Partidul Național Liberal și Familia

Primesc din partea unui activist pentru familia tradițională și creștină un material care cuprinde un studiu privitor la percepția politicilor publice în privința familiei. Dincolo de unele observații care se pot aduce studiului în sine, rețin concluziile acestuia:

• Politicile familiale sunt foarte puțin cunoscute de familiile din România
• Statul nu este doar o “asistentă socială” pentru cetățenii săi, ci are nevoie de o politică coerentă pentru susținerea și dezvoltarea familiei
• Familiile au nevoie să se implice mai mult în procesul legislativ dacă vor ca să fie protejate și promovate, în special pentru viitorul copiilor noștri și al acestei țări care îmbătrânește într-un ritm considerabil.
• Pentru a avea mai mult succes familiile merită sa fie susținute pentru ca împreună cu alte grupuri de familii, organizate sau nu, la nivel național sau european, să întocmească un set de politici familiale care sa pună Familia în centrul preocupărilor din Romania.

Partidul Național Liberal, singurul partid istoric încă relevant pentru politica românească, partid care își asumă în mod deschis faptul că este un partid național,  are inclus în Statutul său o prevedere care leagă rolul familiei de afirmarea identității naționale. Deci – care sunt politicile publice în privința sprijinirii familiei românești? Vreau să spun – a acelei familii tradiționale, alcătuit din doi părinți, femeie și bărbat, alături de copii lor?

Populația României scade și îmbătrânește, atât prin plecarea unora dintre cetățenii români înspre alte orizonturi, unele ce oferă oportunități mai interesante decât acelea rămase ”acasă”, cât și prin scăderea natalității. Ce măsuri și-a propus PNL, în eventualitatea accederii al guvernare, pentru a veni în întâmpinarea necesității evidente de a întări familia? Iată-le pe acelea asumate de către PNL în mai 2015, ca fiind priorități ale guvernului care va fi condus de către Cătălin Predoiu:

1. Crearea cadrului legal privind armonizarea vieţii de familie cu cea profesională bazată pe politici centrate pe consolidarea vieţii de familie şi întărirea rolului social al celor care au în întreţinere persoane dependente, cu accent asupra rolului părinţilor în creşterea copilului şi regândirea sistemului de stimulente pentru familie, inclusiv prin utilizarea formelor de angajare atipică pentru părinţii cu copii sub 3 ani, de suport specializat pentru familia monoparentală etc;
2. Creşterea alocaţiei de stat pentru copii, la 200 de lei indiferent de vârsta copilului, pentru a elimina discriminarea de vârstă între copii;
3. Eliminarea plafonului maxim al indemnizaţiei pentru creşterea copilului pentru cel de al doilea părinte care intră în concediu pentru creşterea copilului, cel puţin 6 luni din durata întregii perioade, pentru sprijinirea implicării egale a partenerilor în creşterea copilului;
4. Dezvoltarea sistemului de educaţie antepreşcolară formală şi a reţelei de bone prin acordarea de stimulente şi deductibilităţi pentru investiţii şi angajarea de personal atât în sistemul public, cât şi privat;
5. Subvenţionarea organizării de programe de tip „Şcoală după şcoală“ pentru toţi copiii din învăţământul primar şi secundar inferior (gimnaziu), cu masă şi personal didactic pentru învăţare;
6. Creşterea rolului prevenţiei în privinţa abandonului copilului din motive economice, utilizarea ajutorului focusat pe nevoile copilului şi familiei, acordarea ajutoarelor în produse;
7. Dezvoltarea politicilor de sprijin pentru victimele şi agresorii implicaţi în violenţa în familie; subvenţionarea de programe integrate complexe pentru persoanele dependente de adicţii, în special pentru copiii şi tinerii dependenţi de alcool şi etnobotanice;
8. Politici proactive de alfabetizare şi învăţare a limbii române prin programe tip „A doua şansă“ pentru persoanele din grupurile vulnerabile, îndeosebi provenind din etniile conlocuitoare, precum şi pentru copiii şi tinerii repatriaţi sau care s-au întors din străinătate, cu plata cheltuielilor de transport şi a unei indemnizaţii de participare;
9. Creşterea calităţii vieţii prin creşterea operativităţii şi eficienţei în corelarea mai bună a sistemului de asistenţă socială cu cel de ocupare;
10. Politici sociale centrate pe familie.

Recent, PNL a obținut în Camera Deputaților sporirea (dublarea) alocației pentru copii. Dar să ne înțelegem, această măsură este în sine ineficientă, fiind o picătură într-un ocean de apă. Chiar și așa, această picătură are greutatea ei specifică în bugetul consolidat al statului. Politicile familiale costă mulți bani, dar ele sunt răsplătitoare în foarte mare măsură, dacă sunt gândite inteligent și aplicate consecvent. Câți bani ar putea costa aplicarea măsurilor prevăzute în Programul de Guvernare al PNL? Se vor putea aloca sumele necesare, în condițiile în care PNL a agreat un deficit bugetar de maxim 2%? Iată prima întrebare esențială din punctul meu de vedere. La care nu Codul Fiscal, ci Legea Bugetului va răspunde. Și curajul asumării de către politicienii români a unui deficit bugetar sporit, care să fie îndreptat, cel puțin în parte, pe cele trei direcții prioritare în acest moment: Educația, Sănătatea, Familia. Cu observația că primele două direcții par a se subsuma, la mai multe paliere, celei de a treia.

Ceea ce este important pentru mine este că unele ONG-uri direct interesate în sprijinirea familiei au înțeles, dovadă concluziile prezentate la începutul articolului, că este nevoie de o presiune mai mare asupra legislativului dar și a executivului, pentru impunerea unui ritm mai alert în privința politicilor sociale în general și a celor de sprijinire a familiei în special. Va reuși PNL să intre într-un dialog eficient cu aceste ONG-uri, cu societatea civilă în ansamblul său, sau va se va păstra în splendida izolare care nu i-a fost de mare folos până în prezent? Iată o a doua întrebare esențială – care necesită un răspuns urgent. Chiar de mâine.