Punct! Și de la capăt…

catsOcupați cu decriptarea mesajelor prezidențiale ocazionate cu aniversarea a 100 de zile de la schimbarea Părintelui Națiunii de la Cotroceni, puțină lume a dat importanță unei alte aniversări: tot în săptămâna care stă să treacă s-au împlinit 100 de zile de la schimbare conducătorului PNL (în fapt, a co-liderului PNL). 100 de zile de când la conducerea ”vechiului”  PNL se află Alina Gorghiu.

Cea de a doua aniversare a trecut practic neobservată, necomentată. Deși poate ar fi trebuit. Nu doar pentru că într-un fel sau altul cele două evenimente (plecarea la Cotroceni a fostului președinte PNL, Klaus Iohannis, și venirea la Kiseleff/Modrogan a Alinei Gorghiu) există o strânsă legătură: președintele aflat pe picior de plecare a impus, practic,  un nou președinte unui leadership penelist care, lăsat de voia lui, ar fi mers probabil pe o altă variantă de lider național.

După evenimentele din vara lui 2014, articolele mele (adică: producție proprie, nu cele preluate din alte surse) pe acest blog au devenit mai rare; și mai rare, după decembrie 2014. Dintr-un motiv destul de simplu: imediat după respectivele evenimente, care au marcat schimbări uneori spectaculoase în evoluția internă și în planul politicii naționale a partidului meu, Partidul Național Liberal, mi-am impus mie însumi o serioasă auto-cenzură. Nu doream ca prin exprimarea opiniilor proprii, deseori critice în raport cu deciziile naționale luate de către conducerea PNL, să aduc daune partidului; să micșorez astfel șansele de realizare a scopurilor majore ale PNL, pe planul politicii naționale: realizarea unirii pe dreapta a forțelor politice relevante de pe scena politică românească, câștigarea fotoliului de Președinte al României de către candidatul PNL, impunerea PNL ca forță politică în jurul căreia să apară o coaliție de forțe politice aptă să doboare guvernul Ponta .

Tăcut fiind pe blog, nu am fost tot atât de tăcut în forurile partidului din care fac parte, mai ales în cadrului grupului parlamentar liberal. Astfel, colegii parlamentari cunosc faptul că (menționez mai jos doar unele dintre luările mele de poziție):

În decembrie 2014, când partidul a luat decizia publică de a nu face apel la traseiști pentru preluarea puterii, preferând eventuala rămânere în opoziție până la alegeri (anticipate sau la termen), am contestat această decizie, opinând că ea face rău partidului pe termen scurt, țării pe termen mediu și împiedică realizarea programului prezidențial în termenii propuși de președintele Iohannis: ”10 ani de liberalism”.

Cu aceeași ocazie am opinat, cu respectul cuvenit în fața proaspăt alesului Președinte al României, că dacă acesta dorește cu adevărat să vadă Parlamentul recuperându-și demnitatea ca instituție, atunci să nu ceară parlamentarilor propriului partid să voteze într-un anumit fel sau altul, dincolo de limitele constituționale ale caracterului votului dat în Parlament. Căci, spuneam atunci, dacă Parlamentul și parlamentarii și-au pierdut din autoritate și prestigiu de-a lungul timpului a fost și din cauză că, prea adesea, grupurile parlamentare s-au făcut preș sub picioarele liderilor de partid sau ale reprezentanților guvernului.

Am solicitat ferm, în cadrul unei întâlniri între parlamentarii liberali și premierul PNL desemnat, domnul  Cătălin Predoiu, ca atunci când acesta gândește lista ministeriabililor, să evite numele care sunt prea strâns legate de amintirea guvernelor Boc. Cu ocazia unei alte întâlniri cu domnul Predoiu, am criticat Programul de Guvernare al PNL, pe secțiunea de Educație al acestuia, precum și lipsa unei consultări eficiente între realizatorii secțiunii și comisiile de specialitate ale partidului.

Unele dintre intervențiile mele au fost urmate de efecte concretizate în anumite poziționări sau schimbări de atitudine din partea celor cărora mă adresam. Altele nu. Așa este în viața de partid: măsuri politice se iau (sau nu) în funcție de conjuncturi care scapă, cel mai adesea, efectului unei singure voințe. Chiar și bine intenționată, chiar și având de partea sa calculul rațional, adevărul sau oportunitatea politică. Viața merge înainte.

Viața merge înainte și, din această clipă, perioada de grație pe care am acordat-o partidului și mie însumi s-a încheiat. Căci observ (sper să mă înșel… dar dacă nu?) că acțiunea politică a partidului băltește. Că dușmanul politic al PNL, Partidul Social Liberal și liderul acestuia, par că se întăresc inclusiv prin însușirea unor idei și principii liberale. Că se repetă un fenomen constatat și în timpul președinților Antonescu și Iohannis, și anume că liderii naționali ai partidului sunt prea adesea lăsați singuri în fața artileriei propagandistice (pontiste sau băsiste), fără să fie secondați, apărați și promovați  de aceia care, prin funcțiile și pozițiile în partid, ar avea datoria să se afle în primul rând al bătăliei pentru mintea și sufletul românilor.

Deci, punct și de la capăt.

Punct atitudinii de concesie față de mine și față de stările de lucruri din PNL pe care le consider neadecvate noului statut al partidului, statut obținut atât prin fuziunea PNL-PDL, cât și prin victoria lui Klaus Iohannis în cursa pentru Cotroceni.

Și de la capăt. Sau, dacă doriți, reluarea drumului – alături de toți aceia care doresc impunerea PNL ca partid de guvernământ și ca principal depozitar al ideilor de libertate, proprietate și dezvoltare prin afirmarea calităților personale. Ca principal promotor al ideilor naționale tradiționale (printre care nu uit nici o clipă iubirea de Dumnezeu, rege, neam și țară). Ca apărător al intereselor naționale într-o lume tot mai globalizată. Ca partid al celor gata să demonstreze prin politicile publice implementate pasiunea în slujba intereselor cetățeanului și compasiunea față de cei dezavantajați.

Sunt încredințat de faptul că Partidul Național Liberal nu se poate hrăni, nu poate crește doar în siajul și de pe urma victoriei Președintelui Iohannis, precum și de faptul că PNL nu trebuie să uite că un parteneriat cu Președintele nu trebuie să pună în umbră deviza, deja seculară: ”Prin noi înșine!”

Pornind de la această încredințare, sunt alături de colegii mei de partid, de simpatizanții PNL din toată țara, în lupta pentru afirmarea PNL ca principal partid de pe scena politică autohtonă. Știu că nu suntem îngeri, că încă mai avem de făcut curățenie în propria bătătură, că nu suntem la înălțimea speranțelor puse în noi. Dar știu, de asemenea, că vrem să fim mai buni, că amintirea Brătienilor este încă vie în sufletele noastre. Că putem fi ce am fost și mai mult încă. ”Prin noi înșine!”

PS: Mulțumesc cititorilor blogului și prietenilor de pe FB pentru răbdarea lor, pusă la încercare de relativa mea tăcere pe paginile acestui blog. Rândurile de mai sus sunt mai ales pentru ei.

Etichete:, , , , ,

2 comentarii pe “Punct! Și de la capăt…”

  1. redguy1973 4 aprilie 2015 la 12:41 PM #

    Ar trebui desemnat un alt premier in locul lui Catalin Predoiu,iar fostii PDL-isti sa faca un pas mai in spate,dar si o stategie coerenta(,nu numai o critica de tipul celei facuta de USL la adresa PDL-ului),un program de guvernare adevarat nu numai pareri sau asa-zise solutii exprimate in mass-media de fosti ministri sau consilieri din timpul Guvernului Boc ,(solutii pe care atunci nici nu le-au enuntat la vremea respectiva..

    Apreciază

  2. Dorin Tudoran 5 aprilie 2015 la 4:30 PM #

    Mă bucur că ați revenit cu aceste precizări!

    Apreciat de 1 persoană

%d blogeri au apreciat: