Cineva m-a întrebat deunăzi dacă l-aș vota pe Nicușor Dan, în cazul în care aș locui în București. Pentru că înnoirea clasei politice, etc, șamd… știți povestea. Pentru mine, răspunsul este simplu. Desigur, în primul rând nu l-aș vota pentru că sunt membru PNL. Iar un membru PNL ar trebui ca, dincolo de îndoielile pe care le-ar avea, oricât i s-ar părea acestea de întemeiate, în momentul cel mai important al actului democratic – VOTUL, să respecte opțiune partidului și să voteze candidatul acestuia.
Dincolo de acest argument (care, admit, este valabil numai în cazul membrilor PNL) ar mai fi, totuși, ceva.
Mulți dintre cei care condamnă clasa politică (o condamnă în bloc, ceea ce este o eroare de argumentare logică, oricum ar fi să o luăm) o fac pentru că, din punctul lor de vedere, politicienii mint. Nu voi comenta prea mult asupra veracității acestui argument, dimpotrivă, îl voi accepta ca pe unul valid și consistent (ceea ce nu este cazul!): prea adesea există o diferență esențială între spuse și fapte, între principii și practici, între universul discursiv al politicienilor și cel al practicilor sociale promovate de către aceiași politicieni. Cu alte cuvinte, societatea românească dorește mai mult adevăr, mai multă adecvare între aparență și esență din partea celor care doresc să facă politică, și o chiar fac.
Dar, dacă cele de mai sus sunt adevărate, atunci ce facem în cazul lui Nicușor Dan? Nicușor Dan, care s-a prezentat în data de 6 noiembrie 2015 la discuțiile cu Președintele României, Klaus Iohannis, în calitate de reprezentant al societății civile (mai precis al Asociației Salvați Bucureștiul) , în timp ce partidul său (Uniunea Salvați Bucureștiul) fusese lansat încă din luna iulie. Să repetăm: la câteva zile după tragicul incident de la Colectiv, când nici nu fuseseră încă îngropate creștinește primele victime, iar altele sufereau pe paturile de spital, Dan Nicușor se prezenta în numele străzii, pretinzând că este ceea ce nu (mai) era, și anume un reprezentant al societății civile; în timp ce el era de câteva luni, membru și lider al unui partid politic.
Istoria politicii autohtone sau de aiurea cunoaște cazuri de tineri remarcabili care la începutul carierei lor politice exersau aria principialității, a inocenței și curăției în ce privește morala politică, pentru ca ulterior să se dedea la ceea ce mulți cuprindem sub numele de politicianism (în sens peiorativ), acceptând compromisuri morale dintre cele mai blamabile. Să admitem că Nicușor Dan, un om tânăr, remarcabil la rândul său, i-a depășit pe mulți dintre cei anterior pomeniți. Dar, dacă este așa, de ce l-aș mai vota pentru a schimba prin el clasa politică, de vreme ce el a preluat atât de rapid și deplin exact ceea ce societatea condamnă, pe drept sau pe nedrept, la oamenii politici, și anume duplicitatea? Și nu orice fel de duplicitate, ci aceea exersată la marginea unor morminte proaspăt săpate…
Radu Zlati 
Comentarii recente