Țara ca o pradă

Radu ZlatiTrist nu este faptul că PSD a croit un Cod Fiscal care se potrivește cu propria doctrină social-democrată ca nuca în perete. Încă de când draftul a început să circule, comentam, în cadru restrâns, că scopurile Codului sunt mai degrabă electorale (să atragă capital de simpatie din partea electoratului liberal, răpind astfel Partidului Național Liberal atât din voturile electoratului tradițional cât și din posibilele teme de campanie), deci PNL știa la ce trebuie să se aștepte. Trist este că ideea (fie ea și numai cu rezultate propagandistice) a unor largi dezbateri publice, cu toți factorii relevanți implicați, pe tema Codului Fiscal, a venit liderilor PNL doar acum, nu cu două-trei luni înainte.

Trist nu este doar faptul că PSD amanetează succesul propriului Cod Fiscal vânturând draftul unei noi Legi a Salarizării care, dacă ar fi aplicată simultan Codului, ar face praf Finanțele țării, și ar da pe mere ceea ce încă nu s-a încasat pe pere. Trist este (și) faptul că această mișcare, din nou pur electorală (care aduce pentru mine a dracului de mult cu legea de mărire a salariilor cadrelor didactice cu 50%, la sfârșitul lui 98, când balaurul crizei mondiale deja se trezise în pântecele Americii), pe care noi la PNL o anticipam încă din primăvară, prinde din nou PNL pe picior greșit, fără o orientare clară și fără o poziție clar stabilită dincolo de cercul restrâns al câtorva „inițiați”.

Este clar, mai ales după ce guvernul Ponta a fost încălecat de către baronimea locală a PSD (strânsă) în spatele lui Liviu Dragnea: PSD va avea, despre statul român și „treburile dinlăuntru” din ce în ce mai mult viziunea unor „treburi PSD”; și poate confuzia „ce este util baronilor PSD este util și țării” nu se va opri la politicile publice interne, ci și la politica externă, Doamne ferește! Dragnea a spus-o clar: Ponta nu avusese în vedere, în mod suficient, îndeplinirea unor „nevoi personale” – de acum înainte aceste nevoi personale, ale baronilor teritoriali PSD, vor constitui un punct de referință al activității guvernamentale.

Dar ce va face PNL în eventualitatea accederii la cârma țării? Se va dovedi premierul destul de puternic în fața presiunilor imense din teritoriu? Să nu uităm, acolo unii dintre colegii mei sunt de doi ani, sau chiar de mai mulți, în opoziție. Iar opoziția crează nevoi ce se cer satisfăcute…

Deci – ce vom face pentru a evita ca politicile noastre publice să nu (mai) fie ca ale lor? Pentru a nu mai considera țara și bugetul ei ca o pradă la îndemâna cuceritorului? Avem stabilite reguli și proceduri pentru a face față acestei provocări? Este Centrul destul de puternic pentru a face față presiunilor din teritoriu? Felul în care primarii PNL au impus conducerii de partid schimbarea viziunii despre alegerea edililor, nu îmi dă, în acest moment, motive de încredere. Dar, desigur, hai să nu vindem blana ursului din pădure, căci ursul încă se simte bine, deși are nevoie de cârje…

Etichete:, , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: