Transcrierea emisiunii „Stirea zilei” la care a participat presedintele PNL, Crin Antonescu (26 octombrie 2011)

Gabriela Vrânceanu Firea: Bună seara, bine v-am regăsit la „Ştirea zilei”, doamnelor şi domnilor. Chiar în aceste momente, familia regală participă la încă un eveniment cultural din seria celor pregătite în cinstea aniversării Regelui Mihai. Ieri, de la tribuna Parlamentului, în ziua în care a împlinit 90 de ani, Regele Mihai a emoţionat şi a făcut să tresară inimile românilor într-un discurs prin care a reuşit să pună degetul pe rănile lor. Şi care a adus lacrimi şi în ochii parlamentarilor. „Am simţit fiorul a altceva. Aceasta a fost cea mai frumoasă zi pentru mine, care sunt în Parlament din 1992”, a declarat preşedintele PNL, Crin Antonescu. Aplaudat minute în şir de cei prezenţi, Regele Mihai a fost ignorat şi de preşedinte, dar şi de premier, care au lipsit, iar presa internaţională nu a lăsat necomentată această atitudine. Invitatul meu special este preşedintele PNL, Crin Antonescu. Bună seara.

Crin Antonescu: Sărut mâinile, bună seara.

Gabriela Vrânceanu Firea: Nu întâmplător am citat această primă declaraţie a dumneavoastră la cald, făcută ieri…

Crin Antonescu: Chiar singura.

Gabriela Vrânceanu Firea: Da. După discursul Regelui în Parlament. Vă spun sincer că ea conţinea, în opinia mea, multă emoţie. Aceasta a trecut de cuvintele pe care le-aţi rostit, a ajuns la multă lume, la cei care v-au ascultat sau la cei care au citit apoi ştirile şi vă spun că m-a emoţionat această frază şi pe mine. Şi de aceea vă provoc azi la detalii în legătură cu ceea ce aţi simţit ieri în Parlament şi vă spun sincer că mi-aş fi dorit o dată în viaţă să fiu şi eu parlamentar, să asist la un astfel de moment aniversar, istoric, european, dar atât de normal şi firesc, încât ne-am dori să fie astfel de momente cât mai dese.

Crin Antonescu: Înainte de toate ca să nu uit, precum sper că ştiţi, nu sunt un om foarte convenţional, din păcate, sper că sunt suficient de politicos, dar nu mă dă afară din casă preocuparea pentru asta. Deci deloc formal, aş vrea să vă felicit pe toţi cei care din acest post TV aţi dat şansa ieri compatrioţilor noştri care au dorit să se bucure de privilegiul de care noi, parlamentarii, pe o porţiune din această zi ne-am bucurat. Aţi făcut un lucru extraordinar şi pentru asta eu vă felicit şi vă mulţumesc ca telespectator.

Gabriela Vrânceanu Firea: Mulţumim şi noi.

