B. Glăvan (Logec) – Indicele inovației 2015: ce separă România de Germania?

Conform Global Innovation Index 2015, România ocupă locul 54 în clasamentul mondial, iar Germania locul 12. România este situată cel mai prost dintre țările ex-comuniste: Cehia ocupă locul 24 în lume, Ungaria este pe locul 35, Bulgaria este pe 39, Polonia pe 46. Până și Belarus (locul 53) este înaintea noastră.

Ierarhia este stabilită în urma evaluării mai multor aspecte, grupate în 7 seturi de indicatori care se referă la calitatea instituțiilor, capitalului uman, infrastructurii, complexității pieței, structurii afacerilor, producției de tehnologie și producției creative. Primii cinci indicatori sunt considerați “de input”, iar ultimii doi “de output”. Prin împărțirea indicatorilor de output la indicatorii de input se obține rata eficienței inovației, adică randamentul cu care inputul este transformat în output.

România este printre ultimele țări din blocul fost-comunist, inclusiv la eficiența inovației (Moldova stă în schimb, foarte bine!). Ocupăm poziția 58 în clasament, în vreme ce Cehia este pe locul 11.

Eficienta inovatiei

Ținând cont de nivelul de dezvoltare economică, România este foarte aproape de frontiera dintre țările competitive și cele necompetitive:

Eficienta inovatiei 2

Bineînțeles că România are un scor destul de mic la toate capitolele analizate în raport, dar mi s-a părut interesant de văzut unde anume înregistrează scorul cel mai mic – față de o țară dezvoltată precum Germania. Calculul intuitiv este următorul: dacă decalajul dintre România și Germania nu este uniform distribuit pe toate domeniile, atunci politica optimă de atenuare a acestui decalaj ar trebui să vizeze reformarea acelui sector unde țara noastră stă cel mai prost – adică schimbarea situației în domeniul unde înregistrăm un, să-i spunem, dezavantaj comparativ.

Dintre toate cei șapte seturi de indicatori luați în calcul, cea mai mare diferență între România și Germania se înregistrează nu la calitatea infrastructurii (cum v-ați aștepta…), ci la calitatea educației, unde ne aflăm cu 63 de locuri mai jos decât Germania în clasamentul mondial. Apoi, stăm prost, în ordine, la complexitatea pieței, producția creativă, la complexitatea afacerilor. Da, stăm foarte prost și la capitolul infrastructură, cu 40 de locuri mai jos în ierarhia globală, dar relativ mai puțin prost decât la aspectele menționate anterior.

Rom De

Așadar, dacă vrem să ajungem o economie axată pe inovație, care este domeniul care ar trebui vizat în primul și în primul rând? Ei bine, acesta nu este infrastructura, în ciuda obsesiei unora cu construcția de autostrăzi, ci educația.

Ce ar fi de făcut? Eu zic că problema (și soluția) are două dimensiuni: una cantitativă și una calitativă. Dacă analizăm cifrele, vedem că nemții investesc mult mai mult în capital uman decât românii. Poate fi și o mică „iluzie optică” la mijloc, din cauza industriei subterane a meditațiilor din România care nu este luată în calcul. Dar cert este că cheltuielile publice și private sunt mult mai mari la ei decât la noi. Pe de altă parte, așa cum spuneam, România investește prost banii în educație, prăpădind resurse enorme: 350 000 de tineri fără Bac înseamnă o autostradă risipită în patru ani.

Soluția ar consta în reformarea sistemului educațional, de la bază, astfel încât să permitem mai multă competiție (între școli, între profesori) și o libertate mai mare de alegere pentru părinți și elevi/studenți. Căpușele educației ar fi îndepărtate și acest lucru ar rezolva aspectul calitativ.

În plus, am putea ușura povara fiscală de pe sistemul educațional, astfel încât acesta să devină atractiv pentru investiții private și pentru forța de muncă. De exemplu, scutirea de impozitare practicată în domeniul IT ar putea fi extinsă la sectorul educației, pentru a reține în țară, în școli și în facultăți, specialiștii care altminteri își caută în job mai bine plătit în mediul de afaceri sau în străinătate.

Anunțuri

Etichete:, , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: