Generația Down

Se iau două cazuri. Care, fiecare dintre ele, sunt excepționale. Sau poate că nu. Depinde cum o iei.

Primul caz: un elev care a absolvit liceul și a luat Bacul, deși suferea de sindromul Down. Sindromul Down nu este o boală ci un accident genetic cu urmări psiho-somatice. Printre aceste urmări, o anumită întârziere mentală: persoanele suferind de acest sindrom au un IQ (coeficient de inteligență) scăzut – doar 5% dintre acestea au un IQ de 70-80, adică la limita inferioară a normalului (un copil de 5 ani are în jur de 100 puncte IQ); restul de 95% au scoruri IQ mai mici, fapt care le îngreunează, fără a le interzice, integrarea socială. Deci: un tânăr având un coeficient de inteligență aflat la limita inferioară a normalului a trecut Bacul în 2013. Cinste lui, familiei care l-a susținut, colegilor care i-au oferit un mediu propice dezvoltării sale timp de 12 ani de școală și profesorilor care l-au pregătit.

Al doilea caz: 43,6% dintre elevii absolvenți ai clasei a XII-a care au participat la examenul de Bacalaureat, au căzut la această probă de maturitate, nu numai școlară. În fapt procentul ar fi mai mare, dacă l-am raporta la numărul elevilor absolvenți. Au picat examenul pentru că nu au fost pregătiți (inclusiv psihologic) și pentru că noile metodologii de desfășurare a examenelor naționale au limitat (chiar dacă poate nu au eliminat) fraudarea examenului. Fraudare care în alți ani mărea în mod artificial rata de promovabilitate a Bacului.

Concluzie: 43,6% dintre elevii absolvenți care au înfruntat examenul de Bac, deși superiori ca inteligență (imensa lor majoritate) elevului care prezenta sindromul Down, au căzut examenul; în timp ce acesta și-a depășit inițialul handicap (care părea zdrobitor) nu numai trecând examenul, dar luând o medie peste 7. Semn că voința candidatului, pregătirea continuă, atenția cadrelor didactice centrată pe obiective precis formulate sunt toate (ele și alte multe) elemente care au existat în cazul tânărului care ți-a depășit limitele trasate de cadrul genetic, dar care au lipsit colegilor săi de generație mult mai favorizați de soartă. Sau poate că nu. Căci soarta, la urma urmei, ți-o faci singur. Ceea ce s-a și demonstrat.