Crin Antonescu: Eu cred că între multe constatări la care am putut ajunge după ziua de ieri sau sugestii pe care ziua de ieri le-a făcut, este şi acesta, dacă aşa cum am văzut dimineaţă interesul public a fost enorm pentru emisiunile dumneavoastră legate de manifestările din acest jubileu, asta poate că e şi pentru breasla dumneavoastră o temă de meditaţie, şi anume că publicul este interesat nu doar de lucruri foarte subţiri, ci şi de lucruri importante atunci când ştii, cum dumneavoastră aţi ştiut din plin să le prezentaţi. Revenind la emoţie… sigur, eu nu am dorit să vorbesc mai mult ieri, o dată pentru că nu e bine când eşti om politic să vorbeşti sub imperiul unei asemenea emoţii ieşită din comun, doi, pentru că a fost ziua Regelui şi doar a lui, şi cred că nu ar fi trebuit înăbuşit cu comentariile noastre. Sigur că a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea de parlamentar, cred că asta au simţit mai mulţi pentru că într-o mai mare măsură ca oricând cred şi graţie în primul rând momentului evenimentului şi personajului regal, Parlamentul a semănat ieri pentru o jumătate de oră cu ideea foarte respectabilă de Parlament, cu ceea ce poate Parlamentul acestei ţări a fost vreodată înainte de comunism şi cu ceea ce marile Parlamente ale lumii, sedii, foruri ale democraţiei, prin excelenţă, sunt. Eu sunt bucuros în chip special. În fond, m-am gândit că toţi cei care facem politică de mai multă vreme ne măsurăm victoriile sau înfrângerile după rezultatul câte unor alegeri, după faptul că suntem sau nu la putere, după faptul că suntem sau nu parlamentari, preşedinţi, miniştri şi altceva. Există victorii şi înfrângeri mai adânci, mai profunde, mai durabile. Or, pentru mine şi pentru PNL, care din 1990 am avut, unii fiind monarhişti, alţii fiind republicani, am avut o atitudine de respect şi de preţuire pentru istoria naţională dinainte de comunism, cu toate instituţiile, personajele, cu toate întâmplările ei, pentru mine şi colegii mei care am spus, în 1990, la propriu sau la figurat, „Trăiască Regele!”, repet, fără a fi unii monarhişti, pe-atunci când era riscant nu doar politic s-o faci, faptul că ţara noastră, în acest Parlament, a putut avea loc un asemenea eveniment este o victorie pe care nimeni nu ne-o poate lua şi e o victorie definitivă. Aş spune în legătură cu asta două lucruri. Ceva mai devreme l-am văzut pe Radu Tudor şi m-am bucurat, spunând că e o victorie a PNL. Deşi îmi place ce spune şi deşi e o victorie şi a PNL, l-aş completa. Pentru că eu cred că, ieri, nu doar PNL a avut de câştigat. A avut de câştigat toată România. Dar pe scena politică trebuie spus un lucru. Noi am avut această iniţiativă, dar momentul de ieri n-ar fi fost posibil fără PSD, care în ciuda opţiunii sale republicane nedezminţite şi în ciuda unor istorii pe care le ştim, fără nici un fel de ezitare a susţinut această iniţiativă şi, mai ales, fără UDMR. E pe de-o parte, de bucurie, pe de altă parte, un motiv de meditaţie. Dacă UDMR, o formaţiune de la putere, din arcul guvernamental, de care în acest moment ne despart mai toate lucrurile şi o formaţiune reprezentând o minoritate care nu e atât de legată emoţional de trecutul nostru aşa cum îl ştim, dacă UDMR a făcut posibil acest moment, asta repet, e un motiv de bucurie şi recunoştinţă, l-am şi sunat pe Kelemen Hunor şi i-am mulţumit pentru asta, o fac şi public, dar e şi un motiv de meditaţie pentru noi.

Gabriela Vrânceanu Firea: În afară de ministrul de justiţie, Predoiu, fost liberal, singurii miniştri care au fost prezenţi în sală au fost cei ai UDMR, Kelemen Hunor şi Laszlo Borbely. Ceilalţi miniştri fiind evaporaţi în alte zone ale ţării.

Crin Antonescu: În legătură cu ceea ce a ştirbit ziua de ieri, atitudinea preşedintelui, guvernului, preşedintei Camerei, eu aş vrea să spun că momentul a fost oricum întreg, că simbolic s-au petrecut câteva lucruri importante. Cred că simbolic, ieri, PSD, Ion Iliescu şi PSD, că la Victor Ponta nu se punea problema asta, s-au despărţit definitiv de comunism, simbolic. Şi tot, ieri, simbolic, steagul propagandei comuniste şi securiste de dinainte de 1989 a fost asumat oficial de către domnul Traian Băsescu şi conducerea PD. Dar ceea ce iar trebuie spus şi e corect s-o facem, momentul de ieri a fost aşa de puternic, încât în ciuda interdicţiei tacite a lui Traian Băsescu, majoritatea parlamentarilor PD au fost acolo şi au reacţionat la fel ca noi ceilalţi. Adică momentul a fost atât de puternic, mesajul… şi nu mă refer la textul discursului, ci mesajul prezenţei în ansamblu, atitudinea Regelui, greutatea istorică a unui asemenea moment i-a câştigat şi pe aceşti oameni şi cred că ăsta-i un lucru care arată că poate să există şi unitate şi solidaritate simbolică în România. Chiar în vremea lui Traian Băsescu. Cred, aşadar, că a fost un moment pe care îl vom ţine minte, un moment pe care ca parlamentar merită să-l trăieşti şi aş încheia comentariul spunând încă un lucru pe care deocamdată nu l-a spus nimeni şi el riscă să nu fie spus. Sigur că din ziua de ieri şi de azi, vedem că renaşte o propagandă de tip comunist care falsifică din nou istoria, e suficient să citim oficiosul Evenimentul Zilei să vedem cam ce scriau ziarele puterii în 1990… Vedeţi acolo pas cu pas… Dar să mai spun ceva. Sigur că tenorii şi sopranele comentariului politic au sărit să contrapună nobleţea, atitudinea, ţinuta, regalitatea Regelui cu nenorocita de clasă politică din România. Sigur că distanţele sunt enorme, dar mai e ceva de spus. Momentul de ieri e totuşi rezultatul unei acţiuni pe care o bună parte, şi i-am numit, PSD, PNL, UDMR, a clasei politice din România au reuşit-o. Momentul de ieri e o reuşită şi a clasei politice din România, pentru că acest moment n-a venit din senin, pentru ca acest moment să se poată petrece la Parlament, nişte politicieni s-au bătut, aceşti politicieni sunt în mai multe partide şi aceşti politicieni au reuşit să fie majoritari în Parlament.

Gabriela Vrânceanu Firea: Iar răspunsul românilor prin faptul că au citit toate ştirile legate de eveniment, au urmărit la televizor, arată faptul că cetăţenii României au sorbit fiecare cuvânt al Regelui şi au fost foarte interesaţi de acest eveniment. Când eşti interesat şi când scrii pe blog-ul unei emisiuni sau pe forumul unui ziar un mesaj de felicitare pentru Maiestatea Sa, înseamnă că vibrezi şi tu cu acel eveniment. Iar pe de altă parte, că nu eşti de acord cu modul cum a fost ignorat la nivel de autorităţi înalte. A fost ignorată aniversarea de 90 de ani a Regelui Mihai şi omagiul adus, aşa cum s-a priceput Parlamentul, prin iniţiativa PNL, cum s-a priceput presa, cum s-au priceput reprezentanţii culturii prin piese de teatru etc.

Crin Antonescu: Regele Mihai, indiferent cum îl judecă unii sau alţii din punct de vedere istoric, indiferent de faptul că le e simpatică ideea de monarhie sau persoana anume a Regelui Mihai, e un personaj istoric. S-a subliniat îndeajuns faptul că e singurul supravieţuitor dintre actorii celui de-al doilea război mondial şi actorii pozitivi şi că până la urmă prezenţa în carne şi oase şi în centrul unui astfel de jubileu a unui personaj, a unui protagonist al istoriei naţionale este excepţională în sine. La un popor, al nostru, care are nefericitul talent de a-şi omagia valorile numai după ce nu mai sunt… şi să ne gândim când spunem asta şi la politicieni, şi la artişti, şi la savanţi, şi la toţi oamenii semnificativi ai acestei naţiuni… Şi Regele Mihai este un om semnificativ al acestei naţiuni… E poate primul jubileu care-l prinde în viaţă pe subiect. Probabil şi asta a făcut ca românii să trăiască o bucurie şi să aibă un interes. Iar dincolo de toate, încă o dată o spun, monarhişti, republicani sau indiferenţi la forma de stat, toţi, cum spuneam, am simţit că există un altceva. Sau că ar fi putut exista sau că ar putea exista. Şi atunci când a intrat şi atunci când a plecat din Parlament probabil că acest om de 90 de ani, purtând o istorie extraordinară, dar care e şi istoria noastră, cu bune, cu rele, a făcut să simţim că există ceva ce am avut şi am pierdut, că există ceva sau un anume fel în care puteam să fim cu toţii şi nu suntem.

Gabriela Vrânceanu Firea: Şi în această seară mai are loc un eveniment cultural înscris tot în această serie a omagierii Maiestăţii sale. Mi-am adus aminte când rosteaţi dumneavoastră ultima frază, de ceea ce spunea ieri domnul Bogdan Teodorescu aici în emisiune. Şi anume că n-a auzit în ultimii ani nici de la preşedinte, nici de la premier şi nici de la alt reprezentant al puterii să fie mâhnit în legătură cu situaţia grea pe care o traversează România în această perioadă de criză adâncită. Cei mai mulţi se declară supăraţi pe diferitele categorii socio-profesionale care nu acceptă şi mai mult chinurile crizei ori sunt nervoşi. Situaţii înjositoare amintite de Regele Mihai de ziua sa. Şi spunea şi că este mâhnit. A pus degetul pe rană.

Crin Antonescu: Sigur. Şi la nivelul discursului despre care s-a discutat, putem să constatăm… nu ştiu cum s-o spun ca să nu-i jignesc pe republicani, pe care-i respect foarte tare… diferenţa dintre regi care nu sunt politicieni şi politicieni ajunşi inclusiv preşedinţi. Sigur, vorbim de cei mai buni preşedinţi posibili, nu vorbim de ce s-a întâmplat, e chiar păcat… Regele, în general vorbesc, într-o monarhie, capul statului şi simbolul tuturor nu e politicianul. Ca atare, el vorbeşte mai puţin. Un politician nu poate vorbi puţin. Pentru că el trebuie să pledeze, el trebuie să comunice, să convingă, el trebuie, în cel mai curat sens, să câştige adeziuni, să convingă oamenii ca să-l voteze. Asta-i datoria lui de politician. Regele nu-i supus nici unui vot şi ca atare vorbeşte mai rar, vorbeşte pentru toţi, nu pentru un anume electorat, nu pentru dreapta, nu pentru stânga, nu pentru bogaţi, nu pentru săraci. Vorbeşte pentru toţi…

Gabriela Vrânceanu Firea: Nu pentru golani, nu pentru ţigănci…

Crin Antonescu: Şi în sensul ăsta toate mesajele regale din Marea Britanie şi până unde vreţi sunt aşa. A impresionat un text simplu, care nu avea nici broderii oratorice, nici figuri de stil izbitoare, era un text foarte simplu…

Gabriela Vrânceanu Firea: Sau citate sforăitoare.

Crin Antonescu: Da. Un text elementar. Şi asta se întâmpla pentru că aşa vorbesc regii. Un preşedinte – sigur că pot exista şi preşedinţi demni şi care să facă eforturi să-şi reprezinte naţiunea… e greu s-o facă aşa cum o fac monarhii constituţionali, pentru că, pe de-o parte, are constrângeri electorale, fie vrea să mai candideze şi atunci devine jucător politic, fie dacă nu vrea să mai candideze e totuşi angajat de nişte promisiuni electorale care sunt partizane. O societate are provocările ei, dilemele ei, deciziile ei de luat. Şi candidând la preşedinţie, oricine e dator cred să spună clar, în chestiunea asta, asta-i părerea mea şi asta o să urmăresc eu ca preşedinte în limita prerogativelor constituţionale. Nemaivorbind de faptul că preşedinţii, candidaţii câştigători sunt susţinuţi de un partid, de nişte partide, faţă de care politic au nişte obligaţii. Astea sunt diferenţele. Regele nu ajunge niciodată când termină mandatul să fie târât prin justiţie, cum se întâmplă la case mai mari. Iată cazul Chirac! Regele nu e în situaţia de a fi cu un an înaintea expirării mandatului, obligat să penduleze între problemele unei gestiuni de mandat şi problemele noii campanii, cum e cazul preşedinţilor americani. Cu un an înainte, preşedinţii americani care merg la al doilea mandat încep să aibă un calendar dominat de alegerile primare, de turnee prin statele americane. Dincolo de asta, putem discuta mult despre monarhie şi republică, putem s-o facem cu calm, fără patimă şi mai ales fără minciuni. Pentru că de fapt în privinţa asta eu cred că ziua de ieri a adus încă un lucru esenţial. În vreme ce, de pildă, cei din PSD au înţeles definitiv că poţi să fii de stânga fără să falsifici istoria României dinainte de comunism, pentru că dacă faci asta nu eşti decât un comunist întârziat, iată că cei din partidul autointitulat de dreapta şi care face mare caz de dreapta, procedează într-un mod cât se poate mai aberant. Nu există partid de dreapta pe lumea asta care să aibă o astfel de atitudine în raport cu valori istorice. Adică dreapta nu înseamnă doar impozite mici. Dar vorbim acum despre dreapta într-un înţeles spiritual, mai larg, care s-ar putea să-i scape domnului Traian Băsescu, cu siguranţă lui Emil Boc. Dar n-ar trebui să le scape celor care încearcă să convingă lumea că noi avem aici de-a face cu o putere de dreapta.

Gabriela Vrânceanu Firea: Cu ceva vreme înainte de sosirea Regelui Mihai în ţară şi de discursul minunat din Parlament, un ziar scria că este de fapt o lovitură a domnului Voiculescu şi că împreună cu Principele Radu Duda, că de fapt în Parlament se pune la cale revenirea la monarhie. Solicitarea de întoarcere la monarhie. Toată lumea care a urmărit evenimentele a văzut clar despre ce a fost vorba, despre un discurs care n-a incitat cu nici o frază. Nimeni nu poate spune că a fost un mesaj care a vorbit eminamente despre regalitate, ca formulă de conducere a ţării.

Crin Antonescu: Categoric.

Gabriela Vrânceanu Firea: Sau incitare împotriva actualilor conducători.

Crin Antonescu: Mai mult, Regele are un pasaj în care se referă la simbolistica Coroanei Regale şi în care desparte ceea ce este în Coroana Regală legat de regalitate şi de Casa Regală şi ceea ce-i legat de suveranitatea, independenţa, simbolistica naţională.

Gabriela Vrânceanu Firea: Loialitate, curaj, respect, modestie. De aceste concepte, de aceste valori s-au temut cei care n-au dorit să aniverseze aşa cum se cuvine un rege al României în viaţă?

Crin Antonescu: Da. Şi ceea ce-i mai trist, cum vă spuneam, după mulţi ani care ne-au întârziat, care ne-au rătăcit, care ne-au făcut să rămânem anchilozaţi în spaime, în ignoranţă, teme din anul 1990, 1992, 1996, revin astăzi la omul şi oamenii din preajma sa, care se laudă cu condamnarea comunismului. Vă aduceţi aminte că în 1996 şi în 1992, în campania prezidenţială, Emil Constantinescu… şi a fost insistent atacat, cu ideea că dacă manifesta – şi omul asumase public o anumită atitudine faţă de rege – va reinstaura monarhia etc. Lumea s-a lămurit. Eu, de pildă, care am avut, aşa, dezinvoltura să declar că eu, în principiu, în convingerile mele teoretice, sunt monarhist şi am spus-o şi o mai spun… nu o spun acum după o zi ca asta, am spus-o când au fost surprinşi mulţi… Sigur că dacă voi candida la preşedinţie voi fi atacat cu asta, că într-o noapte o să fac monarhie în loc de republică. Bun. N-are nici un rost să mai răspundem la asemenea lucruri. Însă este de văzut că după 21 de ani există oameni care se pretează la aceleaşi teme. Şi sigur că nu ai pe cine să te superi mai întâi. Pe domnul preşedinte care, în afară că-i neam prost, că alt cuvânt nu găsesc în raport cu atitudinea sa… eu pot vorbi aşa şi vreau să vorbesc aşa, nu sunt rege, sunt om politic… e neam prost, e limpede… Dar este cumva şi ignorant pentru că, de pildă, chestiunea atât de penibilă cu care domnia sa a atacat monarhia în principiu, arătând că poţi avea urmaşi cu dizabilităţi şi ce te faci atunci… e rezolvată demult. Şi de cutumă, şi de Constituţie. Biata Anglie s-a descurcat prin secole cu acest risc. Şi atâtea ţări mari.

Gabriela Vrânceanu Firea: Oricum, am putea trimite un DVD la Cotroceni cu filmul King’s speech. Film de referinţă. Aşa, doar pentru a petrece o după-amiază plăcută în week-end şi istorică, cu învăţăminte.

Crin Antonescu: Nu-l mai trimiteţi şi pe acela, că e destulă tristeţe de la acest discurs al regelui. Nu mai e nevoie şi de acela, şi de filmul acela. Bun. Sau pe cine să ne supărăm? Pe oamenii care cunosc, care au cultura necesară, care las că se dădeau şi mari monarhişti pe vremuri, care fac propaganda lui Traian Băsescu şi care azi n-au curajul, că sunt laşi, să facă nişte clarificări, să pună pe fugă asemenea lucruri jenante pentru anul 2011… Foarte pe scurt, pentru orice om care e interesat sincer de situaţia României, există astăzi un alt om în România şi a existat în ultimii nu ştiu câţi ani în România un alt om despre care Le Monde, mare publicaţie, dintr-o mare ţară republicană, publicaţia e şi de stânga pe deasupra în ţara aia, să vorbească şi să dedice atâta spaţiu cum au dedicat la acest jubileu Regelui Mihai?

Gabriela Vrânceanu Firea: Vreau să trecem în revistă acuzele total nejustificate, nedrepte, care i s-au adus Regelui Mihai, de la slugă la ruşi la trădător, culminând cu faptul că mai marii ţării au fugit care încotro, ca potârnichile, numai să nu fie pe-aici prin ţară, atunci când Regele Mihai era omagiat de către români.

Traian Băsescu: Tot continuăm să considerăm că abdicarea regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României.

Reporter: Din partea regelui?

Traian Băsescu: Din partea regelui. Ăsta-i punctul meu de vedere.

O lovitură decisivă care n-a lăsat loc de interpretări, mai ales când Traian Băsescu explica convins cum istoria îl face, nejustificat, pe Ion Antonescu responsabil pentru Holocaustul împotriva evreilor şi ţiganilor.

Traian Băsescu: Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci. Ăsta era doar prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm de toate păcatele?

Reporter: Domnule, domnule…

N-a fost suficient. Traian Băsescu şi-a amintit tot atunci de vara lui 2008, când Regele Mihai intra în posesia domeniului Peleş.

Traian Băsescu: Unora le dăm averile, iar pe alţii îi considerăm criminali de război.

Trei luni mai târziu, Traian Băsescu lansa un nou atac la adresa Casei Regale.

Traian Băsescu: România n-are un rege. România are un ex-rege. Şi eu trebuie să am responsabilitatea termenilor. Nu pot să mă fac că România are un rege, ca să nu mă atace presa. 8% dintre români sunt convins că vor să-şi aleagă şeful de stat. Ce te faci cu unul care e pe viaţă şi care îţi mai lasă şi moştenitori? Dacă Doamne fereşte iese vreunul cu dizabilităţi, ce te faci? Rămâi cu el şef de stat?

Declaraţiile preşedintelui au făcut senzaţie şi peste Ocean. I-au scandalizat pe ziariştii de la Washington Post. „Comentariile lui Traian Băsescu i-au şocat pe românii care îl respectă pe fostul monarh şi preţuiesc rolul său în istorie”, scria în vară publicaţia americană. Şi nu uita să amintească faptul că anul ăsta Regele împlineşte 90 de ani şi e singurul lider din timpul celui de-al doilea război mondial încă în viaţă.

Gabriela Vrânceanu Firea: Ce-ar mai fi de spus?

Crin Antonescu: Multe. Probabil că e nevoie şi de un studiu clar şi în şcoală al istoriei, cine merge la şcoală află că Ion Antonescu n-a fost doar prim-ministru. A avut titlul oficial şi puterile ca atare de conducător al statului român. Situaţie comparabilă cu Italia, care a continuat să aibă decorativ un rege, dar în care Mussolini avea toată puterea. N-a fost la şcoală domnul Traian Băsescu la lecţia asta. Nu-i nici un păcat. Ar fi bine, dar nu trebuie să ştie istorie toată lumea. Păcatul este că atunci când eşti totuşi preşedinte de stat începi să faci pe istoricul şi să comentezi, dovedindu-ţi cunoştinţele de elev care a lipsit la clasa a VIII-a. Nu mai avem mult de comentat. Avem cred să ne bucurăm, pentru că mult nu va dura, a început de azi şi probabil în câteva zile capacitatea noastră, politicieni, ziarişti, comentatori, chibiţi, capacitatea de a toca, de a sfărâma orice vrajă, dar nu pe motiv de raţionalitate, ci pe motiv de meschinărie… hai că de fapt n-a fost chiar aşa, de fapt a vrut Voiculescu să facă nu ştiu ce, dar n-a reuşit acum… şi totul se duce în propagandă. Momentul de ieri însă cred că a intrat, a marcat ceva în sufletele acelor români care au fost interesaţi şi care au văzut că se poate şi altfel. Restul e o chestiune care ţine de ce vom putea face noi mai departe cu noi înşine. Eu încă o dată spun, să ne gândim la acest moment ca la o reuşită, pentru că nu avem astfel de motive foarte des. Să îi urăm Regelui ani mulţi, să-i urăm sănătate şi să ne bucurăm de faptul că, iată, cu acest prilej, în plină eră de absurditate, de teamă, de şantaj, în plină eră Traian Băsescu, a existat o majoritate a Parlamentului, o majoritate a ceea ce numim clasa politică, atrasă de ceva mai puternic. Şi au existat pedişti pentru care prestigiul şi atracţia unui asemenea moment a fost mai puternic decât teama de Traian Băsescu şi de instrumentele lui de tortură şi că au existat nişte oameni din UDMR care ne-au dat şansa nouă ca români să ne cinstim istoria. Asta-i foarte important de reţinut şi o spun ca unul care politic nu sunt în cele mai bune relaţii cu UDMR.

Gabriela Vrânceanu Firea: Şi să avem privilegiul ca măcar o dată pe an să ne impregnăm cu toţii de ce reprezintă Casa Regală. Acest paragraf al discursului Maiestăţii Sale mă ajută, îmi înlesneşte trecerea către următorul subiect, apropo de cum se trăia înainte de 1989, pentru că şi acum vine o iarnă grea, alimentele se scumpesc, facturile au devenit o sperietoare pentru români, iar guvernanţii nu ne aduc deloc veşti bune. Aşadar, guvernul ia în calcul elaborarea unui proiect de buget pentru anul viitor care să nu includă nici o majorare de salarii şi pensii, cel puţin până la al doilea semestru de anul viitor. Date economice urmând să fie reanalizate la sfârşitul lunii pentru eventuale creşteri în partea a doua, dar pe care nu le mai speră şi crede nimeni. Ce să mai aştepte românii când în fiecare lună vin veşti tot mai proaste, încă o categorie socio-profesională e afectată şi pur şi simplu, cum spunea domnul Ciorbea, luminiţa de la capătul tunelului nu se mai vede în acest moment.

Crin Antonescu: Ce să aştepte românii? Europa se confruntă cu o criză reală şi cu ameninţări cărora nu putem să le facem cu ochiul. E derută în Europa, e derută la cei mari, e derută la cei care au conduceri. Pentru că România, asta-i beleaua ei, România în asemenea împrejurări complicate nu are conducere. De-asta există într-o ţară, stat, politicieni, guvern, preşedinte etc. Ca să ia decizii şi să protejeze interesul naţional, al cetăţenilor, normalitatea vieţii, funcţionarea economiei, instituţiilor, forma lor etc. Noi nu avem. Prim-ministru e clar că nu avem sau dacă avem îl cheamă Traian Băsescu. Atunci nu avem preşedinte. Nu înţeleg ce doreşte… L-am văzut pe domnul Traian Băsescu extrem de ofensiv, de răstit în aceste comunicări, singurele pe care le cunosc, că nu vă imaginaţi cumva că domnul Traian Băsescu ar fi putut face un gest normal, raţional, minimal. Adică domne sunt preşedintele nu vreunui partid, nu sunt liderul unei secte, sunt preşedintele unei ţări. Toată. În ţara asta am nevoie de o atitudine responsabilă a politicienilor în faţa unor provocări. Trebuie să luăm măsuri dure. Uite, să îngheţăm salarii, pensii etc. Am nevoie ca politicienii să nu fie demagogi. Dar politicienii trebuie să cunoască. Obligaţia lui de preşedinte care ar fi fost? Hai să discut cu toţi, inclusiv cu ăia din opoziţie. Domnilor, am fost la Bruxelles, am discutat cu Barroso şi situaţia e asta, asta, asta. Ce strigă la noi Traian Băsescu? Eu înţeleg aşa. Unu, că treaba e groasă. Că departe de prognozele radioase ale doamnei Boc, domnului Vass, invers… domnului Boc, în fine, cum ne explicau cât de tâmpiţi suntem şi de răi ăştia din opoziţie, cât de răi sunteţi dumneavoastră care nu credeţi şi spuneţi că-i rău. Că e bine, e bine, acum, acum… Înţeleg în fine că-i rău. Dar e mai rău ca niciodată. Deci politica de succes a guvernului Băsescu – Boc a eşuat. Lucrurile cu care se băteau în piept până acum, spunând v-am tăiat salarii, v-am redus şi n-am putut face nimic, am mărit TVA, am ţinut impozitul ăla forfetar până am omorât cât puteam omorî din firme, nu facem nimic să relansăm economia, dar suntem foarte inteligenţi şi, uite, abia acum Europa îşi dă seama că asta trebuie făcut… Au spus asta, nu? Nu-i adevărat. Înseamnă că le-au tăiat salariile oamenilor degeaba, înseamnă că au mărit TVA degeaba, înseamnă că tot ce-au făcut până acum a fost degeaba şi tot ce ne-au spus până acum a fost fie minciună, fie nepricepere.

Gabriela Vrânceanu Firea: S-a anunţat că acele măsuri dure sunt temporare. Între timp ele au rămas definitive.

Crin Antonescu: Noi am ajuns la o majoritate parlamentară, la o putere, la un guvern care dau hotărâri de guvern, ordonanţe, legi chiar, ştiind bine că nu le vor respecta. Nu se întâmplă că le dau şi după aia realitatea îi constrânge să nu le respecte. Nu. Ştiau foarte bine. Acum ce facem mai departe? În asemenea situaţii există, după părerea mea, nevoia de a aduna cineva – dar pentru asta îţi trebuie ceva, rege, preşedinte, un premier mai deschis la minte, pentru că în asemenea situaţii nici un prim-ministru nu rămâne doar exponentul partidului lui, îşi dă seama că poartă răspunderea pentru o ţară întreagă pe vaporul ăla, mai sunt nişte oameni care nu te-au votat, nu te plac, dar nu poţi să-i laşi să se înece, că se îneacă toţi. Bun. Să adune cineva oamenii… Eu iar o spun, nu mereu am fost încântat de atitudinea cu efecte şi conotaţii politice ale BNR. Dar noi totuşi avem şansa că există BNR, guvernatorul, nişte oameni pe lângă el care sunt în contact cu acest pol de stabilitate… la oamenii ăia există un discurs raţional. Poate fi contestat, putem discuta, dar există totuşi, se ocupă cu ce au să se ocupe. Ce-a făcut domnul Emil Boc în vreme ce lucrurile astea erau tot mai grave? Omul juca fotbal, inaugura km de autostradă şi se ocupa de Victor Ponta şi de mine. Acum ce să-i fac eu cu Victor Ponta? Ce putem noi face? O dată, avem nevoie de economişti de anvergură. Dar până să am economişti de anvergură, eu trebuie să am un ministru al Finanţelor care să umble în Europa. Domnul Traian Băsescu umblă şi ţipă la cine poate. La cine poate să ţipe? Păi… la ai noştri. Acolo nu ţipă nici măcar la portari. Ce vrea? La cine să ţipe? La Sarkozy, la Merkel, la cei cu care a avut grijă să se „împrietenească” în decursul timpului?

Gabriela Vrânceanu Firea: La dumneavoastră mai ţipă cineva în ultimele zile. E vorba despre ministrul Muncii, doamna Barbu. Acuză opoziţia că este frânarul reformelor şi vă ameninţă că vă pârăşte, informează, dă un raport la FMI, Banca Mondială, CE. Răspunsul opoziţiei după publicitate. Opoziţia e frânarul reformelor care vasăzică, domnule Crin Antonescu.

Crin Antonescu: Nu, doamnă. Încheind ideea şi nediscutând despre doamna Barbu, ci despre cei care conduc cu adevărat sau cel care conduce cu adevărat, nu avem ministru de Finanţe, n-avem premier şi avem un preşedinte care încearcă să joace aceste roluri. Nu-i însă nimeni care să modereze măcar, dacă nu să conducă, o acţiune solidară în care şi puterea şi opoziţia să înţeleagă bine ce au politicienii de făcut în această situaţie, eventual în consens, dacă-i cazul, ce au de făcut experţii, ce au de făcut diplomaţii. Pur şi simplu asistăm la un monolog obsedat de interese şi intenţii electorale ale unui preşedinte care n-are două vorbe la un loc şi în timpul ăsta criza cu adevărat vine. Iar răspunsul nostru, al celor din opoziţie, nu este decât că orice-ar fi de făcut în România nu-i uşor şi nu se poate face cu o putere compromisă total, aşa cum e cea de faţă.

Gabriela Vrânceanu Firea: Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte Crin Antonescu. Aici ne oprim, o seară frumoasă, la revedere!

(Prin Monitoring Media, Antena 3 – Ştirea Zilei, ora 20:00)

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: