Ministerul Fondurilor Europene – un fiasco anunțat?

Guvernul Ponta 2 a venit cu o mare noutate (de fapt cu vreo două… dar sunt de fapt părți ale ac eleiași realități funcționale): apariția a noi ministere (mă gândesc în special la Ministerul Marilor Proiecte și la cel al Fondurilor Europene) precum și cea a miniștrilor delegați.

NU voi face aici și acum arheologia cauzelor acestor inovații în materie de administrație centrală românească. Zvonuri au circulat, păreri au fost emise…

Unii, răi de gură și fără largi viziuni economico-politice, au crezut că văd în noile structuri doar o modalitate a premierului (conducător, în primă și ultimă instanță, a unui partid) de a mai lua din snaga ministerelor conduse de către partenerii liberali.

Alții, la fel de rău intenționați, că nu ar fi fost decât scurtături eficace între bani (naționali & europeni) și fonduri (de partid & personale).

Ambele categorii sunt sigur că se află în eroare, voită sau nu. Este regretabil că propaganda USL (și în special cea PSD, pentru că se vorbea despre reprezentanți, strategii și practici în special ale acestui partid. Postul Realitatea TV, de pildă, al cărui proprietar este un lider de vârf PSD, apropiat al premierului.) nu le-a demontat și desființat demult. Dar asta este altă poveste.

Ca membru USL și om care a votat componența guvernului Ponta 2 am acceptat idea că această nouă structură va servi intereselor fundamentale ale României, va îmbunătăți funcționarea guvernului și, în special, atragerea și absorbția fondurilor europene. Problema mea (și ar trebui să nu fie numai a mea) este că, recent, Comisia Europeană a transmis o serie de observații Guvernului României, în legătură cu proiectul AScordului de Partenariat Româna-UE, proiect înaintat de către reprezentanții români părții de la Bruxelles în vederea unor discuții ”informale.” Răspunsurile experților Comisiei Europene nu au fost încurajatoare.

Ca observaţii orizontale asupra proiectului de document, responsabilii Comisiei au subliniat următoarele: lipsa unei identificări clare a nevoilor şi priorităţilor de finanţare pentru următoarea perioadă de programare; incoerenţa documentului şi lipsa unei orientări strategice în abordarea obiectivelor tematice, respectiv necorelarea acestora cu priorităţile; necesitatea preluării obiectivelor şi abordării strategice din documentul de poziţie al Comisiei, document agreat de autorităţile române, dar şi corelarea cu Strategia Europa 2020, cu recomandările specifice de ţară, respectiv cu Planul Naţional de Reformă.

Pe surse au apărut chiar și detalii cu privire la observațiile punctuale ale Comisiei. Mai pe românește, planul românilor de alocare și valorificare a banilor europeni nu este bun; la rigoare, România riscă să piardă o bună parte din cele 21 de miliarde euro cuvenite țării noastre.

Avem la dispoziție încă ceva timp (nu mult) să îmbunătățim proiectul Acordului de Parteneriat cu Bruxelles. Problema este că cei care lucrează la proiect vor fi tot aceiași care au lucrat și până acum, și mă tem că rezultatele vor fi similare. Poate niște schimbări ar fi binevenite. Nu doar de viziune – necesitatea unor schimbări în acest domeniu sunt evidente, altfel riscăm întârzieri în adoptarea viitoarelor programe operaţionale şi în implementarea lor chiar de la începutul anului viitor, ceea ce ar fi catastrofal pentru economie unde finanțarea externă se împuținează din semestru în semestru, iar finanțarea internă este ca și inexistentă. Dar poate și niște schimbări de personal. Poate chiar de la vârful acestor noi ministere create, și care, deocamdată, nu își vădesc eficiența în raport cu finanțările venite din partea UE.

Notă: Mai ieri, Isărescu recunoștea (nu, nu sunt un fan al Guvernatorului BNR):

Inclusiv eu am supraevaluat masiv şi dureros pentru mine, capacitatea administrativă a României de a absorbi nişte bani gratis. Şi acum mă întreb, dar nu vreau să rămân în faţa dumneavoastră ca un tip ridicol, cu această întrebare, cum de nu reuşim să accesăm nişte bani gratis, când avem atâta nevoie de ei.

Întrebarea lui este și a mea. Dar răspunsul la întrebare trebuie să identifice nu numai niște cauzalități, ci și niște responsabilități.

PS Evident, în următoarele zile agenda publică va fi ocupată de către Haysam și ”profesor”. Nu de problema banilor europeni. Deci nu va exista presiunea media asupra temei… rămâne să sperăm în conștiința profesională (și politică, de ce nu?) a factorilor interni implicați.