Cristina Petrache – De ce acordul cu Mercosur este o capcană. Și de ce am căzut în ea?

Odată cu acordul Mercosur, în galantarele măcelăriilor românești ar putea apărea tot mai multă carne provenită de la vaci cu nume ca Lola, Mimosa, Chiquita sau Nina – din fermele Argentinei, Braziliei, Uruguayului și Paraguayului – în locul tradiționalei Joiana. Ce impact va avea acest lucru asupra producătorilor locali și consumatorilor, cu atât mai mult cu cât în Iași și în regiune, unde agricultura se sprijină pe ferme mici și mijlocii? Reprezintă o amenințare acordul recent semnat între Uniunea Europeană și țările blocului Mercosur?

Mercosur este un bloc economic din America de Sud, format în principal din Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay, alte state fiind doar asociate. Acordul negociat cu Uniunea Europeană presupune reducerea taxelor vamale și facilitarea accesului produselor între cele două piețe. Franța, Polonia, Austria, Irlanda și Ungaria s-au opus acordului Mercosur, iar Belgia s-a abținut, în timp ce România a votat pentru. În final, acordul a fost adoptat, dar miercuri a fost momentan trimis spre analiză la CJUE, ceea ce va întârzia luni bune intrarea în vigoare.

Acordul UE-Mercosur reduce taxele pentru importurile din țările membre, ceea ce a generat temeri privind creșterea importurilor de carne din aceste state. Aceasta ar putea pune presiune asupra fermierilor români, cu riscul scăderii vânzărilor și dispariției treptate a producției locale.

De asemenea, spun oponenții acordului, în țările Mercosur sunt permise practici interzise în UE, cum ar fi folosirea pesticidelor neautorizate, hormonilor de creștere și administrarea preventivă a antibioticelor, ceea ce poate reprezenta riscuri pentru sănătatea consumatorilor europeni pe termen lung.

Ce spun cifrele

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică privind valoarea importurilor României în 2024, produsele alimentare și animalele vii au reprezentat aproape 11,5 miliarde euro din totalul de peste 126 miliarde euro, adică 9% din întreaga valoare a bunurilor intrate în țară. Într-un peisaj economic în care mașinile, echipamentele de transport și produsele chimice domină importurile (36%), ponderea alimentelor rămâne totuși semnificativă și vulnerabilă la schimbările de regim comercial.

Cu toate acestea, doar o mică parte din importurile totale vin din țările Mercosur. Însumate, în 2024 importurile din Brazilia, Paraguay, Argentina și Uruguay au avut o valoare totală de 414 milioane euro, adică 0,3% din total. /…/

Creștere spectaculoasă, vulnerabilitate structurală

Acordul Mercosur, care reduce taxele vamale pentru produsele din Argentina, Brazilia, Uruguay și Paraguay, vine într-un moment în care industria românească a produselor din carne a cunoscut o creștere spectaculoasă. Potrivit unei analize realizată de Termene.ro, profiturile s-au multiplicat de opt ori între 2008 și 2024, iar cifra de afaceri s-a triplat.

Această expansiune, însă, nu garantează reziliență. Dacă importurile de carne sud-americană devin mai accesibile și mai frecvente, producătorii locali – în special cei din fermele mici și mijlocii din Iași și din regiune – ar putea fi expuși unei concurențe disproporționate, cu riscul de a pierde cotă de piață sau de a fi forțați să reducă prețurile sub pragul de sustenabilitate.

Mercosur înseamnă ferme uriașe, climă favorabilă, inputuri agricole ieftine și reglementări sanitare mai permisive. Poate însemna carne care poate intra în UE la prețuri greu de egalat de producătorii europeni, cu atât mai puțin de cei români.

Asta în timp ce industria locală funcționează pe marje relativ mici: marja netă maximă din 2024 a fost de 6,37%, potrivit analizei Termene.ro. Într-un sector în care profitabilitatea se obține greu, orice presiune pe prețuri poate destabiliza echilibrul.

Un alt element important este structura pieței. Industria românească este dominată de câțiva jucători mari, unii controlați de grupuri străine, alții de familii antreprenoriale locale. Această concentrare poate însemna reziliență, dar și fragilitate: dacă importurile ieftine reduc marjele, presiunea se va transmite rapid în lanț – de la procesatori la ferme, de la ferme la angajați.

În plus, acordul Mercosur nu pornește de la zero, ci se suprapune peste o dependență comercială existentă (importuri de peste 11 miliarde euro în 2024). Într-o piață în care consumatorul român este extrem de sensibil la preț, carnea mai ieftină din Brazilia sau Argentina poate câștiga rapid cotă de piață, indiferent de discuțiile despre standarde sanitare sau sustenabilitate.

Trei mituri care ascund vulnerabilitățile reale ale fermierilor români

 La nivel public, dezbaterea s-a polarizat rapid. În acest context apare întrebarea-cheie: sunt producătorii locali cu adevărat vulnerabili?

Mitul 1: „Importurile sunt mici, deci nu pot afecta piața românească”

La prima vedere, argumentul pare logic. Dacă volumele importate sunt reduse, impactul asupra pieței ar trebui să fie nesemnificativ. În realitate, în agricultură contează mai puțin cantitatea totală și mai mult prețul de referință. Chiar și volume relativ mici de carne importată mai ieftin pot influența negocierile dintre supermarketuri și furnizorii locali.

/…/ problema nu este invazia de produse din America de Sud, ci presiunea constantă de a accepta prețuri mai mici, sub amenințarea importului. Într-o piață dominată de mari lanțuri comerciale, acest mecanism poate fi suficient pentru a eroda rapid marjele de profit.

Mitul 2: „Dacă producția internă crește, fermierii sunt protejați”

Creșterea producției de carne în România este un fapt real, dar el nu spune întreaga poveste. Producția totală poate crește chiar și atunci când numărul fermelor scade. De multe ori, creșterea vine din consolidare: mai puține exploatații, mai mari, mai capitalizate. /…/

Mitul 3: „Piața va regla singură aceste diferențe”

În teorie, piața liberă ar trebui să echilibreze diferențele de cost și competitivitate. În practică însă, piața favorizează actorii mari, cu acces la capital și cu capacitatea de a rezista pe termen lung la scăderi de preț. Fermierii mici se adaptează greu și sunt primii care ies din piață atunci când presiunea competitivă crește.

Țările din Mercosur produc carne la costuri mai mici, folosind practici permise acolo, dar interzise în Uniunea Europeană, precum anumite pesticide, hormoni de creștere sau utilizarea preventivă a antibioticelor. Aceste diferențe se traduc într-un avantaj de preț care, chiar și fără a inunda piața europeană, exercită o presiune constantă asupra producătorilor locali.

Ce prevede acordul UE-Mercosur privind cotele de import și respectarea normelor UE

Acordul UE–Mercosur prevede deschiderea piețelor pe baza unor cote limitate, nu o liberalizare completă, în special pentru produsele agricole considerate sensibile de Uniunea Europeană. Printre acestea se numără carnea de vită, carnea de pasăre, zahărul și etanolul, pentru care sunt stabilite volume anuale maxime ce pot fi importate cu taxe vamale reduse, în timp ce importurile care depășesc aceste praguri rămân supuse taxelor normale.

Un element central și controversat al acordului este obligativitatea ca produsele provenite din statele Mercosur să respecte normele Uniunii Europene în materie de siguranță alimentară, sănătate publică și standarde sanitare și fitosanitare. Acestea includ interdicția utilizării hormonilor de creștere neautorizați, reguli stricte privind trasabilitatea produselor, controale veterinare, limite privind reziduurile de pesticide și cerințe clare de etichetare. Cu toate acestea, criticii acordului atrag atenția asupra dificultății verificării respectării acestor norme în practică și asupra faptului că fermierii europeni sunt supuși unor reguli mai stricte, inclusiv în ceea ce privește protecția mediului și bunăstarea animalelor.

Acordul conține și un capitol dedicat dezvoltării durabile, prin care țările Mercosur își asumă respectarea angajamentelor din Acordul de la Paris privind schimbările climatice. Totuși, mecanismele prevăzute se bazează în principal pe dialog și cooperare, fără sancțiuni comerciale automate, ceea ce alimentează temerile legate de protecția mediului, în special în contextul defrișărilor din Amazon.

Pentru Uniunea Europeană, acordul oferă avantaje importante prin accesul extins pe piețele Mercosur pentru produse industriale, precum automobilele, piesele auto, produsele farmaceutice și serviciile, dar și prin protejarea indicațiilor geografice europene pentru produse agroalimentare. În același timp, acordul rămâne puternic contestat, pe fondul riscurilor percepute pentru fermierii europeni, al diferențelor de costuri și standarde de producție și al preocupărilor legate de mediu și de securitatea alimentară a UE. /…/

Un acord contestat: verificare juridică la nivel european

 Parlamentul European a votat miercuri (21 ianuarie), la Strasbourg, solicitarea unui aviz din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) pentru a verifica dacă acordul UE–Mercosur respectă tratatele Uniunii.

Rezoluția a fost adoptată cu 334 de voturi pentru, 324 împotrivă și 11 abțineri. În urma acestui vot, CJUE va analiza temeiul juridic al Acordului de parteneriat UE–Mercosur și al Acordului comercial interimar. Parlamentul European va continua examinarea documentelor, însă votul final de aprobare sau respingere a acordului va avea loc doar după prezentarea avizului Curții.

Lola, Mimosa, Chiquita sau Nina pot părea exotice și tentante, dar Joiana rămâne deocamdată pentru români un simbol al tradiției care trebuie protejat și adaptat pentru a face față noilor provocări, la fel ca văcuțele numite Marguerite în Franța, Daisy (Irlanda), Lisel (Germania și Austria) sau Lotta (Elveția).

sursa: Ziarul de Iași

din articol am eliminat paragrafele care conțineau analize aplicate la nivelul județului Iași