Emisiunea ”Prim plan” de la TVR 1, invitat președintele PNL, Crin Antonescu – 21.03.2013

cats  Mihai Rădulescu: Agenda politică românească rămâne inepuizabilă. Se îmbogăţeşte de la oră la oră. Multe subiecte fierbinţi reclamau deja răspunsuri de la principalii decidenţi din stat, altele s-au adăugat chiar în această seară. În urmă cu câteva zeci de minute, preşedintele Traian Băsescu a lansat acuzaţii extrem de dure într-un domeniu care ţine de zona militară, vorbind despre trădare naţională, şi a pledat încă o data pentru propria versiune privind modificarea Constituţiei. Argumentul invocat este referendumul din 2009. „Mă tem că viaţa şi CCR îi vor aduce la ordine”, a spus Traian Băsescu, referindu-se la politicienii puterii şi la propunerile acestora de modificare a legii fundamentale. În această seară, preşedintele Senatului, Crin Antonescu, copreşedinte al USL şi unul dintre politicienii vizaţi explicit de preşedintele Băsescu, este invitat la „Prim-plan”. Sunt şi eu, ca şi dumneavoastră, curios ce răspuns va oferi domnul Antonescu. Bineînţeles, vorbim şi despre justiţie, relaţiile din USL, funcţionarea Guvernului şi relaţia cu marii jucători europeni. Aşadar, urmează 50 de minute încărcate şi, sperăm noi, interesante. Rămâneţi cu „Prim-plan”. Acuzaţii fără precedent făcute de preşedintele Traian Băsescu; un act de trădare naţională, spune acesta, referindu-se la legea de modificare a statutului militarilor, lege pe care a refuzat să o promulge. Vedem despre ce este vorba şi deschidem imediat dialogul din studio.

Traian Băsescu: Pot să o interpretez ca fiind o lege care reflectă ori un act de trădare naţională, şi sunt responsabil de ceea ce spun, ori un act care vădeşte o profundă prostie. Vreau să ştiţi care sunt efectele acestei legi. Dacă aş fi promulgat-o astăzi, luni sunt trei zile de la publicare până la… să spunem luni, 41 de generali ar fi fost trecuţi în rezervă. Vă dau doar numeric, să înţelegeţi. Comandamentul Forţelor Terestre ar fi rămas fără niciun general; Comandamentul Forţelor Navale, fără niciun general; Comandamentul Forţelor Aeriene rămânea cu un singur general. Statul Major General rămânea cu un singur general. 41 de generali trebuiau trecuţi în rezervă. Până la sfârşitul anului, alţi zece ar fi trebuit trecuţi în rezervă. Dacă vroiau să nu treacă în rezervă, trebuiau să se ducă la ministru, cu cascheta în mână, pentru prelungire din an în an.

Mihai Rădulescu: Bună seara, domnule Crin Antonescu, preşedinte al PNL, copreşedinte USL şi preşedinte al Senatului. Această ultimă funcţie ne interesează cel mai mult la subiectul pe care l-am văzut anterior, pentru că legea în cauză a trecut de Senat pentru a ajunge la preşedinte pentru promulgare şi nu a fost promulgată. Ce spuneţi de acuzele şefului statului?

Crin Antonescu: Bună seara. Domnul Băsescu, aşa cum l-aţi citat, spune la un moment dat: „şi sunt responsabil de ceea ce spun”. Din păcate, nu, nu este responsabil. Avem de a face, pentru a câta oară, cu afirmaţii iresponsabile: „trădare naţională”, „decapitarea armatei” şi aşa mai departe. Faptul că ne-am obişnuit, faptul că a devenit uzual ca domnul Băsescu, din postura de preşedinte, cel puţin legal, al României, să vină cu acuzaţii care mai de care mai spectaculoase şi cu formule, pe calea asta vorbesc de iresponsabilitate, care se pot auzi o singură data din gura unui şef de stat. Dacă vorbim de trădare naţională, nu vorbim ca la cenaclu. Dacă este trădare naţională, ori cineva vorbeşte prostii, este complect iresponsabil, ori mâine, poimâine, într-o săptămână, trebuie să avem nişte oameni legaţi. Ţara nu se trădează. Trădarea naţională nu se face, aşa, la un şpriţ, în fiecare seară. Decapitarea armatei… Eu nu discut pe conţinutul proiectului de lege.

Mihai Rădulescu: Aici aş vrea să vedem.

Crin Antonescu: Nu. Este un proiect de lege….

Mihai Rădulescu: Dincolo de reformă, este un proiect de lege care a trecut de Senat.

Crin Antonescu: Da.

Mihai Rădulescu: Ne-am interesat şi noi şi am văzut, pentru că o lege a fost…, nu a fost foarte explicit preşedintele, dar am înţeles că legea, am văzut după aia, legea a fost iniţiată de 24 de parlamentari de la PSD şi PNL; în Camera Deputaţilor nu a trecut. A fost trecută de Senat, acolo unde preşedintele Comisiei de apărare este chiar în curtea dumneavoastră, este liberalul Dobriţoiu, Cornel Dobriţoiu, fost ministru al Apărării, se ştie bine, general în rezervă.

Crin Antonescu: General de carieră, militar de carieră, cu un CV…

Mihai Rădulescu: Pentru exactitate să spunem că în comisie mai sunt şi nu numai de la PNL, nu, nume sonore; de la PSD, Gabriel Oprea; de la PDL, Vasile Blaga, dar şeful comisiei este Corneliu Dobriţoiu. Practic, PNL. Preşedintele Senatului, PNL. Ce faceţi în continuare? Cum răspundeţi pe fond? Dincolo de ambalajul cu care a fost formulată această acuzaţie.

Crin Antonescu: Eu, mai întâi, asta mi se pare cel mai semnificativ lucru. Despre o lege putem discuta, de-asta avem democraţie, parlament, proceduri, Constituţie şi aşa mai departe. Dar ceea ce sare în ochi este, repet, iresponsabilitatea unor afirmaţii care nu se pot auzi aşa, din două în două săptămâni din gura unui şef de stat. Acum, pe fondul chestiuni, legea a trecut, Senatul era cameră decizională, a trecut cu o largă majoritate, cu un raport de susţinere al acestei comisii, care este alcătuită din mulţi oameni de specialitate, aşa cum aţi arătat, ca să dau numai două exemple, doi foşti generali ai Armatei Române, generalul Dobriţoiu, preşedintele comisiei, actual senator, fost ministru al apărării, generalul Gabriel Oprea, la fel, senator, viceprim-ministru actualmente, oameni care ştiu ceva despre armată, oameni care sunt în cauză, care nu sunt aşa nişte amatori şi care, cred, nu pot fi acuzaţi de trădare naţională decât în condiţii extraordinare, cu dovezi pe masă.

Mihai Rădulescu: Bun. Mesajul preşedintelui, ca să înţelegem exact la ce se referea, spunea că domne, oamenii aceştia, generali, da? Generalii în cauză ar trebui să vină în fiecare an ca să-şi prelungească…

Crin Antonescu: Păi dacă aşa e legea!

Mihai Rădulescu: Să vină la ministru şi asta înseamnă înregimentare politică – aceasta era acuză, comandă politică – vine în fiecare an la mâna ministrului.

Crin Antonescu: E, dacă se duc la mâna preşedintelui nu e înregimentare politică… Haideţi să fim foarte serioşi! Chiar din ce spunea preşedintele rezulta foarte clar că nu rămâne nici Statul Major General, nici aviaţia, nici trupele terestre nu rămân aşa, fără generali, că legea lasă posibilitatea tocmai din asemenea motive şi în asemenea împrejurări unor prelungiri, pe care ministrul apărării le face fără ca cineva să vină cu cascheta în mână, eu cred că indiferent cine a fost de la ce partid ministru al apărării pentru că avem miniştri civili de multă vreme, eu cred că aceşti oameni s-au comportat toţi cu respectul datorat uniformei militare, cu respectatul datorat acestei instituţii fundamentale a statului român şi nu cred că cineva s-a comportat – repet – nu mă refer doar la actualul guvern – ca un politruc cu aceşti oameni. Dincolo de asta, domne, preşedintele are prerogativa constituţională dacă nu e de acord cu ceva din conţinutul unei legi să o retrimită, să nu o promulge, ceea ce domnia sa şi face, pe deplin constituţional, pe deplin legal, cu nişte argumente pe care le poate prezenta, ea va reveni în parlament şi va fi rediscutată, dar asta înseamnă să folosim un ton normal, un ton calm, un ton democratic, nu să ieşim să ţipăm despre trădare naţională, prostie sau decapitarea armatei.

Mihai Rădulescu: Dar tocmai pentru că există această atmosferă pe acest subiect, vrem să cunoaştem şi opinia premierului – înţeleg că este la telefon. Am solicitat un punct de vedere la Palatul Victoria. Premierul Victor Ponta. Bună seara.

Victor Ponta: Bună seara. Îl salut şi pe domnul preşedinte Antonescu, şi ca să nu mai solicitaţi la Palatul Victoria, am zis să spun eu punctul de vedere, nu?

Mihai Rădulescu: Vă rog, vă aşteptăm. Am epuizat cumva, zic eu, problemele de formă cu domnul preşedinte Antonescu. Răspundeţi-ne pe fond dumneavoastră, vă rog.

Victor Ponta: Am văzut astăzi ieşirea domnului preşedinte Băsescu. Sunt absolut convins că şi domnul Antonescu şi domnul Zgonea au foarte clar răspunsurile, parlamentul decide atât pe forma finală a Legii privind statutul cadrelor militare, cât şi pe forma propunerii constituţionale, e foarte clar. Preşedintele poate să aibă o opinie, eu, ca prim-ministru, pot să am o opinie, dar decizia aparţine parlamentului.

Mihai Rădulescu: Domnule prim-ministru, important că preşedintele susţine că are şi opinia favorabilă a ministrului apărării, care este domnul Duşa, PSD. Aşa am înţeles cel puţin.

Victor Ponta: Nu. Haideţi să lămurim lucrurile pentru că…

Mihai Rădulescu: Lămuriţi dumneavoastră lucrurile!

Victor Ponta: Păi le-a lămurit domnul Mircea Duşa şi după aceea şi-a adus aminte şi preşedintele. Domnul Duşa a spus: „Este o iniţiativă parlamentară, dar Guvernul o consideră bună şi vă rugăm să o promulgaţi. Dacă dumneavoastră nu vreţi să o promulgaţi, sigur că e dreptul dumneavoastră să o retrimiteţi la Parlament”. N-a zis niciun moment domnul Duşa că e de acord să nu se adopte legea, dimpotrivă, e decizia Parlamentului. Deci, aici, preşedintele a plusat puţin şi după aceea a revenit, însă dacă îmi permiteţi că nu vreau să monopolizez emisiunea, să vă spun pe fond părerea mea. Eu cred că şi în aceste situaţii, şi o să mai avem multe situaţii de acum încolo, preşedintele Băsescu, de fapt, se opune la orice schimbare. Nu trebuie să schimbăm Constituţia, trebuie să rămână cum a fost pe vremea preşedintelui Băsescu. Nu trebuie să schimbăm generalii, trebuie să rămână generalii numiţi de preşedintele Băsescu. Nu trebuie să schimbăm la Curtea Constituţională, nu trebuie să facem nimic. E, într-un fel, pot să înţeleg, uman, că după ce nouă ani ai condus o ţară şi un sistem politic, nu vrei să schimbi nimic. Dar până la urmă, USL, domnul Antonescu, eu, am fost votaţi tocmai ca să facem schimbare şi o s-o facem, în timp, în aceste bătălii procedurale, dar schimbarea trebuie făcută în România.

Mihai Rădulescu: Deci, înţeleg că nu consideraţi întemeiat pericolul invocat de Traian Băsescu, şi anume că Armata Română ar fi rămas fără generali, pentru că urmau să plece la pensie 41 de generali?

Victor Ponta: Dacă vreţi să vă răspund foarte direct, evident că nu consider întemeiat, că problema Armatei Române, din păcate, o spun cu amărăciune, nu e că nu avem destui generali, avem destui generali, noi nu prea mai avem… nu că soldaţi, că avem militari în termen, militari cu contract şi militari cu carieră, care îşi fac foarte bine meseria. Noi nu avem de foarte mulţi ani… e prima dată anul acesta, după vreo opt ani de zile, când bugetul apărării e mai mare decât anul precedent. Deci, noi nu mai avem echipament atât cât ar trebui, nu se pregătesc militarii noştri, asta e problema Armatei Române. Că pleacă 10 generali sau 15, vin alţi generali sau alţi colonei, nu asta… şi nu, Slavă Domnului, nu suntem în niciun război cu nimeni ca să zicem că astăzi e nevoie de toţi. Eu repet însă, cred că reacţia preşedintelui Băsescu e o reacţie personală, sunt generalii numiţi de domnia sa, înălţaţi în grad conform prevederilor constituţionale şi ar vrea să rămână cât mai mult timp în aceste grade şi funcţii. Dar nu pot să vă spun şi sunt convins că Ministerul Apărării şi Parlamentul, după aceea, va decide fără să ţină cont de aceste probleme strict personale ale liderilor politici.

Mihai Rădulescu: Mulţumesc pentru intervenţie, domnule prim-ministru.

Victor Ponta: Şi eu mulţumesc, o seară bună!

Mihai Rădulescu: Numai bine. Revenim la agenda iniţială, în care ne propusesem să vorbim şi despre Constituţie. Iată că avem elemente noi pe această zonă, furnizate şi de această dată…

Crin Antonescu: Nu sunt noi.

Mihai Rădulescu: Nu sunt noi, e adevărat că nu sunt noi. Este o pledoarie pentru un proiect mai vechi de revizuire a Constituţiei. Haideţi să vedem, totuşi, argumentele, poate că sunt noi, în această seară, ale lui Traian Băsescu. Le revedem şi imediat dăm un răspuns.

Traian Băsescu: Şi mai este un articol care a scăpat până acum, se pare, şi preşedintelui Comisiei de revizuire a Constituţiei, preşedintelui Senatului, şi se pare că îi scapă şi domnului profesor Pârvulescu, care ne-a mai pricopsit cu o lege electorală foarte competentă şi vedem astăzi competenţa domniei sale. Art. 90 spune aşa: Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime prin referendum voinţa cu privire la probleme de interes naţional. Deci, referendumul este expresia voinţei poporului. Aşa că niciun politician din actuala majoritate nu va putea să treacă peste obligaţia, în procesul de revizuire a Constituţiei, peste obligaţia de a ţine cont de referendumul care a avut loc în noiembrie 2009. Avem deja o hotărâre a Curţii Constituţionale care spune că nu se poate trece peste referendum. Ea a fost ocazionată de tentativa actualei majorităţi, înainte de alegeri, de a modifica legea electorală. Mă tem că viaţa şi Curtea Constituţională îi vor aduce la ordine şi bine ar fi să plece de la premisa că în procesul de revizuire a Constituţiei trebuie să ţină cont de acel referendum care a fost validat.

Mihai Rădulescu: Traian Băsescu nu v-a trimis o scrisoare şi dumneavoastră, ca preşedintelui Camerei, dar vi s-a adresat explicit în acest subiect cu revizuirea Constituţiei. Ce spuneţi de aceste argumente?

Crin Antonescu: Uitaţi-vă, se fac aproape 10 ani la anul, sunt mai bine de nouă ani, aproape un deceniu – e mult! – de când dezbatere politică, în ţara asta, înseamnă să comentăm ce a spus Traian Băsescu. Eu nu mai vreau să fac lucrurile acestea. Nu mă interesează ce a spus Traian Băsescu. Eu doresc să discutăm despre Constituţie, despre modul în care înţelege această comisie, cu membri din toate partidele parlamentare, să abordeze subiectul, despre opţiunile mele sau ale USL-ului sau ale PNL-ului pe anumite subiecte constituţionale…

Mihai Rădulescu: Păi, haideţi să vedem.

Crin Antonescu: … o fac cu mare plăcere. Povestea asta nu e nouă deloc. Nu sunt, cred, două săptămâni de când, la Academia Română, invitaţi acolo cu toţii, domnul respectiv, domnul Băsescu a admonestat Academia şi a pus în vedere, ne-a pus în vedere nouă, tuturor, că nu putem să facem altceva, dacă vrem să modificăm Constituţia, decât să luăm proiectul făcut de domnia sa şi patru, cinci ciraci de la „curte” şi să-l prezentăm drept Constituţie modificată. Am spus atunci, o mai spun acum şi trec mai departe, modificarea Constituţiei va fi dată de voinţa a două treimi din Parlamentul actual, legitim ales de români, nu ca Traian Băsescu, după referendumul din vara trecută, şi de voinţa populară care se va exprima la referendumul de ratificare, de adoptare sau nu a Constituţiei României. Alte constrângeri nu avem şi alte comentarii nu avem de făcut.

Mihai Rădulescu: Curtea Constituţională este o constrângere? Pentru că aici e noutatea, poate…

Crin Antonescu: Domnul meu…

Mihai Rădulescu: Va respinge Curtea Constituţională un proiect care devine… ca să cităm până la capăt argumentul, devine un simplu sondaj de opinie referendumul respectiv. Vă asumaţi riscul acesta pe care îl invocă Traian Băsescu?

Crin Antonescu: Da, domnul Băsescu s-a obişnuit ca voinţa a milioane de oameni, exprimată democratic în România, să fie încălcată de Curtea Constituţională. Când face astfel de profeţii legate de ce va face viaţa şi de ce va face Curtea Constituţională, eu cred că ce va face viaţa nu ştie nici domnia sa, cum nu ştie niciunul dintre noi. Nu ştim până mâine, darămite până la anul. Poate că dânsul crede că ştie ce va face Curtea. Noi vom traversa toate procedurile normale, am ţinut cont şi de limitele revizuirii, aşa cum sunt stabilite ele în art. 152, cred, în actuala Constituţie, şi de decizii ale Curţii Constituţionale, dar dacă domnul Băsescu înţelege că Parlamentul, legitim, repet, prin votul popular şi care a anunţat o modificare a Constituţiei din campania electorală, trebuie să întrebe, pur şi simplu, Curtea Constituţională: „modificăm, nu modificăm, ce modificăm?” se înşeală. Parlamentul va da o formulă de revizuire a Constituţiei, pe care o va trimite spre avizare, spre analiză, spre examen Curţii Constituţionale, iar în ce mă priveşte, nu sunt constituţionalist, sunt doar un om politic, vă spun o poziţie de principiu: cred că în ce priveşte proiectul de revizuire a Constituţiei, Curtea Constituţională nu va avea decât să verifice dacă se încalcă limitele revizuirii sau nu. Pentru că, altfel, suntem în situaţia destul de stranie în care Curtea, pe baza unei Constituţii tocmai pe care eu vreau s-o schimb, îmi verifică mie constituţionalitatea. În mod normal, Curtea Constituţională se pronunţă asupra unor legi, în principal, dar şi asupra altor acte…

Mihai Rădulescu: Şi există acele limite de revizuire deja prevăzute…

Crin Antonescu: Nu, în lumina unei Constituţii, care e în vigoare, şi îmi spune: „această lege” – cum s-a întâmplat de atâtea ori – „nu este constituţională la acest punct, pentru că încalcă sau contravine cutărui punct din Constituţie”. În acest moment, în care eu vreau să schimb nişte lucruri, sigur că suntem într-o situaţie specială. Referendumul respectiv a fost consultativ. Pe fond, şi PNL, şi PSD, şi alte partide şi-au spus poziţia foarte clar în legătură cu precaritatea, fie şi organizatorică, a acelui referendum, cu faptul că el a fost lipit, asociat unor alegeri care au avut loc…

Mihai Rădulescu: Unor alegeri, e adevărat. Dar ştiţi care e ironia sorţii?

Crin Antonescu: … că nu s-a făcut o dezbatere publică destulă şi, de asemenea, am spus din campania electorală, deci, atenţie, eu am un mandat pe care cetăţenii mi l-au dat într-o proporţie de 78%, spunând foarte clar că vreau să modific Constituţia, că vreau parlament bicameral şi că vreau anumite alte lucruri în Constituţie pe care…

Mihai Rădulescu: Deci, votul din alegeri bate votul de la referendumul de atunci.

Crin Antonescu: Nu, votul de la referendumul pe modificarea Constituţiei bate votul de atunci sau nu-l bate.

Mihai Rădulescu: Ştiţi de ce? Că vă spun, poate multă lume sesizează ironia sorţii, fiecare pare să aibă cifrele lui. Adică, dumneavoastră invocaţi cei 7,4 milioane de cetăţeni care au… De multe ori aţi pledat insistent pentru acest punct de vedere… 7,4 milioane care au cerut…

Crin Antonescu: Am invocat acest lucru, pentru că acei oameni există.

Mihai Rădulescu: Dar acei tot şapte milioane de oameni care au votat … că avem cifrele de atunci…

Crin Antonescu: Dar ştiţi care e diferenţa?

Mihai Rădulescu: 6,7 milioane de români în favoarea parlamentului unicameral.

Crin Antonescu: Da.

Mihai Rădulescu: 7,7 milioane de români în favoarea reducerii numărului de parlamentari la 300.

Crin Antonescu: Da

Mihai Rădulescu: Tot pe la şapte milioane. E foarte interesant, fiecare cu cifrele lui.

Crin Antonescu: Ştiţi care e diferenţa?

Mihai Rădulescu: Care e diferenţa?

Crin Antonescu: Dezinvoltura, ca să nu zic tupeul, nepotrivite cu care domnul Băsescu vorbeşte despre referendum, în general, şi despre voinţa populară, mai cu seamă, după cele întâmplate în vara anului trecut. Diferenţa este următoarea: unul este un referendum consultativ: „cam cum aţi vrea să fie Parlamentul?” şi părerile sunt împărţite, într-adevăr, cu acele cifre, iar celălalt este cu o întrebare extrem de precisă, cu decizie imediată: „mai e cutare preşedinte sau nu mai e?” Asta e diferenţa, foarte mare, care nu-i scapă nici domnului Băsescu, dar se preface neatent.

Mihai Rădulescu: E o diferenţă şi între cele două proiecte, proiectul… ca să spunem, până la urmă, clar, către ce se îndreaptă acest proiect de revizuire a Constituţiei. Susţineţi un parlament, până la urmă, bicameral, deci nu unicameral, şi cu 300 de oameni…

Crin Antonescu: Exact.

Mihai Rădulescu: …în Cameră, deci 300 de deputaţi.

Crin Antonescu: Deci, de fapt, noi, sensul în care oamenii s-au exprimat cred că este unul destul de clar. Distincţia o singură cameră – două camere, în ceea ce priveşte semnificaţia politică, istoria, tradiţia, mecanismul democratic nu s-a făcut, pentru că nu s-a dezbătut în public acest lucru. Oamenii au spus, de fapt – eu aşa citesc acel referendum – oamenii au spus: „domnule, vrem un parlament ceva mai mic, mai puţin costisitor şi mai eficient”. Or, chiar dacă păstrăm două camere, din motive pe care le-am expus şi le vom expune…

Mihai Rădulescu: Corect, dar tot nu ies 300 de oameni.

Crin Antonescu: În orice caz, acest parlament va fi unul mult mai restrâns. Nu ştiu dacă vor fi 300, 299 sau 315, dar un parlament mult mai restrâns. Iar în legătură cu atacul polemic la adresa profesorului Pârvulescu, iar lucru care-mi pare nepotrivit de la un preşedinte către un om din societatea civilă care, până la urmă, n-a făcut nici o lege şi nici o Constituţie, a avut nişte poziţii publice doar, că n-a fost parlamentar domnul Pârvulescu. Păi, dacă legea din 2008 nu era bună şi nu e bună, de ce oare domnul Băsescu, PDL şi la urmă Curtea Constituţională au blocat un proiect pe care împreună cu Victor Ponta îl făcusem şi care ar fi dus la un Parlament mult, mult mai restrâns decât cel actual, sigur, în condiţii politice neconvenabile pentru PDL şi domnul Băsescu, la momentul respectiv.

Mihai Rădulescu: Am vorbit foarte mult cantitativ şi aş fi vrut să nu părăsim această discuţie despre Constituţie fără a vorbi şi calitativ…

Crin Antonescu: Sigur.

Mihai Rădulescu: …şi, până la urmă, către ce vreţi să înclinaţi balanţa cu această nouă Constituţie? Către un preşedinte mai puternic, către un Parlament mai puternic, către un regim prezidenţial, regim parlamentar, pentru că s-au văzut multe neclarităţi în anii ăştia.

Crin Antonescu: Eu aş califica, într-un cuvânt, un regim parlamentar foarte bine conturat, în care avem un preşedinte nu decorativ, pentru că el este ales direct de cetăţenii României, dar un preşedinte care are nişte atribuţii foarte clare, foarte importante, foarte puternice. Cine reprezintă statul român, cine este comandantul suprem al Armatei Române, cine conduce CSAT, cine reprezintă statul român în relaţiile internaţionale şi în politica externă nu e un personaj politic slab, este personajul cu maximă reprezentare în ierarhia statului român, este, că o spunem explicit sau nu, şeful statului, însă un preşedinte ale cărui prerogative să nu mai lase loc de confuzie şi care să nu mai poată interfera oricând îi dă voie o Curte Constituţională favorabilă în atribuţiile Guvernului, în atribuţiile Parlamentului.

Mihai Rădulescu: Un preşedinte cu mandat de patru sau de cinci ani?

Crin Antonescu: Dacă alegerile prezidenţiale vor fi în 2014, cred că putem să-l facem şi de patru. Ideea la care eu ţin este ca alegerile prezidenţiale să nu se mai suprapună cu cele parlamentare, pentru că le influenţează şi le contaminează. Dacă pornim pe ideea că ar fi bine şi chiar obligatoriu – şi poate că şi prin anumite modificări constituţionale să subliniem sau să asigurăm lucrul acesta – să avem un preşedinte care provine, este susţinut de nişte forţe politice, dar în exerciţiul său prezidenţial să nu mai fie exponentul unui partid sau să nu mai aibă o legătură partizană cu un partid sau cu un grup de partide, atunci cred că e mai bine ca alegerile prezidenţiale să fie separate. Deci, o cadenţă din patru în patru ani şi la preşedinte, şi la Parlament, dar…

Mihai Rădulescu: Cu defalcare.

Crin Antonescu: …2014, toamnă – alegeri prezidenţiale, 2016 – parlamentare se poate. Nu mi se pare esenţial că-s patru sau cinci ani.

Mihai Rădulescu: Deci … ideea aceasta că… un mandat de patru ani.

Crin Antonescu: Cu patru ani? Deloc, mi se pare…

Mihai Rădulescu: Ştiţi de ce, că a mai fost o discuţie în 2003, când s-a revizuit Constituţia şi s-a mărit mandatul preşedintelui la cinci ani, toată lumea, practic, a observat un lucru, de altfel, străveziu, că la vremea respectivă conducea… era la guvernare Adrian Năstase, care era şi principalul favorit la preşedinţie.

Mihai Rădulescu: Bine, că până la urmă nu a fost pentru cine se pregăteşte, asta este altă poveste. Problema dumneavoastră este următoarea, totuşi, în cazul de faţă: de ce nu v-aţi recuzat de la această comisie, de a conduce această comisie de revizuire, pentru a nu avea reproşuri de genul că sunteţi într-un anumit conflict de interese – o dată, candidat cu şanse, rămâne să vedem mai încolo despre ce este vorba, la preşedinţie şi o dată, coautor al revizuirii Constituţiei. Sunteţi om de sport, aţi fost şi ministru, vă place limbajul sportiv, aţi fost ministru al sportului. Ştiţi cum se spune în sport: el centrează, el marchează. Haideţi să daţi un răspuns, că puteaţi să preveniţi aceste reproşuri.

Crin Antonescu: Se spune în sport, însă aşa se poate aduce, şi se întâmplă, orice acuzaţie în orice zi. Dacă este vorba pe principiu că oricine participă la construirea unei legi sau, în cazul nostru, unei Constituţii şi ar putea ocupa la un moment dat o poziţie prevăzută de Constituţie, atunci plec acasă, mă recuz de tot…

Mihai Rădulescu: Dar nu-i oricine, sunteţi în top 3 sau top 5, nu ştiu acum.

Crin Antonescu: Daţi-mi voie, noi vorbim acum oficial, legal, constituţional, principial. Asta cu top 3, top 5 sunt jurnalistice. Deci, ar trebui să plec acasă, să nu mai îmi dau niciun vot, ca parlamentar, pe Constituţie? Doi: cu ce influenţează preşedintele acestei comisii votul în comisie? În comisie există o majoritate de două treimi, există o voinţă politică, indiferent de cine este sau nu preşedinte. Şi trei: eu vorbesc aici de o clarificare şi de o limitare a atribuţiilor prezidenţiale, în sensul în care ele au fost înţelese de către domnul Traian Băsescu. Aşadar, dacă voi fi candidat la preşedinţie sau dacă voi fi preşedinte, „voi beneficia” de o Constituţie mult mai strictă cu preşedintele. Dacă aş fi, să spunem, partizanul unui regim prezidenţial, atunci ar putea exista…

Mihai Rădulescu: Aţi pleda şi pentru mandatul de cinci ani, pe de altă parte.

Crin Antonescu: Nu, eu nu am pledat niciodată pentru un mandat…

Mihai Rădulescu: Nu, aţi pleda, nu că aţi pledat, în sensul că aţi putea pleda şi pentru un mandat de cinci ani, dacă aţi vrea să vă pregătiţi terenul. Asta era ideea.

Crin Antonescu: Sigur, ideea este, mandat de cinci ani a apărut în discuţia din 2003 pentru a putea decala alegerile prezidenţiale de cele parlamentare. Din două mandate de cinci ani, ultimele două ale domnului Băsescu, am ajuns la acest interval de doi ani şi acum putem reveni foarte bine la patru ani, pentru că le avem decalate, şi am spus calendarul. Adică, apropo de termeni sportivi, avem campionatul european şi campionatul mondial de fotbal la interval de patru ani fiecare, dar nu în acelaşi an.

