G. Șerban – De ce ne pierdem copiii în algoritmi.

Generația în Lesă Digitală: De la Control Cognitiv la „Legile Arafat” – De ce ne pierdem copiii în algoritmi.

În cartea mea, „How We Are Controlled”, am disecat mecanismul rece și implacabil prin care rețelele de socializare nu doar că ne ocupă timpul, ci ne remodelează arhitectura cognitivă.

Am arătat cum „scurtcircuitul” nu se întâmplă doar în birocrație sau în religie, ci direct în sinapsele noastre. Platformele nu sunt simple instrumente, ci laboratoare de inginerie comportamentală care exploatează neuroplasticitatea umană prin bucla de feedback dopaminergic. Creierul este „controlat” prin micro-recompense: fiecare like, fiecare scroll infinit eliberează doze de dopamină care creează o dependență chimică identică cu cea de jocuri de noroc sau substanțe.

Rezultatul? O prăbușire a capacității de atenție, erodarea gândirii critice și o vulnerabilitate extremă la manipulare.

Acesta este contextul în care Raed Arafat a lansat, la finalul lunii ianuarie 2026, un semnal de alarmă care a zguduit România: trebuie să tratăm rețelele sociale ca pe tutun sau alcool și să interzicem accesul minorilor sub 15-16 ani.

Arafat a lovit direct în punctul sensibil: suntem la ceasul al 12-lea. Într-o Românie unde copiii sunt lăsați „să se crească singuri” pe TikTok în timp ce părinții sunt striviți de griji, algoritmii au devenit educatorii principali.

Declarația este brutală: social media este un produs cu risc ridicat, un drog digital care distruge integrarea socială.

În timp ce unii oficiali, precum Cătălin Predoiu, o scaldă în termeni de „educație”, realitatea antropologică ne spune altceva: nu poți educa un dependent în timp ce îi lași doza în mână.

Arafat cere un pas curajos, aliniindu-se unei tendințe globale care a înțeles că „libertatea” de a fi manipulat la 13 ani este, de fapt, o formă de abuz.

România se uită fascinată și speriată la ceea ce se întâmplă în lume. Suntem, ca de obicei, ultima țară din UE la digitalizare administrativă, dar campioni la consumul de conținut toxic. În timp ce cloud-ul guvernamental e încă „în lucru”, copiii noștri sunt deja pe „cloud-ul” algoritmilor chinezești sau americani.

În „How We Are Controlled”, am explicat că algoritmii de tip Social Media nu sunt programe pasive, ci entități de machine learning care rulează simulări constante pentru a găsi „punctul de rupere” al atenției umane. Pentru un adolescent din România, acest mecanism este de zece ori mai periculos din cauza contextului nostru antropologic fragil.

Adolescentul român trăiește într-o societate a contrastelor violente, unde meritocrația este strivită de afișarea opulenței. Algoritmul detectează imediat această vulnerabilitate.

Mecanismul: Dacă un tânăr zăbovește 2 secunde mai mult pe un video cu un „influencer” care conduce un bolid de lux în timp ce aruncă cu bani, AI-ul înțelege că acel subiect este un declanșator de dopamină.

Controlul: Din acel moment, feed-ul său devine o succesiune de „modele de succes” bazate pe bani gheață și aroganță. Algoritmul îi rescrie sistemul de valori, inoculându-i ideea că munca și educația sunt „pentru proști”, în timp ce „șmecheria” este singura cale de supraviețuire.

Am arătat în cartea mea că platformele sunt concepute să creeze dependență de validare. Pentru un adolescent care se simte invizibil într-o școală prăfuită sau într-o familie strivită de rate, „Like-ul” este singura formă de existență.

Mecanismul: Algoritmul dozează recompensele. Nu îi dă toate notificările deodată. I le livrează în momentele de „scădere a atenției”, exact când plictiseala sau tristețea se instalează.

Controlul: Tânărul devine un sclav al ecranului, așteptând următoarea doză de validare digitală pentru a-și calma anxietatea. Este exact „ora 12” despre care vorbește Raed Arafat: momentul în care creierul nu mai poate funcționa fără stimulentul extern.

România este deja o societate polarizată, iar algoritmul se hrănește din conflict. În „How We Are Controlled”, explic cum indignarea este emoția cu cel mai mare grad de retenție.

Mecanismul: Dacă un minor reacționează la un conținut violent (precum tragediile invocate de Arafat), AI-ul îi va livra masiv conținut similar.

Controlul: Algoritmul îi validează furia, transformându-l dintr-un copil curios într-un membru al unui trib digital radicalizat.

Astfel, violența din mediul online se revarsă în realitate, ducând la evenimente tragice precum cele de la Timișoara. Fără o „Lege Arafat” care să pună barieră acestui control cognitiv, procesul de depopulare a României va fi dublat de un proces de degradare intelectuală.

În 20 de ani, cele 15 milioane de locuitori vor fi împărțiți între:

Elita care a deconectat copiii de la ecrane (cei care își permit educație privată „analogică”). Masa de manevră, controlată prin algoritmi, incapabilă de muncă susținută, de empatie sau de gândire critică. Este o formă de colonizare digitală. În timp ce noi ne certăm pe „libertatea de exprimare” a unor platforme străine, acestea ne recoltează cea mai prețioasă resursă: materia cenușie a viitoarei generații.

Dacă nu luăm măsuri, predicția mea rămâne validă: România va deveni un trib balcano-asiatic în 20 de ani. O populație de 15 milioane de locuitori, unde tinerii rămași sunt incapabili de atenție susținută, cu sănătatea mintală praf și dependenți de ecrane.

Cum vom plăti pensiile cu o generație care nu se poate concentra mai mult de 15 secunde (durata unui reel)? În timp ce Elon Musk scoate roboți autonomi, noi riscăm să scoatem pe bandă rulantă oameni-robot, controlați prin algoritmi de recompensă.

Implementarea AI-ului ar trebui să fie prioritatea noastră pentru a eficientiza statul, nu pentru a ne lăsa copiii „recrutați” de platforme care capitalizează pe vulnerabilitatea lor. În capitolul final al analizei mele din „How We Are Controlled”, merg dincolo de simpla reglementare a vârstei.

Din punctul meu de vedere, am ajuns într-un punct de non-retur: aceste platforme digitale, inclusiv giganți precum Facebook, ar trebui închise definitiv sau, cel puțin, cenzurate permanent printr-o filtrare drastică a informației.

Cel mai bun și mai periculos exemplu de manipulare a masei critice este „Fenomenul Georgescu”. Aici am văzut, în timp real, cum un personaj poate fi construit, ambalat și livrat direct în subconștientul colectiv prin scurtcircuitarea rațiunii. Votul prin Hypno-Scrolling: Călin Georgescu nu a câștigat prin dezbatere politică sau programe economice, ci prin controlul algoritmului. AI-ul platformelor a identificat frustrările adânce ale românului — cel umilit la cozi, cel zdrobit de prețuri, cel speriat de război — și a livrat mesaje mesianice, ambalate în misticism și naționalism de tip „tribal-balcanic”. Filtrarea Realității: Algoritmul a creat o bulă în care orice voce critică a fost asfixiată. Pentru susținătorii săi, realitatea a încetat să mai existe în afara ecranului.

Acesta este momentul în care votul politic încetează să mai fie un act de voință liberă și devine rezultatul unei programări algoritmice.

Dacă un produs alimentar este contaminat, este retras de pe raft. Dacă o apă este otrăvită, izvorul este închis. De ce am permite unor platforme care „contaminează” mințile să funcționeze fără filtre?

Statul trebuie să preia controlul asupra fluxului de date. Orice conținut care folosește tehnici de manipulare cognitivă (deepfakes, bucle de feedback, indignare programată) trebuie eliminat instantaneu prin sisteme AI de contra-atac. Dacă Facebook sau TikTok refuză să permită controlul statului asupra algoritmilor lor de recomandare, atunci închiderea lor este un act de supraviețuire.

Un popor care nu își mai poate controla procesele de gândire nu mai este un popor, ci un set de date exploatat de entități străine. Dacă nu intervenim cu o cenzură structurală acum, în 20 de ani România nu va mai fi condusă de oameni, ci de umbrele celor care controlează serverele. Cele 15 milioane de locuitori vor vota exact așa cum le dictează „mesia” de serviciu, ales de un algoritm care a calculat că indignarea aduce mai mult profit decât stabilitatea.

Suntem la ceasul al 12-lea, așa cum zice Arafat, dar pericolul nu e doar la copii. Este la toți. Am devenit toți pioni în jocul lor. Închiderea acestor „ferme de manipulare” este sulița cu care putem, în sfârșit, să străpungem ecranul și să recuperăm realitatea.

sursa: FB