Am părăsit mișcarea sindicală în 2009, revoltat de stupizenia liderilor sindicali din Educație care au marșat orbește pe linia populistă a PSD&PDL privitor la majorarea salariilor într-un moment când era limpede că vine o furtună economică peste noi. Ce a urmat se știe: cu largul concurs al sindicatelor PDL și PSD câștigă alegerile parlamentare, după care guvernul rezultat blochează mărirea salariilor iar guvernul care succede acestuia micșorează veniturile cadrelor didactice cu cca 40%.
Nu am găsit de atunci nici un motiv pentru a reintra în vreun sindicat reprezentativ din învățământului preuniversitar. Nici acum nu văd vreunul, dar m-am alăturat grevei colegilor mei sindicaliști. Din diferite motive pe care nu socotesc de cuviință să le înșir aici. De asemeni nu cred că ar fi interesant pentru cititori să repet aici șirul acțiunilor din partea sindicatelor, al contra acțiunilor guvernanților și despre infama OUG care a pus capăt (din punct de vedere al celor de la Putere) grevei.
Mi-e silă să analizez narativa guvernamentală și prezidențială conform căreia cadrele didactice ”au primit ceea ce au solicitat din prima zi” pentru a îi arăta infama inducere în eroare a celor care, cu bună credință, (mai) cred în afirmațiile celor care, cu cinism, conduc azi România.
Dar am o umilă contribuție, o propunere (recunosc – contondentă) pe care o înaintez liderilor sindicali la nivel național.
Dar mai înainte, să citez comunicatul comun, dat azi 4.06.2023, al celor două federații sindicale care au asumat conducerea grevei din învățământul preuniversitar:
„Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET”, în numele salariaților din învățământ ale căror drepturi și interese le reprezintă, cer în continuare Guvernului și partidelor aflate la guvernare să-și asume printr-un act normativ articolul scos din Legea Învățământului Preuniversitar și care nu a fost inclus nici în textul OUG 53/2023, ci doar în Nota de fundamentare a ordonanței, potrivit căruia salariul profesorului debutant să fie cel puțin egal cu salariul mediu brut pe economie, salarizarea întregului personal didactic de predare urmând să se realizeze în mod progresiv, în raport de funcție, studii, vechime și grad didactic. Această atitudine a Guvernului României este interpretată ca o neasumare a Executivului de a aplica principiul menționat mai sus în noua lege a salarizării.
Atragem atenția că salariații din învățământ aflați în grevă sunt nemulțumiți și de promisiunea Guvernului de a aplica ipotetica grilă de salarizare pentru învățământ în maximum trei ani, solicitând scurtarea acestei perioade. Menționăm că și majorările salariale prevăzute în OUG 53/2023 au fost respinse de federațiile sindicale, după consultarea membrilor de sindicat aflați în grevă, aceștia considerând sumele prea mici.
După cum am spus încă de la început, această grevă nu este doar pentru salarii. Acest protest extrem este și despre viitorul educației, despre percepția pe care o are societatea asupra meseriei de dascăl. Însă, modul în care Guvernul și liderii partidelor politice aflate la guvernare au gestionat evenimentele ce s-au desfășurat începând cu 10 mai 2023 (primul miting organizat de angajații din învățământ) și până în prezent ne face să credem că, după ce se va încheia această grevă, vor reveni la vechile obiceiuri, adică: vor continua să nu investească în educație și în angajații din învățământ.
Aici, domnilor politicieni, domnule Președinte, este problema. Nu ne-ați convins că, după încheierea grevei, veți investi cu adevărat în acest domeniu. Iar primul exemplu în acest sens este că nu v-ați asumat printr-un act normativ că, odată cu apariția noii legi a salarizării, salariul profesorului debutant va fi cel puțin egal cu salariul mediu pe economie.
Ținem să vă reamintim și că unul dintre punctele pentru care colegii au semnat pentru grevă este creșterea finanțării. Degeaba ați votat în Parlament o lege care prevede alocarea pentru învățământ a unei finanțări egale cu minimum 15% din cheltuielile bugetului consolidat, dacă nu aveți de gând să o și respectați și veți proroga aplicarea acestui articol, așa cum ați prorogat, timp de peste 10 ani, articolul privind alocarea a 6% din PIB pentru Educație. Spunem asta pentru că, deja, pe surse, am aflat că nu veți acorda, începând cu 1 ianuarie 2024, ceea ce prevede Legea Învățământului Preuniversitar, pentru că bugetul nu permite această „cheltuială“. Aveți însă 6 luni să vă pregătiți. Aveți 6 luni în care puteți reforma statul, în așa fel încât, de la 1 ianuarie 2024, să puteți acorda minimum 15% din cheltuielile bugetului consolidat pentru învățământ.
Avem nevoie de educație, iar educația are nevoie de finanțare! Nu ne mai certați, nu ne mai trimiteți la clase! Schimbați-vă discursul și asumați-vă că educația va fi, începând de astăzi, prioritate națională! Și nu numai pentru noi, angajații din sistem, ci și pentru cei peste 3.000.000 de elevi în spatele cărora vă ascundeți și pe care încercați, prin declarații, să-i întoarceți împotriva noastră!
Toate bune în acest comunicat, dar nu vi se pare că lipsește fermitatea? Lipsește „sângele din instalație”?
Pentru a „ameliora” deficiența aratată mai sus, propun liderilor sindicali naționali să emită (mâine sau poate mai bine marți, odată cu respingerea oficială a soluției Guvernului și anunțul continuării grevei până cînd cerințele minimale ale sindicaliștilor nu sunt îndeplinite) un comunicat care să conțină, printre altele, următoarele idei:
- sindicatele au constat vădita rea credință din partea Președintelui Klaus Iohannis care, în loc de a fi un mediator s-a plasat de partea Guvernului furnizând informații false opiniei publice din România (de genul „Guvernul a îndeplinit solicitările sindicatelor…”) amenințând sindicaliștii („cine îndrăznește…”) și incitând partenerii educaționali (elevi, părinți) împotriva sindicaliștilor aflați în grevă;
- în consecință sindicatele vor refuza pe viitor orice invitație la dialog venită din partea preșidenției și vor refuza un dialog cu Guvernul dacă acesta va prelua elemente din retorica prezidențială
- sindicatele cer Președintelui Iohannis să prezinte scuze pentru încercarea de a limita autocratic un drept constituțional al cetățenilor români care au optat pentru greva națională ca formă de obținere a unor drepturi pe care societatea românească, partidele parlamentare și chiar Guvernul le-a considerat și le consideră a fi fiind legitime
Ca bonus nu ar strica mai multă imaginație din partea organizatorilor manifestațiilor de stradă care, dacă greva continuă, vor fi organizate cu siguranță. Mai ales când se ajunge la Cotroceni – repertoriul scandărilor cu adrisantul în Deal poate fi extrem de vast.
PS Pentru mine și pentru mulți alții, KWI este un mort politic începând cu momentul în care s-a răstit janghinos la profesori. Cam ca Băsescu după ce a anunțat tăierea salariilor.
Pe ce va pune mâna Iohannis, se va ofili.
Este treaba PNL-ului cum se sinucide. Cu leadershipul de acum, nu are șanse de supraviețuire pe termen mediu și lung. Dar mergând pe mâna lui KWI, de azi într-un an și jumătate ce va rămâne din PNL se va uita primprejur pentru a identifica un partid cu care să fuzioneze pentru a se ascunde de ochii electoratului.
Radu Zlati 
Cred ca am mai comentat pe subiectul asta. Sistemul a fost facut praf si noile legi nu salveaza nimic. Nu sunt despre educatie si viziune ci despre birocratii si schimbari de forma, care schimbari mai sunt si stupide.
ApreciazăApreciază
corect!
ApreciazăApreciază