Trebuie să încep prin a face o mărturisire onestă: nu mi-am ascuns niciodată opțiunea liberală.
Continui să cred cu tărie în forța inițiativei private, în statul minimal și în respectul sacru față de cel care produce valoare în această țară. Însă, tocmai pentru că sunt liberal, nu pot asista tăcut la ceea ce se întâmplă astăzi sub ochii noștri.
Ca observator atent al fenomenului politic, am analizat datele bugetare recente și concluzia este una singură: asistăm la o trădare a principiilor economice în favoarea unei „gastii” administrative flămânde.
„Reforma Bolojan” ne-a fost vândută ca un medicament amar, dar necesar.
Ni s-a spus că „aparatul de stat se strânge”, că vine „disciplina fiscală” și că „tăierea cheltuielilor” este prioritatea zero.
Realitatea din proiectul de buget pe 2026 arată însă un tablou diametral opus: o manipulare contabilă grosolană, plătită din buzunarele noastre.
Să privim cifrele cu o detașare clinică, așa cum ar face orice antreprenor care își verifică bilanțul la final de an.
Guvernul a introdus un pachet de creșteri de taxe care smulge din economia reală aproximativ 15–16 miliarde de lei (circa 0,9% din PIB).
În mod normal, un guvern liberal ar folosi acești bani pentru a stinge datoria sau pentru a reduce deficitul. Dar ce face statul nostru?
Cheltuieli 2025: aprox. 809 miliarde lei
Cheltuieli 2026: aprox. 865 miliarde lei
Asta înseamnă o creștere a cheltuielilor de 55 de miliarde de lei într-un singur an.
Cu alte cuvinte, statul ne-a mărit taxele, dar veniturile suplimentare extrase prin forță sunt de trei ori mai mici decât pofta nouă de cheltuieli a ministerelor.
Este definiția duplicitatii umane: să ceri sacrificii celorlalți în timp ce tu îți mărești festinul.
Statul a „economisit” 16 miliarde de la noi ca să poată cheltui cu 55 de miliarde mai mult într-un singur an.
Este ca și cum ai stinge lumina în casă ca să economisești 10 lei, dar ți-ai cumpăra un iaht în rate de 10.000 de euro pe lună.
Am analizat unde se duc aceste miliarde suplimentare în plină „reformă”.
Iată beneficiarii acestui festin bugetar:
Ministerul Transporturilor- +18 miliarde lei.Un salt uriaș, justificat prin
„investiții”, dar unde costurile de funcționare și subvențiile pentru companii feroviare falimentare „mănâncă” grosul creșterii.
Ministerul Afacerilor Interne-+5 miliarde lei. În plin an de austeritate, bugetul pentru „ordine publică” a fost securizat.
Statul se teme de cetățeanul ars la buzunar, deci investește în cine să-l țină în frâu.
Ministerul Finanțelor (Dobânzi)- +10 miliarde lei- este partea cea mai tragică. Plătim dobânzi la dobânzi.
Ministerul Dezvoltării+7 miliarde lei-„Programul Anghel Saligny”-Pușculița electorală pentru primarii care trebuie să „producă” voturi.
Doar creșterea costului datoriei publice depășește întregul pachet de taxe noi colectate de la IMM-uri.
De ce ne mint cu atâta nonșalanță? Există trei piloni antropologici care explică acest fenomen:
Manipularea prin Inflație: Guvernul adoră inflația. Când pâinea costă dublu, TVA-ul încasat este dublu.
Statul nu reduce cheltuielile; el așteaptă ca prețurile mari să-i „umfle” veniturile, făcând deficitul să pară mai mic ca procent din PIB, deși în cifre absolute datoria explodează.
Captivitatea Clientelară: „Reforma” lui Bolojan s-a lovit de zidul realității: aparatul de stat este format din votanți.
Nu poți tăia cu adevărat costurile statului fără să tai în carnea electoratului tău de lux (funcționarii și rudele lor).
Așa că alegi varianta mai simplă: crești taxele pentru cei care nu te votează oricum (privații) ca să-i hrănești pe cei care te țin la putere.
Efectul de Scut Fiscal: Taxele noi nu au fost create pentru a reduce datoria, ci pentru a crea un „tampon” de lichiditate.
Statul are nevoie de bani cash acum pentru a susține un aparat care a devenit prea scump pentru economia reală.
Adevărul este brutal: ni s-a vândut o iluzie optică. Reducerea deficitului „pe hârtie” este doar o cosmetică financiară făcută prin taxe mai mari și o inflație care ne mănâncă economiile.
„Reforma” este, în realitate, o operațiune de transfer de bogăție: de la cel care muncește și produce valoare, către un stat care devine tot mai ineficient, dar tot mai scump.
Când cheltuielile cresc de trei ori mai repede decât încasările din noile taxe, nu mai vorbim de politică economică, ci de un jaf organizat cu cifrele în față.
Acest guvern nu face reformă; el face doar „contabilitate de supraviețuire” pe spatele tău.
Adevărata reformă liberală înseamnă tăierea cheltuielilor inutile înainte de a atinge buzunarul contribuabilului.
Or, actualul guvern a ales calea cea mai ușoară și mai antiliberală:
Inflația ca Taxă Ascunsă: Statul lasă prețurile să explodeze pentru că este singurul care câștigă din TVA-ul mărit pe spatele sărăciei noastre.
Pedepsirea Eficienței: Taxele pe dividende și microîntreprinderi lovesc exact în segmentul cel mai dinamic și mai „liberal” al societății.
Manipularea Contabilă: Reducerea deficitului prin umflarea artificială a PIB-ului (via inflație) este o scamatorie care ar face un contabil de colhoz să roșească de invidie.
Să spui că faci „disciplină fiscală” în timp ce cheltuielile statului cresc cu zeci de miliarde este o insultă la adresa inteligenței oricărui om care știe să facă o adunare simplă.
Reforma promisă s-a dovedit a fi doar un slogan politic, un „ambalaj de dreapta” pentru o realitate profund etatistă.
Ca liberal, cred că acest guvern trebuie să plece nu pentru că „nu ne place de ei”, ci pentru că au trădat contractul social.
Nu poți cere sacrificii populației în timp ce aparatul de stat devine tot mai greoi, mai scump și mai arogant.
Reducerea deficitului pe hârtie, plătită cu inflație și taxe, nu este o victorie a economiei, ci un eșec al caracterului politic.
Adevărul este simplu și brutal: taxele nu au fost crescute pentru a reduce deficitul, ci pentru a permite statului să cheltuiască și mai mult.
Ni s-a vândut ideea că „statul devine suplu”, dar cifrele arată că devine tot mai gras și mai scump, în timp ce sectorul privat plătește nota de plată.
Nu poți cere sacrificii populației și mediului privat în timp ce cheltuielile statului cresc cu zeci de miliarde, iar reforma promisă se dovedește a fi doar un slogan electoral prăfuit.
Un parlamentar (deputat/senator) primește în mână ~10.500 lei net lunar + sume forfetare (cazare 4.400 lei dacă nu are locuință, diurnă ~260 lei/zi de lucru, deplasări, cabinet parlamentar 25.000 lei/lună etc.).
Total per parlamentar: ~40-50.000 lei brut lunar (incluzând toate beneficiile).
Sunt ~465 parlamentari (329 deputați + 136 senatori) → cost lunar estimat ~20-25 milioane lei doar pentru ei (incluzând forfetare și cabinete).
Premierul, miniștri (~20), președinți Camere, secretari de stat etc.: indemnizații brute ~20-25.000 lei/lună fiecare (premier ~24-25.000 lei brut în ultimii ani, similar acum, deoarece salariile demnitarilor sunt înghețate la nivelul decembrie 2025).
Total demnitari înalți (Guvern + Parlament + Președinție + alții): probabil ~5-10 milioane lei lunar extra față de parlamentari.
Total lunar pentru toți demnitarii + parlamentari + forfetare: estimativ 25-40 milioane lei.
De aici trebuia aplicata reducerea asa era moral in primul rand, Nu a facut asta. Si asa iti pierzi increderea oamenilor.
Această manipulare contabilă ne costă viitorul. Ca liberal, consider că orice guvern care pune povara incompetenței sale pe umerii celor care muncesc și-a pierdut dreptul moral de a conduce.
sursa: FB
Radu Zlati 
Lasă un comentariu