Să văd o lume într-un grăunte de nisip
și un univers într-o floare sălbatică,
având infinitul în palmă
și veșnicia într-o oră.
William Blake — ***.***
PD Aligică — Libertatea. De exprimare.
De aceea, înainte de a decide cine are dreptate în disputele zilei, trebuie să ne asigurăm că regulile care fac posibilă disputa însăși rămân intacte.
Mircea Platon — Ce a urmat după comunism?
Nu s‑a dat nimic poporului, ci s‑a ridicat mâna statului de pe pământurile de la orașe și sate pentru a putea fi transferate unor rechini locali sau globali prin intermediul „privatizării” care a redus tot patrimoniul istoric și bucolic al României la niște simpli metri pătrați al căror preț justifică incendierea sau inundarea unei case vechi pentru a se construi un bloc cu patru etaje în locul ei.
G. Șerban PSD și controlul Justiției
Și știm că, atunci când sistemul pare că funcționează normal, merită să verifici dacă nu cumva cineva i-a reglat tranzitul în favoarea lui. Prezentul rearanjament de la parchete are toate semnele unui aparat digestiv pus la punct de mâini experimentate: totul intră, nimic inconfortabil nu iese.
PD Aligică — “Detoxifierea digitală”
Se vorbește deja deschis despre evaluarea daunelor suferite de o întreagă generație (Gen Z și Alpha). Jonathan Haidt descrie o „remodelare masivă a copilăriei” începând din 2010–2012, care a produs schimbări la nivel de populație: explozia anxietății, depresiei, automutilării și sinuciderilor la adolescenți.
G. Șerban — „Marea disciplinare”
În februarie 2026, Guvernul României (sub Ilie Bolojan) a adoptat o Ordonanță de Urgență privind reforma administrației publice, care introduce o măsură importantă pentru șoferi: suspendarea automată a permisului de conducere dacă nu plătești amenzile rutiere (de circulație) în termen.
V. Ernu — Spre o sinucidere socială a României
pe lângă abandonul sistemului de educație făcut sistematic de clasa politică prin subfinanțare și reforme demente într-un ritm catastrofal – mai avem banii privați ai părinților în joc. Practic subfinanțarea a dus la o anti selecție de cadre și la o pecarizare fără precedent a breslei profesorale. Aici se adaugă distrugerea prestigiului – un bișnițar are o cotă simbolică net superioară unui profesor după 90.
CB Pantelimon — De-a valma, despre analfabetisme, știință și pseudoștiință. Cu rea credință
Nu este doar un exercițiu amuzant și grosolan de manipulare a realității prin impunerea unor definiții prost înseilate. Este o abandonare a educației unor generații de copii și a implicării unor generații de adulți în favoarea unui program de standardizare populațională pe considerente economice. Cu bună știință, cu rea credință și fără conștiință.
G. Șerban — Ghiță ChatGPT
Musk și alții vând AI-ul ca pe un „Dumnezeu digital”. Când publicul va realiza că este doar un procesator de probabilități foarte rapid, entuziasmul s-ar putea stinge, lăsând AI-ul acolo unde îi este locul: în laboratorul de electronică, în diagnoza medicală sau în sortarea datelor brute.
PD Aligică — Avem nevoie de inteligență națională
Întreaga piramidă socială, întreaga arhitectură de guvernanță și întregul sistem economic vor sta, în viitor, într-un singur lucru: capacitatea sistemului de educație, cercetare și știință de a produce resursa și instrumentul necesar gestionării sistemului în noile condiții tehnologice și geopolitice.
G. Șerban — Șantajul „Pachetului de relansare”
Critica unui pachet de cheltuieli publice nu trebuie să fie în mod necesar o pledoarie pentru austeritate brutală.
Întrebările legitime sunt altele: Cum sunt selectați beneficiarii? Pe ce criterii? Cine verifică că banii ajung la destinație? Există randament economic măsurabil?
G. Șerban – De ce „sporul de doctorat” ar trebui îngropat
În 2026, România are mai mulți doctori pe metru pătrat decât Germania sau Franța, dar avem cele mai puține brevete de invenție din UE.
Sondaj CURS, febr. 2026 – România nemulțumită
Uneori percepția e mai puternică decât realitatea. Alteori percepția e exact realitatea trăită de oameni.
Radu Zlati – Cumplit meșteșug de tâmpenie, Doamne ferește!
Ce fel de arhitectură cognitivă construim sistemic?
Un absolvent: rapid, flexibil, conectat, fluent digital,
dar poate mai puțin: profund, rezistent, concentrat, autonom intelectual.
Sau invers?
C. Drăgușin – Demonizarea justiției
Nu a fost niciodată despre pensii sau PNRR. Sumele respective sunt infime raportat la PIB-ul unei țări ca România. Totul a fost simbolic și a vizat disciplinarea puterii judecătorești de către constelația politică.
R. Zlati – Teorie a manipulării (XL): România în „recesiune tehnică” pentru că profesorilor li s-au mărit salariile
Deci nu inflația, nu deficitul bugetar cronic, nu dezechilibrele comerciale, nu investițiile publice făcute cu frâna de mână trasă. Nu. Profesorii. Oamenii cu creta și catalogul au doborât PIB-ul.
G. Șerban – O națiune în derivă
Antropologia politică ne învață că masele oglindesc comportamentul elitelor. Dacă la vârful statului (Parlament, Guvern) asistăm la o „politică a pumnului în gură”, la ignorarea regulilor și la promovarea mediocrității agresive, poporul înțelege că violența este noua monedă de schimb.
PD Aligică – Acei influenceri minunați
După încheierea misiunii de la Washington, personajele noastre revin în „centrală”, în viața politică și instituțională a țării de origine. Astfel, acest tipar ideologic este reimportat și reimplantat în spațiul național.
PD Aligică – Când narativele oficiale crapă
Este, în același timp, amuzantă și tristă degringolada și agitația păturii de formatori de opinie, intelectuali publici, analiști, jurnaliști, ONG-iști și alți agenți — mai mult sau mai puțin sub acoperire — ai liniei dominante de propagandă și ai diverselor „state paralele” care operează în România.
G. Șerban – Traian Băsescu „Petrov”
Domnul Băsescu, care primește acum 11.148 de lei lunar fără să muncească o secundă, care locuiește într-o vilă de protocol pe care n-a plătit-o, care circulă cu mașini cumpărate din bani publici, care are bodyguarzi plătiți de toți contribuabilii – acest domn ne spune că profesorii și asistentele sunt nesăbuite pentru că își cer dreptul la un salariu decent.
Wang Wei – ***.***
Întâlnesc ușoara barcă
Oaspetele ce-mi aduce
Și o lume-ntreagă parcă
N-ar putea să ne încurce.
Silvia Plath – Sunt verticală
Comparativ cu mine, un copac este nemuritor,
iar o floare, deși nu-i atât de naltă, e mai suprinzătoare,
așa că mi-aș dori trăinicia unuia și cutezanța celeilalte.
Léo Ferré – Avec le Temps/Cu timpul
Cu timpul, totul se estompează
Cea în care Am crezut, pentru o răceală, pentru nimic
Celălalt, căruia i-am dat promisiuni și bijuterii deșarte
Pentru care ne-am fi vândut sufletul pentru câțiva bănuți
În fața căruia ne-am târât ca niște câini
Cu trecerea timpului, totul este bine
R. Zlati – Nicușor Dan și matematica invizibilă
Poate reușita profesională, reală sau presupusă, să fie o garanție pentru o prestație decentă într-o funcție publică la cel mai înalt nivel? Sau, dimpotrivă, tocmai zonele gri dintr-o carieră explică de ce meritul devine, uneori, un slogan mai util decât un criteriu?
Odisseas Elytis – Cartea semnelor
Un trup gol este unica prelungire a liniei de înţelegere care ne uneşte cu misterul.
M. Platon – Interviu: „O școală care produce incompetenți egotiști”
În școală, de exemplu, copiii învățau cum funcționează o minisocietate meritocratică, acolo se formau primele ierarhii naturale, organice, bazate pe muncă, merit, empatie. Tot de acolo ieșeau oamenii care au asigurat stabilitatea socială pentru că erau capabili să-și câștige munca cinstit și nu puneau în pericol viața celorlalți prin analfabetismul și amatorismul lor. O școală care produce incompetenți egotiști e una care generează instabilitate socială
Maurice Maeterlinck – Clopote de sticlă
O, clopote de sticlă!
Stranii plante pe totdeauna la adăpost!
În timp ce afară vântul îmi răvăşeşte simţurile!
G. Șerban – Populismul
Provocarea intelectuală și politică: cum distingem între populism ca si corectiv democratic și populism ca instrument de concentrare autoritară?
În epoca fluidității ideologice universale, singura întrebare relevantă nu este dacă populismul este “bun” sau “rău”, ci: în ce condiții servește extinderea democrației și în ce conditii o subminează?
G. Șerban – Cum politicienii ne manipulează prin frică
arhetipurile există pentru că sunt utile. Ele au ajutat oamenii să supraviețuiască și să coopereze timp de milenii. Arhetipul dușmanului va continua să apară în discursul politic pentru că accesează ceva real în psihologia umană.
Dar putem alege să fim conștienți de el. Putem recunoaște când suntem invitați într-o dramă arhetipală și putem decide dacă rolul care ni se oferă—erou, războinic, apărător al civilizației—servește cu adevărat interesele noastre sau ale altcuiva.
Arhetipul dușmanului este puternic. Dar este cel mai puternic când nu-l vedem așa cum este cu adevărat.
PD Aligică – Propaganda și cenzura
Criza imensă în care a fost adusă România—economic, constituțional, politic, intelectual, cultural și educațional—nu s-a întâmplat pur și simplu prin hazard, printr-un „accident statistic combinatorial” sau din cauza „ghinionului”.
Avem obligația să înțelegem ceea ce s-a întâmplat, iar această înțelegere nu poate face abstracție de o analiză detașată, echilibrată și științifică—adică bine ancorată teoretic și empiric—a celor trei factori discutați în această intervenție publică: propaganda, cenzura și măsurile active puse in slujba…
G. Șerban – Epuizarea ca mijloc de manipulare
Stai în fața ecranului. Telefonul vibrează: scandal de corupție. Mai vibrează: criză economică. Din nou: trădare politică. Mintea ta, ca un procesor supraîncărcat, începe să cedeze. Nu mai poți procesa. Nu mai vrei să încerci.
Aceasta nu este oboseală obișnuită. Este neputința învățată—o capcană psihologică în care, copleșit de forțe pe care le simți neputincios să le schimbi, pur și simplu renunți.
Și nu este un accident. Este o armă—la fel de precisă ca deturnarea emoțională pe care am explorat-o anterior, dar mai periculoasă. Pentru că în timp ce frica te mobilizează și furia te activează, epuizarea te paralizează. Te transformă din cetățean în spectator.
D. Diaconu – Oastea trădării naționale
ONG-urile au aproape 1,5% din PIB, ajungând să pape anual peste 5 miliarde EUR. Dintre aceștia, aproximativ 20% sunt asigurați din donații(ale idioților utili care donează impulsionați de propagandă, dar și ale companiilor ale căror afaceri sunt impulsionate de existența respectivelor ONG-uri). Alți 20% din bani vin din activitățile comerciale ale ONG-urilor(diverse șușe din care-și trag bani și în urma cărora, uneori beneficiază de scutiri fiscale). Între 10% și 15% vin din … subvenții de la stat! Grosul banilor însă – adică vreo 50% din total – vin din fonduri europene. Vă vine sau nu să credeți, dar doar din exercițiul financiar anterior ONG-urile au păpat 2.5 miliarde EUR fonduri europene.








Comentarii recente