O analiză detailată despre reuşita unei mişcari hocus-pocus prin care se va masca PDL sub o vastă alianţă intitulată Mişcarea Populară, mai încolo – dacă zvonul va deveni realitate.
Deocamadata, nişte consideraţiuni sumare.
1. Cât de valabilă este construcţia Mişcării Populare? Greu de răspuns. Este PNŢCD condus de Ceorbea compatibil cu PDL-ul băsist, sau mai degrabă putem vedea PNŢCD alături de USL? Pot fi comasate partidele verzi sub umbrela Mişcării Populare sau vor exista defectori? Un PRM care se confundă cu Corneliu Vadim Tudor poate fi integrat într-o mişcare destinată să salveze regimul băsist? Un UNPR auto-declarat la stânga PSD poate fi integrat unei mişcări pretinse a fi de dreapta, centru-dreapta? Unele răspunsuri (provizorii) ar consta că PNŢCD si unii verzi nu vor intra în MP, de asemeni PRM şi probabil Partidul Poporului/PIN. Deci ar rămâne o Albă ca Zăpada cu vreo trei pitici: vreo doi verzi şi unul îmbăcat în izmene militare reformate.
2. Va lua MP mai multe voturi decat suma voturilor partidelor componente? Aceasă întrebare a fost pusă şi cu privire la USL. Sondajele interne din vară dau PSD + PNL + PC undeva spre 60% sub sigla USL si cam tot atât daca partidele membre candidează separat. Aceasta în condiţiile în care uSL-ului îi este deajuns 51% pentru a fi marele câştigător al alegerilor din 2012. Cat poate câştiga MP, provenita dintr-un PDL stagnant la 20%, nişte partide ecologiste aflate sub marja de eroare, un PNTCD la acelasi nivel cu UNPR adică şi ele sub marja de eroare a sondajelor, PRM stabilizat la sub 5% şi un PP-DD deocamdată inexistent, care a prins câteodată 15%? Suma dă undeva la 40-45%. Dacă aplicăm Mişcării Populare acelaşi principiu pe care îl aplicăm USL, adică alianţa ia mai puţine voturi decât suma partidelor, cu cât coborâm? Undeva sun 40%, cu siguranţă. Rezultă că de fapt tabloul politic ulterior alegerilor de fapt nu se schimbă: de o parte USL cu uns cor între 55-60%%, de cealaltă parte restul partidelor (inclusiv UDMR) gravitând în jurul PDL-ului.
3. Pe cine avantajează crearea Mişcării Populare? Paradoxal, dar risc să afirm că apariţia MP favorizează USL. Dacă PDL va reuşi să creeze o umbrelă instituţională pentru toate partidele romăneşti care nu sunt membre ale USL, piaţa politică din România se simplifică dramatic. Electoratului român (cel maghiar are propriile lui opţiuni de vot) i se va oferi să voteze între o formaţiune care va putea fi, indiferent de numire şi culoare, identificată cu regimul Băsescu-Boc şi alternativa la acest regim, adică USL. De remarcat că în actualelel sondaje mulţi nemulţumiţi de guvernarea băsistă dar care nu au încă suficientă încredere în soluţia numită USL, îşi dispersează voturile înspre partide gen PP-DD sau PRM, etc. Odată apărută MP această opţine dispare, iar aceşti nemulţumiţi sunt puşi săa leagă între USL, MP sau refuzul de a vota. Două opţiuni din trei sunt in favoarea USL. De remarcat de asemeni că multe dintre elementele atractive electoral ale soluţiilor de tip PRM (accentele naţionaliste), PP-DD (populism exacerbat) sau ecologiste nu vor putea fi asimilate în programul Mişcării Populare care se va centra pe un PDL în mare prietenie cu UDMR, adept al tăierilor bugetare şi al RMGC. Acest fapt va duce la faptul că foarte mulţi dintre cei care actualmente îşi manifestă interesul electoral faţă de PRM, partidele verzi sau PP-DD/PIN, odată ce aceste partide intră sub umbrela Mişcării Populare, să îşi schimbe opţiunea de vot către un USL care spune UDMR că va rămâne în opoziţie dupa 2012 si care, în viitorul apropiat, se va manifesta in defavoarea proiectului Roşia Montană.
4. Ce-i mână în luptă pe cei din PDL, atunci când se gândesc la crearea MP? Teama. Ei ştiu mai bine că nu vor câştiga alegerile din 2012, că nu pot nici măcar să fure atât de mult încât să compenseze erodarea suferită în urma exerciţiului guvernamental. La situaţii disperate – soluţii disperate. Dar nu toate soluţiile disperate sunt bune, iar zeii, atunci când doresc să piardă pe cineva, mai întâi le iau minţile.
Mişcarea Populară se vrea poate un exerciţiu Deus ex machina, menit să salveze de la naufragiu corabia portocalie a mândrului cârmaci pe care un apropiat ideologic şi pupin de serviciu îl compară cu Popeye Marinarul. Numai că Popeye nu există decât în filme, MP nu este spanac şi nici USL nu este Bluto. Iar frica nu poate servi puterii decât o iluzie a unui baston de care aceasta se va sprijini, precum se sprijină în Servicii omul bătrân de la Cotroceni. Numai că dupa 2012 nu va mai fi o ţară pentru acel bătrân.
Radu Zlati 
Comentarii recente