Mihai Rădulescu: Da, mi-aţi răspuns, dar…

Crin Antonescu: În termeni dragi nouă tuturor.

Mihai Rădulescu: Exact. Haideţi să mergem la alte lucruri interesante de pe ordinea de zi, evident politică. Prin protocol, mă refer la justiţie aici, şi să dăm informaţia telespectatorilor, prin protocol postul de ministru al justiţiei aparţine PNL. Este foarte interesantă opinia premierului, care susţine că postul ar trebui să fie apolitic.

Victor Ponta: Postul, în această configuraţie politică a USL, este al PNL. Toate propunerile, cum a fost şi cea cu doamna Pivniceru, până la urmă le fac eu ca prim-ministru, discutând, însă, cu domnul Antonescu. Din punctul meu de vedere, fiind o poziţie oarecum specială în Guvern şi având această vulnerabilitate a noastră ca ţară, ce facem cu MCV, că, până la urmă, cu MCV trebuie să găsim o soluţionare într-un fel sau altul, nu putem să o ţinem aşa o sută de ani de acum încolo, cred că un profil cât mai puţin politic e cu atât mai binevenit. Până la urmă, aşa am ales-o pe doamna Pivniceru…

Mihai Rădulescu: Domnul Antonescu, sunteţi de acord cu profilul apolitic pe care şi-l doreşte premierul Ponta?

Crin Antonescu: Înţeleg raţiunile dorinţei sale, pentru că de aceea am şi propus-o pe doamna Pivniceru, nu e obligatoriu. Când PSD a avut acest minister, l-a numit acolo pe domnul Titus Corlăţean, un om calificat, un jurist şi diplomat, un om calificat care putea foarte bine să ţină acest minister. N-aş face o chestiune restrictivă în sensul acesta. Există şi oameni politici, postul de ministru al justiţiei este un post politic, pentru că ministrul justiţiei nu dă sentinţe, ministrul justiţiei nu alcătuieşte completul de judecată în vreo cauză, ministrul justiţiei nu opreşte sau nu declanşează vreo anchetă penală. Ministrul justiţiei face, în cadrul guvernului, politicile de justiţie ale unei ţări. Probabil că e mai bine, aici sunt de acord cu premierul, e mai bine ca persoana care deţine în aceste vremuri portofoliul justiţiei în România să aibă un profil politic partizan ceva mai scăzut sau deloc. În sensul acesta sunt de acord cu premierul.

Mihai Rădulescu: Argumentul era şi credibilitatea sporită la Bruxelles.

Crin Antonescu: Da, credibilitatea sporită la Bruxelles, deşi, deşi nu există, văd, niciun fel de reţinere a unora la Bruxelles faţă de partizanatul înverşunat al doamnei Monica Macovei, care, slavă Domnului, membru, deputat PDL, fruntaş PDL, iată, titular de moţiune în PDL, aflat într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, politică, cu toate celelalte partide, în afară de PDL şi de, mă rog, apropiaţii domnului Băsescu, totuşi am văzut că asta nu i-a ştirbit calitatea de a discuta despre problemele din justiţie.

Mihai Rădulescu: Era pe piaţă vehiculat un nume sau poate erau vehiculate chiar două: Tudor Chiuariu şi Norica Nicolai.

Crin Antonescu: Cred că au spus-o şi ei deja că nu s-a pus nicio secundă problema, nici Tudor Chiuariu, nici Norica Nicolai nu doresc în acest moment, chiar dacă i-am rugat, să fie miniştri ai justiţiei în România. Deşi…

Mihai Rădulescu: I-aţi rugat?

Crin Antonescu: Nu, nu i-am rugat, pentru că ştiu că nu vor şi pentru că eu cunosc planul fiecăruia, deşi, categoric, ambii ar fi doi miniştri foarte buni ai justiţiei.

Mihai Rădulescu: N-ar avea profilul acela mai puţin politic pe care îl doreşte premierul şi atunci, care ar fi…

Crin Antonescu: Păi, nu ar avea, dar eu, dacă vreunul din ei ar dori, nu e cazul, dar dacă vreunul din ei ar dori, i-aş propune mâine premierului, chiar dacă au un profil politic foarte clar.

Mihai Rădulescu: Deci, până la urmă, aţi dori o persoană cu un profil mai apolitic, dar nu este neapărat, dacă înţeleg foarte bine.

Crin Antonescu: O să vedem, sigur că da.

Mihai Rădulescu: Eu încerc să văd dacă aveţi asemenea profil, aveţi o persoană pe gustul premierului?

Crin Antonescu: Aici nu-i pe gusturi, staţi puţin.

Mihai Rădulescu: Păi, premierul are cabinetul său, până la urmă…

Crin Antonescu: Nu, cabinetul premierului este un cabinet de coaliţie, în care cred că domnia sa v-a şi explicat foarte bine cum discutăm şi ajungem la formule care să fie susţinute…

Mihai Rădulescu: Dar trebuie să vă consultaţi, evident, şi chiar spunea că aşteaptă răspunsul dumneavoastră.

Crin Antonescu: Da, dar în sensul că nu-i aduc aşa, ca pe mici, ca pe bucate, gustă premierul, e bun, nu e bun, vino cu alţii. Revenind la Ministerul Justiţiei, eu cred că la Ministerul Justiţiei, dacă doamna… şi, din păcate, înţeleg că asta este intenţia, doamna Pivniceru pleacă, noi trebuie să găsim un om suficient de calificat, suficient de credibil, suficient de puternic pentru a merge la Bruxelles şi a lămuri: 1 – problema MCV. Cu alte cuvinte – ceea ce Mona Pivniceru a început – acest mecanism, care se aplică doar pentru două ţări din UE, România şi Bulgaria, care a fost prevăzut pentru trei ani – şi au trecut cinci – care are nişte ţinte: ce înseamnă el, care este capătul lui, când dăm, în fine, un răspuns – că nu o să stăm 50 de ani; dacă România – vorbim de România acum, nu vorbim de Bulgaria – este sau nu o ţară în standardele UE. Pentru că prelungirea sine die, transformarea în ţinte mobile a ţintelor MCV face din România o ţară cu un sever handicap în interiorul UE, face din România o ţară, într-un anumit sens, de rangul doi în cadrul UE. Acest lucru cred că nu este de dorit şi nici acceptabil pentru nici unii dintre noi, cetăţenii acestei ţări. În orice caz, e nepermis pentru responsabilii politici ai României, pentru conducătorii României. În al doilea rând, îmi trebuie un ministru al justiţiei, acelaşi om, care să fie capabil să facă tot ceea ce se poate face pe linie guvernamentală, legislaţie, numiri acolo unde sunt, încât, într-adevăr, să scoatem politica din justiţie şi justiţia din politică. Atenţie, că este dus şi întors!

Mihai Rădulescu: Când pleacă Mona Pivniceru? Spuneaţi că… vorbeaţi de plecarea… dar e foarte important, pentru că pe 30 trebuie să faceţi propunerea aceasta pentru Curtea Constituţională, este Mona Pivniceru propunerea dumneavoastră?

Crin Antonescu: Da, este posibil ca săptămâna viitoare să începem procedurile, poate chiar şi votul în Senat, pentru această poziţie de judecător la Curtea Constituţională.

Mihai Rădulescu: De ce este important? Dacă, până pe 30, Mona Pivniceru şi părăseşte acest fotoliu, înseamnă că trebuie să fie ocupat de altcineva care va numi noii şefi ai Parchetelor, nu? Noul procuror şef al DNA, Procurorul General.

Crin Antonescu: Sigur.

Mihai Rădulescu: Dacă rămâne până în vară, până în iunie, este chiar dânsa în situaţia aceasta de a face numirile.

Crin Antonescu: Indiferent cine ar fi…

Mihai Rădulescu: Poate să numească şi premierul Victor Ponta, ca interimar – şi-a anunţat intenţia.

Crin Antonescu: Indiferent cine ar fi, doamna Pivniceru, un succesor desemnat şi instalat, premierul care, sigur, poate asuma interimar, că îi place să treacă, din când în când, pe Ministerul Justiţiei, cum singur a spus, pot face acest lucru, numai că depinde de stadiul în care toate acele proceduri pe care, excedând legea românească, Comisia Europeană, prin doamna comisar Viviane Reding le-a impus, de stadiul acelor proceduri şi momentul în care ele se încheie.

Mihai Rădulescu: Înţeleg că vă este indiferent cine face – Mona Pivniceru, premierul Ponta sau noul ministru pe care încă îl căutaţi.

Crin Antonescu: Mie, sigur că îmi este indiferent cine face, atâta vreme cât nicio secundă n-am avut, n-am făcut o sugestie, o persoană sau alta doamnei Mona Pivniceru. Tot ceea ce sper, că e vorba de Pivniceru, de Ponta sau de X, ministru sau doamnă ministru al justiţiei, tot ceea ce sper este că în ţara asta se găsesc, în afara celor două, trei nume vehiculate la infinit şi care şi-au expirat sau şi-au terminat mandatele, cred că mai există, în ţara asta, doi, 15, 20 – că e vorba de mai multe poziţii – magistraţi respectabili şi credibili că fac justiţie şi nu fac politică.

Mihai Rădulescu: Cum faceţi cu procesul ăsta? Îl luaţi de la capăt, pentru că, până la urmă, ajunge tot la Traian Băsescu, la Palatul Cotroceni…

Crin Antonescu: Eu? N-am niciun proces.

Mihai Rădulescu: De numire a noilor şefi la Parchete, pentru că negociaţi cu Traian Băsescu, ăsta era sensul întrebării mele, pentru că ajunge pe masa de la Palatul Cotroceni şi aţi văzut că au fost respinse precedentele numiri. De aceea vă întreb: există un plan prin care să nu se repete astfel de scenariu?

Crin Antonescu: Eu cred că nu am ce să negociez, n-am calitatea… este aproape anticonstituţional. Şi eu, şi primul ministru chiar, cred că o discuţie, ca să nu-i spun chiar negociere, poate să aibă loc între ministrul justiţiei şi preşedinte, pentru că legea ne spune clar: cine propune şi cine dispune, cine numeşte. Este, în continuare, o părere foarte fermă a mea că nu trebuia să se negocieze la Bruxelles legea din România. Domnilor, asta e legea în România, e lege dată de doamna Macovei, nu de vreun duşman al poporului sau al Europei, câtă vreme legea asta e în vigoare în România nu ne construiţi nouă alte scheme procedurale. Nu e bună legea, aţi ajuns la concluzia că legea doamnei Macovei nu e bună, puteţi solicita, ne puteţi propune, ne puteţi sugera o modificare legislativă, modificând legea, şi procedăm altfel. Dar ca cineva să vină, fie şi Comisia Europeană, şi să-mi spună: „Lasă legea deoparte, fă aşa cum îţi spun eu” nu mi se pare în regulă. Dar asta nu mi se pare mie; ministrul justiţiei are decizia.

Mihai Rădulescu: În legătură cu Bruxelles-ul şi cu justiţia, ca să încheiem acest capitol, între timp, a explodat şi scandalul acesta al dirijării dosarelor către judecători convenabili nu oferă astfel de cazuri, în care se vorbeşte despre reţele corupte în justiţie, cu grefieri, cu arhivari, cu interlopi, cu magistraţi, nu oferă muniţie Bruxelles-ului şi altor capitale europene, atunci când acuză corupţia din România şi… vorbeam mai devreme… şi MCV, şi Schengen… toate sunt cumva legate.

Crin Antonescu: Sigur că oferă, sigur că lucrurile acelea sunt regretabile spre înspăimântătoare, că te gândeşti ca justiţiabil, ca cetăţean al României: „Dar ce se întâmplă dacă – Doamne fereşte! – ajung să am un proces, dacă aşa se întâmplă între judecători, dacă la nivelul ăsta suntem, după ani de, chipurile, reformă?” Numai că îngrijorare e normal să producă, numai că nu e normal ca ea să fie folosită politic împotriva unora sau în favoarea altora, pentru că noi am văzut la Bruxelles, din păcate, oameni care au elogiat şi elogiază enorm reforma domnului Băsescu, reforma doamnei Macovei în justiţie şi care acuză pe oricine nu-i cu dânşii că nu e partizan al reformei, iar lucrurile astea se întâmplă după nouă ani de preşedinţie a lui Traian Băsescu, al nouă ani de la reforma doamnei Monica Macovei şi, în aceşti nouă ani, opt ani au fost miniştri apropiaţi ai domnului Băsescu, fie doamna Macovei, fie domnul Cătălin Predoiu, după nouă ani de când Parchetele din România, Parchetul General şi DNA-ul au fost conduse de oameni numiţi şi agreaţi, ca să nu zic mai mult, de domnul Traian Băsescu, după ce, în general, în CSM, în Înalta Curte, în alte părţi, încet-încet, judecători, procurori, promoţii noi numite de domnul Traian Băsescu au ajuns. Eu cred că ar trebui, în mod foarte serios, împreună, şi noi, şi domnul Băsescu, şi partidele politice să ne gândim: dacă, totuşi, după nişte progrese instituţionale, măcar, făcute, noi avem astfel de situaţii, înseamnă că ceva tot nu merge. Hai să vedem ce facem, nu să dăm vina unii pe alţii. Dar este absurd să te duci la Bruxelles şi, după ce conduci în acest domeniu ţara de un deceniu, să acuzi tot fosta opoziţie.

Mihai Rădulescu: Haideţi, pentru că am revenit în curtea proprie, să vedem ce merge şi ce nu merge în USL, unde multă lume a observat din când în când existenţa…

Crin Antonescu: Totul merge. Problema este încotro?

Mihai Rădulescu: Vine imediat şi întrebarea. Vorbeam despre tensiuni în interiorul USL. Dacă adversarii politici vorbesc despre conflicte majore între PSD şi PNL, liderii celor două formaţiuni cred că este normal să existe puncte de vedere şi abordări diferite pe marginea temelor aflate în dezbatere. Vedem un material şi revenim.

Reporter: Acordul de bună colaborare pe care premierul l-a semnat cu preşedintele Traian Băsescu a generat primele replici tăioase între copreşedinţii USL, la scurt timp după câştigarea alegerilor şi preluarea puterii. E caraghios. Convingerea mea este că nici întâlnirea, nici semnarea nu aveau rost – declara Crin Antonescu.

            Victor Ponta l-a contrazis imediat pe colegul său de alianţă: „Eu nu semnez lucruri caraghioase. Eu semnez lucruri necesare”. Un alt duel verbal, la nivel înalt între liderii USL, s-a consumat după ce fostul prim-vicepreşedinte PDL, Mihai Stănişoară, a trecut în tabăra liberală, urmând exemplul unui alt nume greu din fosta guvernare democrată, Sorin Frunzăverde. Îngrijorat de ultimele sosiri în echipa PNL, secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, a dat startul nemulţumirilor: „Eu nu sunt foarte fericit dacă aceste intrări în PNL din partea PDL s-ar înmulţi, pentru că pot să reprezinte un risc pentru USL”. Nu văd de ce se vorbeşte despre un asemenea fenomen, de ce se foloseşte pluralul, nu văd cu ce USL este pusă în pericol – a reacţionat Crin Antonescu. La începutul săptămânii, într-un interviu pentru „Adevărul”, Victor Ponta declara că a avut mult de suferit pe plan extern după suspendarea preşedintelui: „Mi-a făcut foarte mult rău. După episodul din vară, am avut foarte mult de pierdut. Am rămas şi cu multe cicatrice”. În replică, Crin Antonescu a precizat că nu are o vulnerabilitate în perspectiva cursei prezidenţiale cauzată de referendumul din 2012: „Unii uită detalii semnificative din evenimentele de anul trecut” – a punctat preşedintele Senatului.

