Teorie a manipulării (XXVII): ”Tupeul lui Iohannis”

lie-truth-2Înainte de a mă apleca spre manipulările presei, să citim cu atenție discursul Președintelui Iohannis în fața membrilor CSM:

Nicio democraţie, niciun stat de drept nu poate să funcţioneze fără o justiţie independentă. Justiţia independentă înseamnă, şi asta înţeleg toţi foarte uşor, că nimeni nu trebuie să se amestece în treaba judecătorilor şi în treaba procurorilor, dar înseamnă în aceeași măsură şi faptul, şi asta este stipulat tot în Constituţie, că nimeni nu este mai presus de lege. Şi aici cred că ajungem la un punct la care voi reveni peste câteva paragrafe. 
Nu şi-a imaginat nimeni că un simplu hoţ se poate considera sau are pretenţia să fie deasupra legii. Dar sunt unii care chiar au impresia că lor poate li se cuvine să fie deasupra legii, şi mă refer aici la persoane care, de regulă, au poziţii publice, or aşa ceva nu se poate. Statul de drept în România este o noţiune care s-a vehiculat intens în ultima vreme. Personal, sunt convins că pentru asta trebuie să ne implicăm cu toţii.
O democrație puternică, fără stat de drept, fără justiție independentă, nu există. Mi-am permis, și domnul Ministru sigur își amintește, să spun aceste lucruri și la învestirea Guvernului. Sistemul judiciar singur nu are cum să-și păstreze independența. Întregul aparat de stat, toate instituțiile statului, trebuie nu doar să conștientizeze importanța acestui lucru, ci să se implice activ pentru a sprijini sistemul judiciar în a rămâne independent. Un sistem judiciar vulnerabil este ceea ce își doresc dușmanii României, fiindcă, dacă sistemul judiciar devine vulnerabil, nimic nu mai stă în picioare în România. Dacă statul de drept devine un stat de strâmb, atunci democrația dispare în scurt timp. Stabilitatea și securitatea internă ale României sunt posibile numai într-un stat de drept și cu o justiție independentă.
Dumneavoastră cunoașteți foarte bine evoluția sistemelor judiciare în ultimii 2000 de ani și știți foarte bine că, ori de câte ori s-a încercat o variantă alternativă, rezultatul a fost invariabil dispariția statului respectiv sau al imperiului respectiv. Să nu își imagineze cineva, chit că unii din zona noastră geografică cred că își imaginează, că se poate construi un stat puternic, național, fără o justiție independentă.
Eu cred că așa ceva nu se poate și România în niciun caz nu dorește să experimenteze cu așa ceva. Pe de altă parte, sistemul judiciar nu se poate izola. Nu se poate construi ceea ce unii au numit, neînțelegând foarte bine despre ce e vorba, «republica procurorilor» sau «republica judecătorilor». Nici nu cred că cineva din sală își dorește așa ceva, fiindcă un stat puternic este un stat cu instituții puternice, care colaborează, este ceea ce se numește colaborarea loială între instituțiile statului. Și mă aștept de la dumneavoastră să aveți o colaborare loială cu toate instituțiile și autoritățile statului. Un izolaționism ar fi contraproductiv, fiindcă dumneavoastră, judecătorii, procurorii, nu sunteți doar persoanele care aplică legea și au grijă să fie respectată, ci sunteți repere morale.
Judecătorii şi procurorii sunt repere morale, şi atunci trebuie să conștientizaţi că opinia dumneavoastră nu este doar valoroasă, este importantă pentru publicul general. Ar fi greşit, după părerea mea, să vă izolaţi şi să nu comunicaţi cu celelalte instituţii şi să nu comunicaţi opinii care ţin de independenţa justiţiei şi de statul de drept.
Spuneţi aceste lucruri, spuneţi-le cu voce tare! Nu vă sfiiţi! Altfel ajungem în situaţii paradoxale, când infractorii spun cu voce tare ce gândesc şi cum vor să îndoaie statul de drept, iar cei care fac dreptate, nu reacționează din modestie. Fiţi mai vocali, sunt politicieni care au impresia că dacă nu spuneţi nimic, înseamnă că nu s-a întâmplat nimic. Sunt politicieni care au impresia că ce dacă au dosar penal, sau sunt trimişi în judecată, sau sunt condamnaţi, că ei de fapt sunt băieții buni, că au luat multe voturi, iar dumneavoastră să vă vedeţi de treabă. Aşa ceva nu accept!
Din sistemul judiciar nu trebuie să emane doar dreptate şi jurisprudenţă, ci şi moralitate, ori moralitatea trebuie spusă. Altfel nu ajunge la destinatari. România a trăit diferite faze în care s-a încercat, uneori aproape cu succes, supunerea justiţiei politicului. Asta ar fi o mare greşeală dacă s-ar repeta. Şi aici vorbim despre un contact sensibil, cu implicații multiple, între sistemul judiciar şi sistemul politic.
Politicienii, asta e bine, să ştiţi, de regulă, încearcă să acapareze tot. Aşa funcționează un politician, vrea puterea. De cele mai multe ori, trebuie să recunoaștem că vrea puterea din motive legitime. Este ales de oameni ca să exercite puterea, doar la unii câteodată, apare o nevoie excesivă de putere. Şi, aici, atunci apare un pericol. Iar dumneavoastră, în Consiliul Superior al Magistraturii sunteți chemați să preveniți aceste imixtiuni, când simțiți că presiunea devine mare.
Fiţi demni, nu obedienţi! Şi cu toată politeţea şi fermitatea care se impune, refuzați imixtiunea politicului în actul de justiţie.
Doar așa, vom putea să construim o Românie puternică, o Românie demnă, o democrație puternică, printr-o justiție puternică.
Suntem la începutul anului și, de regulă, la început de an, în afară de urările ce se cuvin, lumea se gândește la ce va fi în anul care vine, ce ar putea să fie bun, ce ar putea să reprezinte amenințări. Și despre una dintre ele trebuie să vorbesc astăzi, în acest loc, unde se conduce independența justiției, în Consiliul Superior al Magistraturii.
Este vorba despre speța nefericită care se numește amnistie și grațiere, un deziderat al unor politicieni. Dumneavoastră cunoașteți foarte bine când este bine și oportun să apară produceri de amnistiere sau proceduri de grațiere, de care sunt și eu, într-o oarecare măsură, responsabil, dacă vorbim de grațieri individuale.
Sigur, o să spună unii că Președintele, acum, bate câmpii, fiindcă nu există nicio intenție de a face așa ceva. Dar eu cred că Președintele trebuie să spună lucruri și preventiv.
Și, dacă ne uităm un pic în jur, domnule Ministru, nu mi-o luați în nume personal, dar constat că Ministrul Justiției, în vâltoarea audierilor, a spus, sper că nu am înțeles greșit, că ar fi oportună discutarea unei legi care se referă la amnistie și grațiere în Parlament.
În același timp, și nu pot să mă fac că nu văd, Președintele Camerei Deputaților este o persoană condamnată penal și cu urmărire penală în curs. Președintele Senatului este o persoană trimisă în judecată pentru minciună penală. Asta, doamnelor și domnilor, este, ce numesc eu, circumstanțe îngrijorătoare.
Unii ar putea să spună că, sigur, nu e niciun fel de problemă, închisorile sunt pline, foarte multe entități internaționale ne acuză că nu facem nimic. Bani nu avem, că ne trebuie școli. Hai să le dăm drumul! Doar că aceste bune intenții cred că nu sunt numai în acest domeniu. Tare mă tem că sunt politicieni urmăriți penal, condamnați penal, care ar saluta o astfel de lege, care i-ar scăpa de toate problemele.
Și aici unii ar putea să spună «și ce dacă?». S-ar dărâma statul de drept și ar exista riscul să dispară democrația din România. De ce? Odată acceptată ideea unei legi care amnistiază și grațiază inclusiv politicieni corupți, oricare Parlament ar putea să facă la fel. Un astfel de precedent creat ar duce la dispariția egalității în fața legii. De asta spun că ar duce la dispariția statului de drept din România. Ar duce România pe o traiectorie care o depărtează de valorile europene, pe o traiectorie care ar îndepărta-o de la valorile, cum se spune, euroatlantice, în care românii cred. Marea majoritate a românilor cred în asta.
Un astfel de demers, o lege a amnistiei și grațierii, care ar spăla păcatele nu numai ale unor hoți care pot fi periculoși pentru persoane, poate și pentru societate, dar ar albi dosarele politicienilor, ar fi o catastrofă pentru democrația românească, domnule Ministru!
Dacă ar exista o astfel de inițiativă, eu m-aș opune cu toată greutatea și puterea funcției prezidențiale! Sper să nu fie cazul.
Și ca să reducem probabilitatea unui astfel de demers, am spus aceste lucruri în public, în fața dumneavoastră, care, cu siguranță, le cântăriți așa cum se cuvine.

Acum, dacă știm despre ce vorbim, ce putem să îi reproșăm Președintelui? Că a spus adevărul? Că a arătat că regele e gol, și că într-adevăr cei aduși la putere de votul popular urmăresc să legifereze astfel încât o dată cu o masă de infractori condamnați pentru (mai mult sau mai puțin) găinării, să fie albite și dodarele unor politicieni, condamnați sau care se află în diferite stadii ale unor procese penale? Că plănuiesc o lege cu destinatari bine definiți – Dragnea, Tăriceanu, Ponta, Cosma, ejusdem farinae?

Desigur, pe posturile de bine, Iohannis este făcut în tot felul: discursul său este jalnic, scandalos, demn de milă, aparține unui incult politic, unui disperat, unui tip răzbunător, dornic de dominașie totală și disprețuitor al democrației. Desigur, se titrează catastrofal ”Iohannis descinde în forță”, ”Iohannis calcă în picioare” și așa mai departe. Asta pentru că și mai ales, fiecare televiziune de știri are un patron condamnat sau care are grave probleme cu justiția, așa încât…

PS Prin discursul de azi, Iohannis a arătat, sper, ceea ce va fi în următoarea perioadă de timp: principala Opoziție la Regimul Dragnea. Din păcate, asta se întâmplă (și) din cauză că PNL nu a reușit, prin performanță electorală, să poată fi un opozant. Nu unul cu greutate, în orice caz. Poate că ne adunăm, noi liberalii, de pe drumuri și începem să fim. Pentru că, deocamdată, suntem numai un vis înlăuntrul altui vis. Și nici măcar nu suntem sigur cine ne visează.

 

Anunțuri

Etichete:, , , , ,

2 comentarii pe “Teorie a manipulării (XXVII): ”Tupeul lui Iohannis””

  1. abc 6 Ianuarie 2017 la 11:45 PM #

    nu exista televiziune de stiri de dreapta cu audienta in romania, din pacate. asta e….. poate investe murdoch de la fox news, dar n-are interes, profiturile ar fi prea mici la noi

    Apreciază

  2. pozeDECAT 7 Ianuarie 2017 la 12:47 AM #

    „Președintele Senatului este o persoană trimisă în judecată pentru minciună penală.” Adica despre ce vorbeste? Ca procurorii au zis ca declaratia lui Tariceanu, care fusese chemat CA MARTOR, nu se potriveste cu ce cred ei motiv pentru care-i deschi un dosar!? Ca-n bancul ala cu securistii la vanatoarea lui Ceausescu cand, prinzand un iepure ilbateau de mama focului spunandu-i „recunosti ca esti mistret” doar pentu ca Ceausescu nu reusea sa impuste niciun mistret ? Si cum ramane cu prezumtia de nevinovatie? Dl presedinte nu a fost acuzat ca a uzat de falsuri pentru a-si trage o casa?
    Dezgustator gest politic mi se pare ca face dl Basescu … sau Iohannis ca metehnele par aceleasi.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: