În răspăr (XXX): A fi sau a nu fi… Boc

Stadionul Cluj Arena și Sala Polivalentă

Stadionul Cluj Arena

De la o vreme, aflu din presă și din alte surse cum că Partidul Național Liberal (sau cel puțin o parte a acestuia) nu ar fi tocmai fericită cu prezența domnului Emil Boc pe lista de candidaturi a partidului pentru primăria Clujului.

Să fim bine înțeleși.

Nu am fost unul dintre cei care au scris în termeni apreciativi despre Guvernarea Băsescu-Boc. Consider în continuare că în perioada respectivă au fost luate multe măsuri greșite (caut mă exprim politicos), și chiar și acelea corecte, au fost prost aplicate și defazate față de momentul în care ar fi trebuit implementate. Iar vina trebuie asumată de către toți membrii Guvernului, dar în special de către fostul premier Emil Boc. Ca dovadă a acestor convingeri am fost unul dintre aceia care în mod deschis, în grupul nostru parlamentar, am solicitat premierului desemnat Cătălin Predoiu să evite, pe cât cu putință, prezența unor foști membri ai guvernului Boc în structura guvernamentală pe care, la momentul potrivit, o va propune partidului.

Am solicitat, nu o dată, ca problema guvernării Boc (cu măsurile anti-populare luate în 2010) și problema poziționării diferite a PNL și PDL față de Referendumul din 2012 să fie discutate, cu sinceritate, luciditate și respect, în forurile interne ale partidului: inclusiv tema ”loviturii de stat” care îi mai agită încă pe unii dintre colegii mei proveniți din PDL. Deoarece fără această discuție principială întotdeauna va rămâne ceva de reproșat, ceva de insinuat, ceva sau cineva de atacat – dintr-o parte sau cealaltă. Din păcate, această discuție, lămuritoare și cumva fondatoare, nu a avut (încă!) loc.

Nu mă revendic a fi făcând parte din nici una dintre taberele care agită viața internă a PNL Cluj. Nu am decât o voce și un vot în structurile partidului, nu am ambiția să reprezint o masă anonimă de colegi, nu încerc decât să spun, public, ceea ce mi se pare de bun simț, dacă bunul simț mai funcționează ca principiu în politică. Și anume:

  1. Când a fost realizată fuziunea PNL – PDL, a fost realizată și o fuziune la nivelul structurii de cadre a partidelor. Cu alte cuvinte nu a existat (ar fi putut exista așa ceva?) o listă de personalități politice cărora să li se fi cerut, explicit sau tacit, să facă un pas înapoi: nici din prim-planul partidului, nici din linia întâi a scenei politice. Dimpotrivă. Am văzut și vedem vectori de imagine a guvernării Boc (dacă despre ea vorbim) ca reflectând poziții actuale ale Partidului Național Liberal. Și am avut miniștri ai guvernelor Boc și MRU prezenți la mitingurile populare, alături de candidatul ACL Klaus Iohannis, fără ca cineva să îi fi tras de mânecă și să le interzică acest fapt care nu doar că depășea stilistica adoptată de consilierii de imagine a campaniei prezidențiale, ci avea și un pronunțat rol declarativ.
  2. Dacă ceea ce am spus la punctul 1 corespunde realității, atunci nu poți să soliciți, în numele activității de premier desfășurate în perioada 2009-2011, domnului Boc să nu candideze la funcția de primar al Clujului. Cu atât mai mult cu cât clujenii l-au votat primar în 2012, după nefericitul mandat guvernamental. Și există semne că, pe modelul ”de trei ori mai bine pentru dumneavoastră” clujenii îl vor dori primar și pentru al treilea mandat.
  3. Nu poți refuza domnului Boc o candidatură în numele PNL, nici chiar invocând loialitatea acestuia față de Traian Băsescu. Loialitatea politică ține de anumite împrejurări, iar în cazul relației Băsescu-Boc aceste împrejurări din fericire nu mai există. Și nu este corect din nici un punct de vedere să acționăm azi, invocând un viitor contingent (de tipul ”în primăvară Boc va trăda PNL și va candida în numele PMP”), deoarece respectiva aserțiune poate fi tot atât de bine falsă cât și adevărată, în logică. Iar în realitatea politică, dacă se acționează cu inteligență și bună credință, ea va fi cu siguranță falsă.

Desigur, depind foarte multe de domnul Boc însuși. Acesta nu a lămurit niciodată public, după știința mea, episodul dezagreabil din primul tur al alegerilor prezidențiale din 2014, când a părut că face mai degrabă propagandă electorală candidatei Elena Udrea decât candidatului propriului partid, Klaus Iohannis. Nici nu a dat explicații privitoare la afișarea sa alături de elita PMP, în câteva rânduri. Iar ezitările sale privitoare la înscrierea sa în cursa internă PNL pentru un nou mandat au lăsat loc la dubii și interpretări nefavorabile în primul rând domniei sale.

Mi-ar plăcea ca domnul Boc să alunge umbrele care privesc activitatea sa politică, cea din trecutul recent sau cea viitoare. Și cu cât explicațiile și eventualele angajamente față de partid vor fi mai publice, cu atât mă voi bucura mai mult. În politică, să ai curajul de a îți recunoaște unele eventuale greșeli nu înseamnă un pas înapoi, ci unul, imens, înainte.

Doar două lucruri mi-ar putea schimba atitudinea actuală față de candidatura domnului Boc la Primăria Cluj, candidatură pe care în acest moment o consider normală și benefică pentru Partidul Național Liberal: convingerea că Emil Boc va trăda partidul din care face parte și va candida în numele altui partid, sau convingerea că prezența lui Emil Boc pe listele PNL la Cluj va face ca partidul să piardă mai multe voturi în țară decât ar putea câștiga la Cluj. Dar prima convingere numai domnul Boc mi-ar putea forma-o, prin niște acțiuni viitoare care, oricum, m-ar lua prin surprindere; iar cea de a doua convingere, de tipul cunoașterii sociologice, are și partea ei, solidă, de contraargumente.

Prin urmare consider că soluția candidaturii PNL pentru primăria Cluj are în acest moment un nume, unul singur, iar acesta este Emil Boc. Asta dacă nu cumva domnul Boc însuși nu va oferi o altă soluție.

Reclame

Etichete:, , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: