Dan Stoica: si iar despre problema nationala privita din afara moralei, dar cu o morala la final…

Inainte de a părăsi universul biologic civilizația umană va mai trece prin câteva convulsii care vor marca finalul omenirii în această formă de existență. Unul din ele va fi dispariția unor popoare și evident dispariția formei de individualitate umană care își depășise „termenul de funcționare” și din utilă devenise nocivă. Asta nu înseamnă neapărat sfârștiul lumii și nici al tuturor necazurilor omenești. Pur și simplu vârful Existenței universale va depăși Omul ca întruchipare și îl va lăsa cu necazurile și neputințele lui, văzâdu-și mai departe de treabă, într-o altă formă. S-ar putea foarte bine ca noi nici să nu băgăm de seama când ne vor părăsi îngerii, sau să nu ne pese. Vom fi ocupați ca și până acum cu tot felul de nimicuri. Noi, românii cu finisarea invenției noastre naționale: politica care dă fără să ceară niciodată nimic, maghiarii cu recuperarea teritoriului mitologic decis de fantezia națională. O să spuneți că am ceva cu ungurii, că iar mă leg de ei… Nu, de data asta mă rezum în a-i compătimi pentru că dintre națiunile europene, noi, românii și maghiarii, suntem cei mai amenințați cu desființarea, și nu peste secole sau decenii, ci într-un viitor care se poate defini în permiemtrul unei generații.

Și așa coborâm de la tema globală (care probabil nu interesează pe nimeni fiind abstractă și cumva intangibilă conștiinței trăiriste: transferul conștiinței de sine către o formă de existență superioară biologicului) și ne apropiem de ceea ce interesează mai multă lume din motive de la scurile ( „mie ce ar putea să îmi iasă din asta”, „câte capre ale vecinului vor pieri cu ocazia asta?”) la idealuri nobile amenințate cu pângărirea (avere personală, planuri de investiții, planificare familială și undeva mai la coada listei, grija pentru semenii și compatrioți) Sigur că cei mai îngrijorați ar trebui să fie politicienii. Daca dispare poporul român, peste cine se mai pun ei miniștri și deputați? De la cine strâng ei finanțarea prin care să își petreaca vacanțele în lux? Cred că, puțin, o să le lipsească acestor politicieni rămași fără popor și faptul că nu vor mai putea minți, păcăli, amenința după pofta inimii. Această sub specie a românului, numit politicianul păcălici, se va stinge odată cu poporul din care se trage, așa cum și paraziții mor odată cu animalele pe care le-au parazitat excesiv.

Maghiarii sunt amenințați cu desființarea de când au aparut, cred că fără această permanentă primejdie nici nu ar fi rezistat atât de mult. Maghiarii sunt victima prin excelență, ei își orchestrează victimizarea și știu ca niște adevărați maeștii să își transforme defectele în calități și crimele în acte de eroism național. Mereu au fost amenințați de unii și de alții cu exterminarea, și atunci când nu a mai fost cine să o facă, au pus umărul și ei, cum a fost după Mohacs sau cu ocazia celebrului asediu al Vienei de la 1683. Deci în materie de a-și da cu dreptul în stângul cred ca maghiarii sunt cu o clasă înaintea noastră. Singurul lucru pe care îl regretă este faptul că ne-au împins pe noi, românii, sub forma inițială de valahi și moldoveni înapoi în istorie, pentru că trebuie să recunoaștem ( și sigur nu o să o vreți să o faceți) că fără unguri și regatul lor nu am fi intrat în istorie, noi mândrul popor român, care are, e drept, mii de ani de existență, dar numai câte secole de istorie și cam trei sute de ani de conștiință națională coerentă și constructivă. E adevărat că afacerea asta cu împinsul nostru în istorie s-a dovedit pe termen lung pentru maghiari o păcăleală. Nu numai că nu am vrut să ne lăsăm asimilați, dar la final le-am și luat înapoi ceea ce de fapt era al nostru și ei credeau că ne-au îmbrobodit să rămână la ei: Transilvania. Acum nu vreau să fiu rău cu frații unguri, pentru că dacă ar fi să fie pe cinstitelea, săracii ar trebui să se întoarcă înapoi în Ingushitia și Kazashtan ca să ajungă în sfârșit pe un teritoriu care să fie, fără discuții și certuri, al lor. ( fără certuri cu noi, pentru că cei care locuiesc azi acolo s-ar putea să fie de altă părere)

Dar să lăsăm drepturile istorice și să ajungem în sfârșit la tema discuției noastre: de ce ar fi aceste două nații amenințate cu dispariția? La maghiari e mai simplu de explicat. Ei au aparut ca nație omogenă lingvistic și administrativ abia în secolul XIX, și marii lor eroi naționali, care au fost în mare parte de import, fiind ori sârbi ori germani, ori slovaci, au reușit într-un timp record să reactiveze o structură națională în cădere liberă și să o facă să joace un rol remarcabil pe scena politică europeană. De remarcat este că singurul popor care a asimilat evreii și i-a acceptat ca făcând parte din ființa națională intimă și profundă au fost maghiarii în secolul XIX. De ce i-au aruncat ca pe o măsea stricată după primul război mondial asta e altă poveste care ține de istoria secretă a prostiei umane din cele mai vechi timpuri până în zielele noastre. Oricum, după ce abia îi asimilaseră au rămas în scurt timp și fără evrei și fără germani în câmpia panonică, și fără sârbi, slovaci, români și croați în restul teritoriilor unde se credeau stăpâni. Si aici au greșit grav frații unguri, când au crezut că nația lor este egal cu Stăpânitorii. Acum platesc pentru că pe teritoriul pe care Trianonul în 1920 îl hărăzise noului stat maghiar și care etnic era omogen la acea dată, sunt amenințați de intrarea masivă și din ce în ce mai accelerată a unei noi populații, care le subminează și ultima redută în care erau majoritari: propria țară. Lupta ungurilor cu minoritatea țigănească se combină cu efortul aproape disperat al Budapestei de a recupera, cât se mai poate, din minoritățile rămase împăștiate pe la vecini. În acest context trebuie înțeleasă și criza ținutului secuiesc, care de fapt nu e unguresc, dar tocmai de aceea tocmai bun să devină. Drama maghiară care se joacă la această oră pe mai multe scene și cu mai multe partituri și dirijori este drama unui popor fără etnie dar cu un software puternic lingvistic, de conștiință istorică și culturală.

La români problema este mai complicată, pentru că ei există ca etnie, au o istorie difuză destul de veche și o conștiință națională născută organic și crescută cumva mai solid decât la maghiari, dar care se pare că se clatină și ea. Ca și maghiarii a trebuit să ne reinventăm limba și conștiința națională în sec. XVIII (lucru nu e recunoscut cu bucurie nici de unii nici de alții așa că nu mă aștept la prea multă înțelegere cu privire la această afirmație) Noi avem oarece avans față de maghiari pentru că am început un pic mai devreme și nu a trebuit să ne reînvățăm limba ca ei. Cultura noastră este mult mai bine înfiptă în genomul național (sau era până acum 20 de ani, când am început cu lucrările de demolare ale culturii române) decât cea a vecinilor și fraților noștri maghiari. Numai ca ei au avut parte de mai multe genii individuale și de o mândrie națională pe care au orchesrat-o mult mai bine în afară și în interior decât noi. Noi nu avem nici politicieni și nici poeți naționali care au învățat româna la maturitate, dar nu avem simțul propriilor valori în fața străinilor și nu la noi acasă pe ascuns, când nu ne aud alții. Sper deosebire de noi, deși poate cu marfă mai puțină și cam de aceiași valoare, maghiarii au reușit să se facă cunoscuți în lume și apreciați ca națiune (asta nu le-a adus numai laude, dar asta e altă poveste), pe când noi am stat cu capul la cutie și am așteptat să ne descopere alții. Avem și tot felul de mituri pe care ni le-am inventat singuri ca să ne convingem că avem valoare.

Amenințarea desființări vine la noi, la maghiari și români, din două direcții diferite, deși se manifestă cam în același mod. Emigrarea, care la noi e o pasiune mai nouă, la ei numai reluarea ocupației de bază, este primul efect care diminuează substanța națională. La maghiari există un exces de autoritarism (se consideră națiunea Stăpână in genere și practică) în timp ce la noi există un exces de servilism. Când un român intră în contact cu un străin nu se gândește să îi comunice ce gândește ci vrea să răspundă numai ceea ce crede că i-ar face plăcere interlocutorului să asculte. Și la unii și la alții elementele competitive social și profesional vor fi atrase în alte câmpuri de activitate din afara țării, și atunci valoarea substanței interioare a poporului se va diminua și va produce un efect de secătuire intelectuală și culturală cu urmări greu de calculat. Maghiarii au acum mari probleme de dezvoltare interioara nationala din exces de nationalism pe când la noi este invers, noi avem mari probleme datorită efectului centrifug pe care organizarea culturală și medială actuală îl produce asupra populației. Nu se mai văd și nu se mai citesc decât romane și filme străine ( de preferat în limbi străine, limba română fiind considerată de majoritatea ca fiind depășită și neperformantă) Mediile electronice se ocupă strict de fenomene interne din România adâncind femeonul național de autism de care suferă românii, dar toată marfa culturală vine din Occident ceea ce contribuie la alienarea accelerată a conștiinței naționale. Politica postului PRO-TV sper exempu a fost una din cele mai agresive și de succes antiromânești și antinaționale prin promovarea exclusivă a valorilor americane, sau a culturii maneliste țigănești.

Da, în România mai e puțin și mămăliga o să explodeze dar în afară. Nu o să mai rămână nici o fărămitură în ceaun. Sau cine știe doar câteva urme or să mai fie pe acolo, cât să stârnească interesul unora să își facă cuib pe aici.

Dan Stoica Viena 17 iulie 2011

Articol scris în limba româna cu mândrie si incapatânare. Nu o sa parasesc niciodata corabia asta în care Basescu nici nu a urcat vreodata ca sa aiba de unde coborî.

sursa: FB

Reclame

Etichete:, , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: