Discurs Crin Antonescu, cu ocazia lansării Angajamentului USL pentru România, 30.11.2011

Dragi colegi,

Dragi prieteni,

Dragi compatioţi,

Mâine este Ziua naţională a României. Mâine este Ziua Marii Uniri. Ca de fiecare dată, trebuie să zăbovim puţin cu gândul la semnificaţia acestei date. Ce serbăm, în fond, noi ca naţiune? Serbăm un moment în care România şi românii au reuşit. Serbăm un moment în care România a devenit întreagă şi în care românii au fost toţi şi întrutotul împreună.

Mulţi numesc Marea Unire un miracol. Un miracol istoric. Dumnezeu şi numai Dumnezeu face miracole pentru oameni şi, uneori, prin oameni. Oamenii, nu. A fost o conjunctură favorabilă, dar lucrarea omenească, şi nu miracolul, a făcut ca românii să fie acolo la întâlnirea fericită cu istoria şi cu destinul şi au fost acolo printr-un proiect, cum i-am spune astăzi, printr-o aspiraţie cu adevărat naţională, au fost acolo prin lideri adevăraţi, şi nu închipuiţi, şi au fost acolo printr-o enormă solidaritate a tuturor în spatele acestor lideri.

Am reuşit atunci pentru că naţiunea a ţinut minte, a înţeles şi a luptat – unii pe câmpul de bătălie, alţii în temniţele imperiilor, alţii cutreierând drumurile Ardealului înstrăinat, au înţeles cu toţii că România trebuie să fie una şi să fie mare. Au dorit-o cu toţii, au luptat cu toţii şi au făcut-o. Liderii de atunci au reuşit pentru că, deşi politicieni şi ei, deşi având toate constrângerile şi toate tentaţiile dintotdeauna ale politicii, nu s-au ţinut de minciuni şi ciubucuri, ci au fost devotaţi, au fost dedicaţi şi au fost loiali ei naţiunii lor şi am reuşit atunci pentru că toţi românii, bogaţi sau săraci, cărturari sau analfabeţi, din toate provinciile istorice ale României, au gândit şi au acţionat ca unul.

Ne gândim în fiecare an, de Ziua noastră, unde suntem, ce proiect naţional avem, ce lideri avem şi câtă solidaritate mai este între noi? Unde suntem azi, ştim. Suntem într-un loc în care, rătăciţi parcă, nu avem sau nu mai avem un proiect comun, o aspiraţie comună, nu mai avem lideri în adevăratul sens al cuvântului, nu mai avem parcă niciun dram de solidaritate.

Astăzi, avem, după douăzeci de ani de eforturi, după douăzeci de ani de mici reuşite şi mari eşecuri, după douăzeci de ani de jumătăţi de măsură, după douăzeci de ani de aşteptări şi speranţe, suntem mult prea rău în raport cu speranţele noastre. Suntem în faţa unei puteri care procedează, în această ţară şi cu noi, aşa cum nu s-a procedat niciodată şi nicăieri. Niciodată şi nicăieri, statul nu a dispreţuit mai mult cetăţeanul. Niciodată şi nicăieri, un şef de stat nu a afirmat că statul nu are nicio obligaţie şi nicio responsabilitate faţă de cetăţenii săi, deşi nu conteneşte să încaseze impozite – impozite pe proprietate, impozite pe profit, impozite pe muncă, impozite pe salarii, impozite pe pensii, impozite pe tot, responsabilitate pentru nimic. Avem o putere care, în văzul lumii, cu un cinism nemaiîntâlnit, încasează bani de la toţi pentru a-i împărţi doar clientelei sale. Suntem în faţa unei puteri care, ca niciodată şi nicăieri, sfidează, în văzul lumii, legea. Suntem ca niciodată şi nicăieri într-o ţară în care lege există numai pentru unii. Obligaţii există numai pentru unii. Răspundere există numai pentru unii.

Noi, astăzi, ca şi de când am constituit Uniunea Social Liberală, vrem să facem mai mult decât pur şi simplu o maşină de luptă politică, în stare să câştige nişte alegeri. Noi ambiţionăm mai mult decât o partidă politică câştigătoare. Suntem nevoiţi, ca oameni politici ai României de azi, nemulţumiţi de această stare de lucru, să chemăm şi să adunăm societatea, construind şi asumând un proiect naţional, construind şi aruncând în luptă nişte lideri şi generând o solidaritate de care România are nevoie în faţa crizei – în faţa crizei de program, de solidaritate şi de lideri.

E foarte mult. E prea mult doar pentru nişte partide politice şi pentru nişte politicieni, oricât ar fi de buni. Trebuie însă s-o facem pentru că nimeni altcineva nu are mai multă răspundere decât noi. Pentru că noi suntem cei care ştim prea bine sau ar trebui să ştim că s-a ajuns aici şi din vina noastră, că s-a ajuns aici şi din ezitările noastre, că s-a ajuns aici şi din ratările noastre. Noi ar trebui să ştim, şi sper că ştim, că suntem şi noi responsabili în faţa românilor pentru ceea ce ei trăiesc astăzi şi cine altcineva dacă nu noi putem să deschidem perspectiva pentru o naţiune în care să existe lege, să existe respect şi parteneriat între stat şi cetăţean, să existe guvern şi autorităţi responsabile, să existe onoare, să existe respect, să existe libertate, ordine, datorie şi şanse?

Ştiu că ţara noastră e plină de oameni care ştiu ce ar trebui făcut. În ţara noastră sunt prea puţini oameni care fac. Ştiu că ţara noastră e plină de oameni care ştiu să critice şi de semănători la nesfârşit ai îndoielii. Au rostul lor. Să ţinem cont de ce ne spun, dar ţara noastră duce lipsă de oameni care să-şi asume cu adevărat răspunderea şi riscurile. Şi acum, împreună cu acest Angajament, încercăm să chemăm pe toţi românii care nu mai vor să trăim aşa, la un proiect al unei Românii moderne, democratice, prospere, cu libertate şi cu ordine. Încercăm să propunem şi să ne asumăm răspunderea ca lideri şi încercăm să generăm, să mobilizăm o solidaritate naţională.

Liderii adevăraţi sunt cei care au valori. Liderii se aleg. Valorile nu trec pe la urne. Valorile se recunosc şi se servesc. Liderii adevăraţi nu sunt saltimbancii care fac giumbuşlucuri pe placul mulţimii sau cei care sunt pricepuţi în a înşela mulţimea. Liderii adevăraţi sunt cei care asumă responsabilităţi cu curaj, cu consecvenţă şi cu compasiune. Nu cred că cineva, care n-a simţit măcar o dată compasiune, compasiune reală, compasiune vie, pentru un compatriot aflat în suferinţă sau aflat în nedreptate, nu cred că dacă cineva n-a simţit vreodată asta ar trebui să mai continue să facă politică, pentru că într-adevăr politica e teritoriul pragmatismului, e teritoriul în care lucrurile se repară şi nu se deplâng, dar compasiunea nu e de stânga şi nu e de dreapta. Compasiunea e umanitatea noastră, pusă în actul politic şi politica este şi va rămâne făcută de oameni şi nu de roboţi.

Vreau să spunem încă o dată, împreună, de aici, de la Cluj, în ajunul Zilei noastre, să spunem de la Cluj, pentru toată ţara şi pentru toată vremea ce vine, că România este şi va fi stat naţional şi unitar.

Să mai spunem că nu este îndeajuns pentru asta, să păstrăm un articol în Constituţie, ci este nevoie pentru asta, pentru toată România  şi pentru toată vremea care vine, să dăm conţinut acestei formule, să dăm acestei naţiuni aspiraţii, proiecte, solidaritate şi lideri adevăraţi, asta înseamnă statul naţional unitar român. Ştiu foarte bine câte întrebări îşi pun românii nemulţumiţi de actuala putere, dar încă neîncrezători în legătură cu noi, ştiu foarte bine câţi nehotărâţi şi câţi lipsiţi de speranţă sunt alături de noi. Eu vreau să le transmit acestor compatrioţi ai noştrii următorul mesaj: Uniunea Social Liberală este ceea ce noi, împreună cu ei, vom putea face din ea. Dacă vor sta departe, dacă nu le va păsa, dacă vor vedea bătălia noastră ca un joc vechi după regulile vechi ale politicii româneşti, atunci Uniunea Social Liberală asta va fi. Uniunea Social Liberală va câştiga următoarele alegeri, chiar şi cu aceşti oameni stând deoparte, dar le spun acestor oameni care stau deoparte, noi putem câştiga alegerile şi fără voi, dar fără voi nu putem face într-adevăr ca România şi politica românească să iasă din vechiul joc, din vechile reguli şi să se reformeze cu adevărat.

România are nevoie de lideri naţionali, nu de şefi de bandă. România are nevoie de lideri autentici locali, nu de baroni, nici ai lor şi nici ai noştrii. România are nevoie de lideri civici, de lideri intelectuali, de lideri morali şi nu de întreţinuţi ai propagandei. Veniţi alături de noi toţi cei care aveţi nevoie de asta, veniţi alături de noi toţi cei care vreţi lege, vreţi dreptate şi vreţi şanse! Veniţi alături de noi toţi cei care vreţi politicieni şi politică adevărată! Fără voi nu suntem doar mai slabi, fără voi suntem mult mai puţin buni, cu voi vom fi mai puternici, vom fi de neînvins şi vom fi cu adevărat mai buni, vom fi mai aproape de ceea ce aşteptaţi, vom fi ceea ce împreună cu toţi avem nevoie.

Dacă ne veţi lăsa singuri, ne vom bate singuri, noi şi susţinătorii noştrii de acum, ne vom bate singuri şi vom învingem singuri pe Băsescu şi ai lui. Dar dacă veţi sta deoparte, jocul vicios ar putea continua, promisiunile noastre sincere azi ar putea eşua. Avem nevoie ca să ne ţinem de cuvânt de forţa voastră, suntem cu voi alături   mai responsabili. Veniţi alături de noi!

E mâine Ziua noastră Naţională şi aşa cum spuneam odată unor tineri, aşa cum cu fiecare generaţie, România încearcă din nou şi din nou, parcă în preajma fiecărui 1 Decembrie, parcă în preajma fiecărei amintiri anuale a acestei mari reuşite, ne gândim că vom încerca şi la anul următor şi aş vrea să îi chem pe toţi care doresc sincer şi care speră sincer că România poate reuşi, să încercăm în anul care vine să reuşim să reconstruim o solidaritate, fără de care poate fiecare dintre noi poate scăpa, dar nici unul dintre noi nu poate reuşi. Reuşita unei naţiuni nu este suma reuşitelor individuale, reuşita unei naţiuni este măsura în care reuşita individuală foloseşte celorlalţi, se transformă în model şi rodeşte. Haideţi să ne comportăm ca oameni care reuşesc şi care fac o naţiune!

Am vorbit mereu despre resursele noastre naturale, economice, pe care nu le-am folosit, pe care le-am pierdut, pe care le-am înstrăinat, am vorbit prea puţin despre cea mai preţioasă resursă a acestei naţiuni pe care am pierdut-o, pe care am rătăcit-o, pe care am înstrăinat-o, resursa umană. Câţi dintre noi se gândesc în 20 de ani la cei care au plecat, care au plecat pur şi simplu, mulţi dintre ei erau cei mai buni dintre noi. Şi mai rar ne gândim la emigraţia dinăuntru, pentru că dincolo de oamenii care au ales emigraţia propriu-zisă şi plecarea în altă ţara, avem milioane de compatrioţi care emigrat fără să părăsească teritoriul României, care s-au închis, care tac, care s-au întors în ei înşişi, care nu mai speră şi care au renunţat de fapt la cetăţenia română. Pe aceştia îi chem alături de dumneavoastră toţi, spunându-le că îi înţelegem, că îi iubim, că îi aşteptăm, pentru că ne e ruşine de ei pentru că nu reuşim mai bine, mai repede, mai mult. Pe aceştia îi chem în preajma Zilei Naţionale. Compatroţi redobândiţi-vă cetăţenia română, ridicaţi-vă, arătaţi-vă, staţi în picioare!

E ţara noastră şi trebuie să îi spunem: La mulţi ani, România! La mulţi ani, români! Aşa să ne ajute Dumnezeu!