În răspăr (XXXVIII): Cine îi controlează pe controlori? Și un post scriptum.

Radu-ZlatiEste deja intrat in folclorul nostru urban că SRI controlează cam tot ce mișcă în țara asta: râul, ramul.

SRI are și o Academie, Academia Natională de Informații Mihai Viteazul. Nimic deosebit până aici. Numai că de la o vreme încoace, presa nu mai tace, și dezvăluirile cu privire la lucrări de doctorat, apărute sub girul Academiei SRI, curg gârlă. Într-un târziu, Academia a reacționat, postând un comunicat pe site-ul propriu:

Având în vedere recentele luări de poziție din spațiul public, cu referiri la unele lucrări științifice elaborate în cadrul Școlii Doctorale a Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, vă facem cunoscută decizia forului nostru universitar, menită a asigura transparența și climatul corect de derulare a activităților cu caracter știintific.
Consiliul de administrație a transmis Senatului Academiei solicitarea de a evalua stadiul implementării măsurilor privitoare la respectarea standardelor de calitate academică a tezelor de doctorat.
În acest sens Senatul Academiei mandatează Consiliul Științific al Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul” să accelereze procesul de evaluare, inițiat cu mult timp în urmă, asupra modului de respectare a standardelor științifice și dezvoltare a capacității noastre academice.
Concluziile acestei evaluări vor sta la baza unor decizii care vor consolida calitatea procesului de învățământ și cercetare academică în cadrul ANI MV.

Da, știu că între activitatea specifică a SRI și cea de tip educațional-științific desfășurată în ANI MV există un ocean de diferențe. Din punctul meu de vedere, mă aflu într-o cumplită dilemă:

Dacă SRI nu știa de plagiatele oploșite sub pulpana unui ilustru general de cazarmament: cum pot să am încredere într-o instituție (SRI) care află atât de târziu că în Academia proprie există un cuib infracțional de o amploare și gravitate greu de măsurat?

Dacă SRI știa de aceste infracțiuni grave (în lumea intelectuală, un plagiat este similar unei crime în Codul Penal), cum pot să am încredere în verticalitatea morală a celor care au știut, dar au tăcut?

În dulcele grai balcanico-dâmbovițean, mă aștept ca verificările interne să ducă la concluzia că nu a existat nici un plagiat – cam asta ar cere-o interesul național. Similar cu concluzia comisiei de integritate din subordinea MECS, care a decis că VV Ponta nu a plagiat în lucrarea proprie de doctorat. Sau mai știi? Poate că asistăm la o primăvară și la SRI, acum, în prag de toamnă, și băieții din servicii s-au hotărât să facă puțină curățenie și în ograda proprie?

PS: Că tot am ajuns la cazul Ponta. Când, în vara lui 2012, cazul plagiatului pontist făcea valuri, am decis să tac – acoperindu-mă cu unele decizii administrative și cu textul unei legi care îl ajuta pe, atunci, premierul USL. Nutream speranța că Ponta poate fi un bun premier și un bun aliat, dincolo de avatarurile lucrării sale de doctorat. Viitorul nu mi-a dat dreptate, Ponta s-a vădit nu doar un hoț intelectual, ci și un înșelător în mai multe privințe; alianța cu Ponta și PSD nu s-a terminat frumos… Acum, partidul meu este gata să accepte soluția imorală a unei alianțe pe față cu un alt plagiator, care e și părinte intelectual al unor alte plagiate. Numai că, schimbând vorba chinezului, cine este în stare să își plagieze lucrarea de doctorat este capabil și de alte fapte, mult mai rele. În aceste condiții, eu m-aș gândi de două ori înainte să bat palma cu un plagiator.

Anunțuri

Etichete:, , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: