoie de unanimitate.

În plus faţă de eliminarea graniţelor interne, aderarea la spaţiul Schengen presupune: reguli comune în privinţa azilului, poliţia are dreptul să urmărească suspecţii şi peste graniţe, separarea în aeroporturi a cetăţenilor din spaţiul Schengen faţă de ceilalţi pasageri, liste comune de state ale căror cetăţeni necesită vize, crearea SIS (Sistemul de Informaţii Schengen), care oferă posibilitatea unităţilor de poliţie şi consulatelor să acceseze o bază de date comună cu persoane „nedorite“, cu urmăriţi internaţional şi cu obiecte furate, eforturi comune pentru lupta împotriva drogurilor.

Vă reamintesc penibilitatea acuzaţiilor şi ameninţările la adresa intereselor economice ale Franţei şi Germaniei formulate de Traian Băsescu, care spunea că, dacă tot nu suntem primiţi în Schengen, România ar putea să întârzie modernizarea punctelor de frontieră prin achiziţii de la mega‑concernul european EADS. În treacăt fie spus, comenzile României la EADS, deşi sunt de câteva zeci de milioane de euro, înseamnă mai puţin de 0,5% din vânzările anuale ale companiei. Rezultatul ameninţărilor? Off… România mai stă o tură.

De ce? În decembrie dădeam două exemple, relevante pentru Germania şi Franţa. Este un act de discriminare? Depinde ce înţelegem prin discriminare. Iată definiţia din DEX: „Politică prin care un stat sau o categorie de cetăţeni ai unui stat sunt lipsiţi de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate. Sau, a lipsi de egalitate în drepturi, a limita în drepturi“.

Sunt neîntemeiate motivele de amânare a României la spaţiul Schengen?

Întrebarea 1: Faptul că pentru investitorii germani trebuie să intervină Angela Merkel, în urma nerambursării de către statul român a unor sume de peste 130 de milioane de euro, în timp ce Graţiela Iordache, fost secretar de stat în Ministerul de Finanţe, este acuzată de complicitate la evaziune fiscală de 44 de milioane de euro în favoarea Galaxy Tobacco, este o discriminare pentru investitorii germani?

Întrebarea 2: Faptul că Vinci – „premier groupe mondial de concessions et de construction“ renunţă la autostrada Comarnic‑Braşov, suspectez eu, pe motiv că şpaga cerută a fost prea mare, din moment ce motivul lansat pe surse din Ministerul Transporturilor este acela că „Vinci nu a găsit finanţare“ (vă daţi seama dacă primul grup mondial de concesiuni şi construcţii nu obţine finanţare, cum dracu’ de obţin Cocoş, Căşuneanu sau Romstrade), asta este o
discrimianare? Faptul că Cocoşii, Căşunenii, Romstradii câştigă licitaţie după licitaţie pentru lucrări care întârzie constant, depunctate fiind companiile din Germania sau Franţa, asta este o discriminare? Dar rezilierea contractului cu Colas?

Este evident că Traian Băsescu s‑a dat Cocoş cu ameninţările. Rezultatul? A doua respingere din spaţiul Schengen. Şi acum, gândiţi‑vă şi dumneavoatră: i‑aţi lăsa lui Igaş Traian măcar portofelul să vi‑l păzească? Dar frontierele? Dar bazele de date ale statelor Schengen? Eu unul nu. Şi nici Uniunea Europeană.

sursa: Blogul lui Radu Soviani

Etichete:, , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: