Domnule preşedinte, Dragi colegi, colege şi coleg,
Tot ce a spus domnul Victor Ponta e corect. Sunt de acord cu tot ceea ce domnia sa a spus. În sensul acesta, a vorbit şi în numele meu şi, ca atare, aş mai adăuga doar câteva lucruri la cele pe care domnia sa le-a spus. Să mulţumesc şi eu ambelor organizaţii pentru faptul că, în ciuda competiţiei şi poate, mă rog, unor asperităţi mai vechi sau mai recente, la Botoşani avem o Uniune Social Liberală cât se poate de reală în realitatea politică din Botoşani, şi nu doar în capul meu şi al lui Victor Ponta, aşa cum filosofi şi economişti celebri îmi mai amintesc mie din când în când prin interviuri. Să vă mulţumesc pentru faptul că din tot ceea ce am discutat şi cu domnul preşedinte Ţurcanu, şi cu domnul preşedinte Marcu şi cu toţi ceilalţi colegi, înţelegeţi foarte bine că nu există, în anul care urmează, decât un singur drum şi o singură şansă, şi anume victoria în aceste alegeri, schimbarea la nivelul guvernului şi la nivelul administraţiei locale, judeţene a acestei puteri.
Sigur că, aşa cum şi domnul preşedinte Ponta spunea, Uniunea Social Liberală pe care noi am făcut-o este coşmarul lui Traian Băsescu şi al partidului-stat pe care acesta îl conduce. Sigur că nici pentru noi nu e uşor. E, ca să spun aşa, la mintea cocoşului că este greu să ţinem această construcţie, să o dezvoltăm, să mergem cu ea până la capăt, în condiţiile în care noi ştim – şi social-democraţi, şi liberali, că în interiorul unui partid, fără să te mai uneşti cu nimeni, nu e totdeauna simplu, că în interiorul fiecărui partid există totdeauna competiţie şi când e vorba de nominalizări de candidaturi, de bătălia politică foarte concretă, există frustrări, există nemulţumiri, există chiar, din păcate, uneori, oameni care ne părăsesc, cu atât mai mult într-o uniune de mai multe partide, lucrurile merg greu.
Lucrurile merg greu şi pentru că există un soi de, iertaţi-mi cuvântul, un soi de ipocrizie la unii dintre noi. Adică, şi acum adresez colegilor liberali, şi nu e vorba de cazuri de la Botoşani, slavă Domnului, vorbesc de situaţia din ţară. Dacă eu, liberal, în judeţul cutare mă înţeleg bine cu pesediştii, mi-am luat postul care mă interesează, pesediştii sunt buni. Nu mai sunt comunişti, nu ne-au mai făcut nu ştiu ce ne-au făcut în 1990. Dacă nu-mi convine, atunci încep să-mi aduc aminte. Păi, nu putem avea memorie numai când ne convine sau când nu ne convine.
Da, suntem două partide care s-au bătut 20 de ani şi suntem două partide care, după ce vom scăpa ţara de Băsescu şi de ciuma asta portocalie şi după ce măcar patru ani împreună o vom guverna ca s-o readucem împreună pe linia de plutire, ne vom bate încă 20 de ani de acum încolo, democratic, doctrinar şi cum vreţi dumneavoastră.
Dar în acest moment, haideţi să punem în paranteză tot ce a fost până acum şi dacă de bună voie şi nesiliţi de nimeni am luat şi unii şi alţii decizia ca această este cea mai bună variantă, că acesta este răspunsul politic pe care noi îl datorăm foarte multor milioane de români, care aşteaptă de la noi şi numai de la noi, că nu au de la cine altcineva, o alternativă la actuala putere, atunci haideţi să fim consecvenţi cu această decizie, haideţi să punem deoparte amintirile mai puţin plăcute pe care le au unii şi alţii, şi o spun ca un om care sunt de 21 de ani în Partidul Naţional Liberal şi am participat, ca să zic aşa, la toate festivităţile, ciocnirile şi luptele politice dintre PNL şi PSD, între stânga şi dreapta din România, vreme de 20 de ani, haideţi să le punem deoparte şi să vedeţi că avem datoria astăzi să ne concentrăm asupra a cel puţin trei lucruri:
1. Şi unii şi alţii, că suntem de stânga, că suntem de dreapta, că suntem social-democraţi, că suntem liberali, că am fost mai mult sau mai puţin mulţumiţi unii de guvernarea celorlalţi, când eram unii la putere şi unii în opoziţie, şi unii şi alţii vrem democraţie şi stat de drept în România. Vrem pluralism politic în România. Vrem justiţie independentă şi eficientă în România. Vrem presă liberă în România. Vrem stat de drept, într-un cuvânt şi dacă vrem stat de drept astăzi trebuie să ne unim pentru că actuala putere descompune, desfiinţează, degradează cu fiecare zi statul de drept.
2. Vrem şi unii şi alţii, cu doctrinele noastre, cu elementele noastre de program, cu opţiunile noastre ideologice şi tehnice, dar vrem şi unii şi alţii ca economia românească, societatea românească, agricultura românească să se dezvolte, să ofere şansa românilor să rămână în ţara lor, să-şi crească în ţara lor copii, să ducă în ţara lor un trai decent. Suntem capabili, am dovedit-o, să punem cap la cap şi să armonizăm, în acest moment şi pentru următorii ani, ideile noastre economice şi suntem capabili, din punctul acesta de vedere, să găsim un compromis pentru a putea oferi politici economice şi sociale acestei ţări părăsite sau mai degrabă ocupate de actualii ei guvernanţi.
3. Vrem, de asemenea, şi acceptăm cu toţii, că suntem de stânga, că suntem de dreapta, că suntem social-democraţi, că suntem liberali, vrem cu toţii un stat civilizat, un stat european, un stat în care instituţiile fundamentale publice să funcţioneze: şcoală, sistem de sănătate, sistem de ordine publică, sistem de administraţie publică. Că unii credem că statul ar trebui să fie mai maximal sau mai minimal, dacă pot să folosesc… nu pot, şi folosesc cu ghilimele această formulă, că unii avem o variantă mai la stânga despre stat şi alţii mai la dreapta, dar suntem de acord că trebuie să existe învăţământ public şi că el trebuie sprijinit, finanţat şi respectat de către stat. Că cetăţenii din ţara asta, indiferent de avere, de orice alt criteriu de diferenţiere socială, au dreptul la asistenţă medicală. Că oamenii care au muncit şi muncesc în ţara asta şi plătesc pentru a avea pensie, plătesc, atenţie, nu cer pomană, trebuie să-şi primească drepturile întocmai şi la timp, şi nu să fie trataţi ca nişte pomanagii şi consideraţi asistaţi de către tot felul de vietăţi care se perindă pe la Ministerul Muncii când n-au ce face, de la Lăzăroiu la Sulfina Barbu. Cu toate aceste lucruri toţi suntem de acord şi dacă e vorba că suntem de acord acum trebuie să ne concentrăm asupra lor şi să venim la putere aplicând un program pe care şi unii şi alţii îl recunoaştem.
Cu toţii vorbim puţin despre asta, dar e foarte important şi cu consecinţe foarte grave, inclusiv în viaţa economică, cu toţii suntem de acord, şi noi ca partide, chiar dacă nu împreună până acum, am făcut-o, că e nevoie de o politică externă importantă. Eu pot să spun oricând că deşi am avut multe, foarte multe, şi am şi acum dacă mă întreabă cineva, de reproşat guvernărilor PDSR sau PSD, pot să spun oricând paşii importanţi, decisivi făcuţi de guvernele acestea în materie de politică externă.
De asemenea, în timpul guvernului liberal, cel hulit de domnul Băsescu în permanenţă, s-a făcut de asemenea şi s-a încheiat un ciclu tot de politică externă.
Astăzi, România nu mai are politică externă, are un ministru care făţiş, dincolo de faptul că e un caraghios, şi îmi pare rău să spun acest lucru, e primul caraghios la Ministerul de Externe, pur şi simplu omul are atât de puţină minte încât spune în gura mare ce treabă are el acolo: să fure un milion de voturi de la românii din străinătate să-i ducă la PD cadou. Acest om face politica externă a României. Și o mai face bineînţeles preşedintele Traian Băsescu, adică nu avem politică externă şi ne mirăm cu ipocrizie că nu suntem primiţi în Schengen şi spunem că nu suntem primiţi în Schengen din cauză că cerşesc ţiganii pe la Paris, dar nu spunem nimic de faptul că avem un ministru de interne analfabet, care nu e în stare să vorbească cu poliţiştii în România, darămite cu omologii lui din Franţa, din Germania, din Suedia sau din Olanda sau din Finlanda. Că avem cele mai nenorocite, nu mediocrităţi, nulităţi, în fruntea unor ministere fundamentale, ca Ministerul de finanţe, ca Ministerul economiei, în fruntea unei instituţii cum este Camera Deputaţilor.
Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar aici suntem. Diferenţa, atunci când au chef aceşti domni Băsescu, Boc să discutăm despre comunism, diferenţa dintre ei şi comuniştii comunişti este că, lipsiţi de orice democraţie, comuniştii puneau totuşi pe anumite posturi oameni cu o anumită pregătire. Adică puneau ca ministru al învăţământului un profesor universitar care, mă rog, ţinuse cariera de partid. Puneau la Camera Deputaţilor sau la Marea Adunare Naţională totuşi un om care avea habar să numere sau care avea habar de legea care era atunci. Aceşti bolşevici portocalii aduc bişniţari semidocţi de prin toate colţurile ţării şi-i fac miniştri. Şi toate lucrurile acestea se agravează.
Dumneavoastră vedeţi foarte bine că după ce, în 2004-2008, domnul Băsescu ne-a spus că îi face necazuri guvernul, că e mafia la masa guvernului, citez, că e o corupţie pe care, nu ştiu, Tăriceanu şi cine era atunci la guvernare, în cârdăşie, bineînţeles, cu eternul rău PSD-ul, care era în opoziţie, dar făcea şi desfăcea de acolo, că trebuie să câştige alegerile. A câştigat şi alegerile. Are de trei ani de zile toate pârghiile în statul român şi nu le are la dispoziţie doar ca orice guvernant democratic, le are confiscate, şi totuşi, în România, corupţia a crescut la cote nemaiîntâlnite, în România încrederea cetăţenilor în instituţii a scăzut la cote nemaiîntâlnite. În România am asistat, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată în istoria noastră, nici sub comunişti, nici sub turci, nici sub fanarioţi, nici sub Iliescu, nici sub Constantinescu, la un şef de stat care le spune pensionarilor să moară mai repede şi tinerilor să plece din această ţară dacă nu le convine; la un şef de stat care afirmă grozăvia că statul nu are nicio obligaţie faţă de cetăţenii lui, şi o spun ca liberal, şi o spun în primul rând către colegii liberali: „Domnilor, suntem partizanii unui stat elastic, mai puţin costisitor, unui stat dacă nu neapărat minimal, uni stat mai restâns în atribuţii. Dar dacă ajungem ca şeful statului sau Guvernul să afirme că statul nu are nicio obligaţie faţă de cetăţenii lui, atunci o întrebare simplă – De ce aceşti cetăţeni mai plătesc impozite, de ce mai avem nevoie de un preşedinte şi un prim-ministru? Doar pentru ca domnul prim-ministru să bată lovituri de la 11 metri şi doar ca preşedintele României să facă tot circul pe care îl face cu oice prilej? „.
Suntem cu toţii de stânga sau de dreapta, liberali sau social-democraţi, convinşi că orice stat civilizat are obligaţii faţă de toţi cetăţenii săi, toţi cetăţenii săi, pentu că de asta toţi cetăţenii săi plătesc impozite şi au o cetăţenie, are obligaţii faţă de toţi cetăţeni săi din ţară şi de peste hotare, are obligaţii faţă de toţi cetăţenii săi indiferent de opţiunea politică a acestora, de alte criterii care i-ar putea deosebi. Această naţiune, doamnelor şi domnilor, are energii care nu sunt folosite, are oameni valoroşi care se pierd în fiecare zi, care îşi pierd din viaţă în fiecare zi. Suntem pe scurt o ţară care se ratează în fiecare zi. Dacă facem politică avem obligaţia să nu ne lăsăm nici descurajaţi, nici intimidaţi şi nici lipsiţi de speranţă. Dacă facem politică, facem politică nu ca să împărţim noi banii publici cu prietenii noştri, aşa cum îi împarte azi domnul Băsescu şi doamna Udrea, ci facem politică pentru ca înainte de toate generaţia celor tineri astăzi şi a copiilor noştri să nu se mai rateze, să aibă o şansă de a trăi aşa cum putem trăi, pe măsura resurselor, naturale, materiale şi umane din această ţară. Eu cred că trebuie să convingem oamenii în primul rând că se poate. Vedeţi că propaganda puterii nu se mai concentrează pe binefacerile guvernării, ci se concentrează pe cât de rău e domnul Ponta şi, sigur, cât de rău sunt eu, şi cât de rele sunt partidele noastre, cât de rău e USL-ul, şi se concentrează mai ales pe răspândirea ideii că nu vom reuşi, că vor găsi ei ceva, că vor fura-observaţi că ei nu sunt foarte indignaţi, nu vin să spună: „Cum adică ne acuzaţi pe noi? Noi să fi furat vreun vot?”. Dimpotrivă lasă uşor, uşor, să fie oamenii convinşi de ideea „Da domnule ăştia vor fura”, să-i convingă pe oameni de faptul că noi o să ne rupem, că noi n-o să ne înţelegem, că găsesc ei ceva ca să câştige.
Doamenlor şi domnilor, închei spunându-vă următorul lucru. Ştim şi noi, şi ştiu şi ei, iar noi trebuie să le spunem pe cât putem, şi cum putem, din om în om, din casă în casă, tuturor românilor: „Noi nu avem cum să nu câştigăm aceste alegeri dacă rămânem împreună şi suntem hotărâţi, pentru că orice sistem de vot ar alege”. Hai să ne gândim la votul proporţional, ştim bine, nu doar cei care am fost în Parlament, ştim bine cei care am participat la alegeri, că de fapt pentru a avea peste 50% din mandate pe un sistem proporţional, nu ne trebuie peste 50% din voturi, 42-43% din voturi sunt suficiente cu redistribuire. Oricum nu există niciun sondaj, nici de-al lor, care să ne dea sub 50%. A fost sondajul caraghios dat de un anume domn Dan Andronic care a lucrat cu mult succes pentru Guvernul Năstase, cu mult succes pentru Guvernul Tăriceanu, să-i dea Dumnezeu acelaşi succes şi pentru Guvernul Boc şi pentru Băsescu.
Şi dacă e vorba de un sistem uninominal, cum noi susţinem, şi uninominal pur, atunci problema este nu să iei peste 50% în toate colegiile, ci să ieşi pe primul loc în peste 50% dintre colegiile din România. Numai la asta dacă ne gândim, vedem clar nu doar că avem prima şansă, ci că victoria nu ne poate scăpa, cu două condiţii: să fim încrezători, să fim curajoşi, şi mai ales, mai ales, şi aici vor lucra ei cel mai mult, să putem să rămânem uniţi.
Vă mulţumesc foarte mult pentru tot ceea ce faceţi. Vă mulţumesc pentru curajul dumneavoastră, pentru hotărârea dumneavoastră. Vă suntem alături şi să ştiţi că nu e adevărat, această Uniune Social Liberală nu e doar în capul lui Victor Ponta şi al meu, ea este o realitate şi dumneavoastră, ca şi toţi colegii noştri din toată ţara o vom împlini pentru milioane de români. Mulţumesc foarte mult!
Radu Zlati 
Comentarii recente