Mihai Rădulescu: Amintindu-ne de ceea ce vorbeam mai devreme, un ministru în minus pentru PNL la justiţie ar însemna un risc pentru dumneavoastră, vă întreb, în condiţiile în care deja există – nu este un secret – pe piaţă, nemulţumiri în PNL cum că portofoliile miniştrilor liberali nu sunt la fel de consistente, cu greutate, ca cele ale PSD-ului. Haideţi să vedem care este părerea dumneavoastră.

Crin Antonescu: Ba sunt la fel. Haideţi să ne lămurim. În primul rând, USL are doi ani şi jumătate aproape. Ca să facem foarte repede istorie, după doi ani, în coaliţia din 1996 PD deja ieşise, stătea să se rupă toată coaliţia, în Convenţie tensiunile erau zilnice între ţărănişti, liberali şi aşa mai departe. Alianţa D.A., după doi ani, şi-a dat obştescul sfârşit prin plecarea sau scoaterea de la guvernare a PDL, iar scandalurile Băsescu – Tăriceanu, politice, începuseră deja din 2005, partea a doua a anului. PSD cu PDL, deşi, au, sigur, destule în comun, nu au putut sta împreună mai mult de opt luni. Noi stăm, totuşi, de două luni şi jumătate, timp în care am câştigat alegeri locale, am câştigat un referendum – chiar dacă rezultatul nu a fost cel dorit -, am câştigat cu un scor record alegerile generale. Ceea ce aţi prezentat dumneavoastră sunt nişte diferenţe, dar în niciun caz tensiuni, pentru că, de exemplu, dacă Victor Ponta zice: „eu, de astă vară am cicatrice” şi eu spun că nu…

Mihai Rădulescu: Dar a venit domnul Stănişoară în PNL şi aţi văzut şi reacţia de la PSD.

Crin Antonescu: Foarte bine, aţi spus că nu este foarte fericit domnul Dragnea. Atât de rar suntem fericiţi, noi, ca oameni, vreau să spun. Este vreo tensiune în asta, că nu este domnul Dragnea foarte fericit?

Mihai Rădulescu: Riscaţi să accentuaţi această stare de insatisfacţie a colegilor din PSD?

Crin Antonescu: Nu risc, dar nu au de ce să aibă…

Mihai Rădulescu: Ca să mi termin întrebarea… dacă, acum, la Convenţia PDL se tot vorbeşte despre spargeri, de ruperi, de plecări, vor fi unii nemulţumiţi, care vor dori să migreze către PNL. Îi acceptaţi, cum spuneam, riscând să accentuaţi insatisfacţia domnului Dragnea, de exemplu?

Crin Antonescu: Probabil – că nu sunt decizii pe care le iau eu – probabil, pe unii da, pe unii nu. Pot să vă spun cu siguranţă că pe unii, nu – şi pe care, nu n-o să vă spun acum, pentru că nu este elegant. Eu nu am ironizat insatisfacţia domnului Dragnea, eu sunt într-o relaţie apropiată, personală, umană, cu domnul Dragnea. Am trecut prin multe, avem discuţii. Dacă aflu că este necăjit, îl sun. Îi spun: „Liviu, nu fi necăjit. Viaţa este înaintea noastră”. Dacă dânsul află că eu sunt necăjit, mă sună: „Nu te necăji, aşa suntem noi PSD-iştii, mergem mai departe”.

Mihai Rădulescu: Deci, o să aveţi un telefon acuma de dat şi după Convenţia PDL, speraţi: „Liviu, nu fi necăjit, am mai luat nişte…” sau speraţi ceva de genul acesta?

Crin Antonescu: Am glumit un pic, pentru că, nu există nici un motiv pentru tensiune în discuţia asta, iar, repet, între mine şi Victor Ponta, deocamdată, pot să intervină divergenţe majore; oricând, cred că suntem capabili să le rezolvăm. Dar faptul că Victor Ponta descrie o parte a experienţei, şi e vorba de experienţa sa, e o declaraţie strict personală, eu nu am… noi nu suntem nici comunişti, nici nord-coreeni, nici clone. Dacă Victor Ponta vorbeşte despre experienţa sa personală, el nu vorbeşte de PSD, de USL, spune: „uite, eu astă-vară am avut mult de pierdut, am cicatrice”, nu ştiu ce, iar eu iau lucrurile din alt unghi de vedere, că, poate, şi eu am cicatrice, dar nu vreau să mi se vadă sau spun… nu vorbesc despre cicatrice, zic:” băieţi, sunt aici, sunt sănătos, gata de luptă, mergem mai departe”.

Mihai Rădulescu: Am înţeles. N-aveţi emoţii, din punctul ăsta de vedere…

Crin Antonescu: Nu-i nici o tensiune.

Mihai Rădulescu: …dar, haideţi să vedem dacă, cumva, avem…

Crin Antonescu: Emoţii am, că om sunt, dar nu mă tem de ruperea USL din astfel de motive.

Mihai Rădulescu: Vă temeţi cumva că n-aţi putea ajunge la Palatul Cotroceni, după ce vedeţi ultimele sondaje? Haideţi să ne uităm, repede, pe ultimul.

Crin Antonescu: Care sondaje?

Mihai Rădulescu: Ultimul vorbea de 60, 40… mă rog, nu mai contează.

Crin Antonescu: Ba da, ba da… ia staţi puţin, că e interesant ăsta, ultimul.

Mihai Rădulescu: 60, 40…

Crin Antonescu: Cine a făcut sondajul?

Mihai Rădulescu: O companie… INSCOP parcă… nu? Pentru „Adevărul”… o firmă de…

Crin Antonescu: Eu, care mă interesez mai de mult de sondaje, am fost curios, că e un nou venit.

Mihai Rădulescu: Uitaţi…

Crin Antonescu: Ştiţi ceva despre INSCOP?

Mihai Rădulescu: Eu, sincer, nu. Haideţi, dacă v-aţi interesat dumneavoastră, spuneţi-ne, că sunt multe companii care fac sondaje.

Crin Antonescu: Vă fac munca dumneavoastră. Sunteţi jurnalist, dacă sunteţi curios… eu aş fi, în locul dumneavoastră… să vedeţi ce-i cu ea.

Mihai Rădulescu: Ce aţi aflat? Hai, spuneţi-ne, nu fiţi aşa…

Crin Antonescu: Nu, nu… e o companie. Eu nu discut, nu contest sondajul.

Mihai Rădulescu: Deci, ce aţi aflat ridică semne de întrebare?

Crin Antonescu: Nu contest sondajul, dar dacă veţi vedea ce-i cu compania, a cui este, s-ar putea să fie relevant. Dar, dincolo de asta, să zicem, să zicem că…

Mihai Rădulescu: Dar dincolo de asta, aţi câştigat la pas mandatul de preşedinte al PNL, l-aţi adus şi pe Klaus Iohannis, care, cel puţin în planul imaginii, a fost o mutare apreciată pe scena politică, şi, totuşi, nu creşteţi în sondaje. Vă îngrijorează acest lucru?

Crin Antonescu: Staţi puţin. Când vorbim despre sondaje, eu vă întreb exact: „cine este INSCOP?” Ştiţi cine-i INSCOP? Aţi mai auzit, de ei? Dumneavoastră spuneţi că „nu”.

Mihai Rădulescu: Bun… nu… dar au mai fost şi altele. Acum, nu…

Crin Antonescu: Nu, nu. Păi, staţi puţin. Hai să le vedem: care? Deci, sondaje ca acesta, al INSCOP, n-am mai văzut.

Mihai Rădulescu: N-aţi mai văzut… da…

Crin Antonescu: N-am mai văzut niciodată. Dumneavoastră aţi mai văzut?

Mihai Rădulescu: Dar au mai fost sondaje în care…

Crin Antonescu: Nu, nu, dar din astea…

Mihai Rădulescu: … nu sunt favorabile…

Crin Antonescu: Pentru că faci un sondaj; ce te interesează?

Mihai Rădulescu: Într-adevăr, e un sondaj atipic.

Crin Antonescu: Dacă-mi permiteţi, un pic…

Mihai Rădulescu: Vă rog.

Crin Antonescu: E foarte atipic, e în premieră mondială. Vrei intenţia la preşedinţie. Păi, ai două modalităţi clasice: ori întrebare deschisă… îl iei, pe cetăţean: „domnule, mâine sunt alegeri prezidenţiale; cu cine votezi, dumneata?” – pur şi simplu, nu-i dai nici un nume. Şi pe sondajele deschise, ultimele două sondaje deschise pe care le aveam, conduceam în mod confortabil, fără să mai adaug şi scorul care apărea acolo şi se putea, în principiu, adăuga politica lui Victor Ponta, care nu candida. Am vreo… cred că, pe ultimul sondaj, vreo 38%, mai avea şi Victor Ponta vreo 14… A doua modalitate este să-i dai 5, 6, 7 nume de candidaţi…

Mihai Rădulescu: Da, da, da.

Crin Antonescu: …şi omul să aleagă. Şi în alea, niciodată n-a existat… există o stagnare, o stabilitate, care…

Mihai Rădulescu: Haideţi, să concluzionăm. Nu-l consideraţi relevant.

Crin Antonescu: Se confundă cu diverse sondaje făcute pe încredere, care, şi alea, sunt destul de stabile, dincolo de marjele spectaculoase care apar la unii, dar care sunt cu totul altceva decât intenţia de vot. Pe scurt, eu nu mă tem că ajung sau mă tem mai mult că ajung la Palatul Cotroceni, decât că nu ajung, pentru că a ajunge la Palatul Cotroceni, într-o ţară ca România, acum şi în următorii ani, este o responsabilitate enormă. Este o ţară extrem de lipsită de orice factor coagulant.

Mihai Rădulescu: O ţară polarizată, în primul rând.

Crin Antonescu: Este o ţară polarizată…

Mihai Rădulescu: Vorbeam şi mai devreme de cifrele fiecăruia.

Crin Antonescu: Este o ţară în care cei mai mulţi cetăţeni nu mai au încredere nici în ei înşişi, nici în ţara lor, nici în instituţiile şi responsabilii acestei ţări, este o ţară care, din păcate, e uşor legată de mâini şi de picioare, nu de alţii, ci de ea însăşi, chiar în peisajul internaţional, în Uniunea Europeană… E o ţară pusă în defensivă, al cărei prim-ministru este întrebat la BBC „ce-i cu comunitatea de romi?”, „ce aţi făcut?”, „ce n-aţi făcut?”, ca şi cum comunitatea de romi ar fi o problemă doar a României sau ca şi cum România ar fi vinovată, „de ce aveţi această imagine proastă?”, „de ce sunteţi ţapul ispăşitor?” E o situaţie grea…

Mihai Rădulescu: E o situaţie extrem de grea.

Crin Antonescu: …aşa încât, eu mă voi bate pentru acest lucru, dar nu mă tem că ajung sau nu ajung.

Mihai Rădulescu: Aveţi şi o experienţă de preşedinte interimar. Dincolo de faptul că a fost scurtă, ce aţi învăţat din acea lecţie? Ce aţi făcut… ce aţi face şi ce n-aţi mai face?

Crin Antonescu: Aş face tot ce am făcut; tot, la centimetru. Poate că aş insista mai mult pe lângă alţii să facă altceva decât au făcut. Dar, în ce mă priveşte, aş face exact al fel.

Mihai Rădulescu: Inclusiv cărţile acelea de vizită cu preşedinte interimar, că au făcut vâlvă la vremea respectivă şi voiam să încheiem într-o notă…

Crin Antonescu: Eu nu le-am făcut pe acelea… eu nu am ştiut de acelea. Dacă vi se pare semnificativ, vă spun, că m-am interesat şi eu, acelea au fost făcute la biroul respectiv de către consilier, pentru că în acele perioade aveam întâlniri foarte dese cu ambasadori, cu alţi oameni, şi se obişnuieşte să le laşi, să le dai carte de vizită. Eu nici nu le-am văzut pe acelea. Dar revenind, nu e relevantă pentru un mandat întreg, evident, dar, ca experienţă personală, am văzut ce se poate, uneori, ascunde în spatele diplomaţiei sau principiilor. Asta este foarte important.

Mihai Rădulescu: Cu această concluzie, care ţine şi loc de mesaj, probabil, pentru cei care ne ascultă şi care, probabil că mulţi dintre ei vor avea de făcut o alegere, mai devreme sau mai târziu, nu?

Crin Antonescu: Sigur.

Mihai Rădulescu: Eu vă mulţumesc pentru prezenţa la „Prim-plan” şi vă mai aşteptăm pentru discuţii încărcate. Cel puţin, din acest punct de vedere, ştiu că ne-am ţinut cuvântul. Sper ca telespectatorii să o fi găsit şi interesantă această discuţie. Vă mulţumesc.

(Prin Monitoring Media: TVR 1 – Prim plan, Ora: 21:00)

Înregistrarea emisiunii se poate urmări accesând link-ul de mai jos.

Etichete:, , , ,

4 comentarii pe “Emisiunea ”Prim plan” de la TVR 1, invitat președintele PNL, Crin Antonescu – 21.03.2013”

  1. alex 22 martie 2013 la 3:22 PM #

    INSCOP – Adevarul- Burci -Mitrea – PSD

    Apreciază

  2. enneea 22 martie 2013 la 5:38 PM #

    in aceste vorbe se ascunde un adevar ,,noi dorim adevarul ,

    Apreciază

  3. Ivi 23 martie 2013 la 10:40 AM #

    …am devenit o societate „schizofrenica” – vad ca nu mai exista un comentator, realizator de emisiuni care sa fie cat de cat neutru, sa fie la fel de incisiv fata de politicienii de varf, oricare ar fi ei, sa nu utilizeze dubla masura, dublul standard, ipocrizia, etc.
    …si cred ca ar trebui sa cerem in primul rand tvr, care e platita din bani publici si nu e constransa de o audienta indoielnica, sa devina cat mai repede o adevarata televiziune neutra, profesionista si independenta de cine e la putere, impecabila calitativ…
    …parlamentul ar trebui sa impuna un standard de calitate emisiunilor de la TVR, iar comisia de cultura sa controleze implementarea acelui standard de calitate
    Oare cerem prea mult parlamentului?!?

    Apreciază

  4. redguy1973 23 martie 2013 la 1:19 PM #

    Mda,sondaje facute din pix de catre institutl de casa al ziarului ”Adevarul”,gen anul 2009,in care aparea si atunci favorit Oprescu.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat: