Uneori percepția e mai puternică decât realitatea. Alteori percepția e exact realitatea trăită de oameni.
Radu Zlati – Cumplit meșteșug de tâmpenie, Doamne ferește!
Ce fel de arhitectură cognitivă construim sistemic?
Un absolvent: rapid, flexibil, conectat, fluent digital,
dar poate mai puțin: profund, rezistent, concentrat, autonom intelectual.
Sau invers?
C. Drăgușin – Demonizarea justiției
Nu a fost niciodată despre pensii sau PNRR. Sumele respective sunt infime raportat la PIB-ul unei țări ca România. Totul a fost simbolic și a vizat disciplinarea puterii judecătorești de către constelația politică.
R. Zlati – Teorie a manipulării (XL): România în „recesiune tehnică” pentru că profesorilor li s-au mărit salariile
Deci nu inflația, nu deficitul bugetar cronic, nu dezechilibrele comerciale, nu investițiile publice făcute cu frâna de mână trasă. Nu. Profesorii. Oamenii cu creta și catalogul au doborât PIB-ul.
G. Șerban – O națiune în derivă
Antropologia politică ne învață că masele oglindesc comportamentul elitelor. Dacă la vârful statului (Parlament, Guvern) asistăm la o „politică a pumnului în gură”, la ignorarea regulilor și la promovarea mediocrității agresive, poporul înțelege că violența este noua monedă de schimb.
PD Aligică – Acei influenceri minunați
După încheierea misiunii de la Washington, personajele noastre revin în „centrală”, în viața politică și instituțională a țării de origine. Astfel, acest tipar ideologic este reimportat și reimplantat în spațiul național.
PD Aligică – Când narativele oficiale crapă
Este, în același timp, amuzantă și tristă degringolada și agitația păturii de formatori de opinie, intelectuali publici, analiști, jurnaliști, ONG-iști și alți agenți — mai mult sau mai puțin sub acoperire — ai liniei dominante de propagandă și ai diverselor „state paralele” care operează în România.
G. Șerban – Traian Băsescu „Petrov”
Domnul Băsescu, care primește acum 11.148 de lei lunar fără să muncească o secundă, care locuiește într-o vilă de protocol pe care n-a plătit-o, care circulă cu mașini cumpărate din bani publici, care are bodyguarzi plătiți de toți contribuabilii – acest domn ne spune că profesorii și asistentele sunt nesăbuite pentru că își cer dreptul la un salariu decent.
Wang Wei – ***.***
Întâlnesc ușoara barcă
Oaspetele ce-mi aduce
Și o lume-ntreagă parcă
N-ar putea să ne încurce.
Silvia Plath – Sunt verticală
Comparativ cu mine, un copac este nemuritor,
iar o floare, deși nu-i atât de naltă, e mai suprinzătoare,
așa că mi-aș dori trăinicia unuia și cutezanța celeilalte.
Léo Ferré – Avec le Temps/Cu timpul
Cu timpul, totul se estompează
Cea în care Am crezut, pentru o răceală, pentru nimic
Celălalt, căruia i-am dat promisiuni și bijuterii deșarte
Pentru care ne-am fi vândut sufletul pentru câțiva bănuți
În fața căruia ne-am târât ca niște câini
Cu trecerea timpului, totul este bine
R. Zlati – Nicușor Dan și matematica invizibilă
Poate reușita profesională, reală sau presupusă, să fie o garanție pentru o prestație decentă într-o funcție publică la cel mai înalt nivel? Sau, dimpotrivă, tocmai zonele gri dintr-o carieră explică de ce meritul devine, uneori, un slogan mai util decât un criteriu?
Odisseas Elytis – Cartea semnelor
Un trup gol este unica prelungire a liniei de înţelegere care ne uneşte cu misterul.
M. Platon – Interviu: „O școală care produce incompetenți egotiști”
În școală, de exemplu, copiii învățau cum funcționează o minisocietate meritocratică, acolo se formau primele ierarhii naturale, organice, bazate pe muncă, merit, empatie. Tot de acolo ieșeau oamenii care au asigurat stabilitatea socială pentru că erau capabili să-și câștige munca cinstit și nu puneau în pericol viața celorlalți prin analfabetismul și amatorismul lor. O școală care produce incompetenți egotiști e una care generează instabilitate socială
Maurice Maeterlinck – Clopote de sticlă
O, clopote de sticlă!
Stranii plante pe totdeauna la adăpost!
În timp ce afară vântul îmi răvăşeşte simţurile!
G. Șerban – Populismul
Provocarea intelectuală și politică: cum distingem între populism ca si corectiv democratic și populism ca instrument de concentrare autoritară?
În epoca fluidității ideologice universale, singura întrebare relevantă nu este dacă populismul este “bun” sau “rău”, ci: în ce condiții servește extinderea democrației și în ce conditii o subminează?
G. Șerban – Cum politicienii ne manipulează prin frică
arhetipurile există pentru că sunt utile. Ele au ajutat oamenii să supraviețuiască și să coopereze timp de milenii. Arhetipul dușmanului va continua să apară în discursul politic pentru că accesează ceva real în psihologia umană.
Dar putem alege să fim conștienți de el. Putem recunoaște când suntem invitați într-o dramă arhetipală și putem decide dacă rolul care ni se oferă—erou, războinic, apărător al civilizației—servește cu adevărat interesele noastre sau ale altcuiva.
Arhetipul dușmanului este puternic. Dar este cel mai puternic când nu-l vedem așa cum este cu adevărat.
PD Aligică – Propaganda și cenzura
Criza imensă în care a fost adusă România—economic, constituțional, politic, intelectual, cultural și educațional—nu s-a întâmplat pur și simplu prin hazard, printr-un „accident statistic combinatorial” sau din cauza „ghinionului”.
Avem obligația să înțelegem ceea ce s-a întâmplat, iar această înțelegere nu poate face abstracție de o analiză detașată, echilibrată și științifică—adică bine ancorată teoretic și empiric—a celor trei factori discutați în această intervenție publică: propaganda, cenzura și măsurile active puse in slujba…
G. Șerban – Epuizarea ca mijloc de manipulare
Stai în fața ecranului. Telefonul vibrează: scandal de corupție. Mai vibrează: criză economică. Din nou: trădare politică. Mintea ta, ca un procesor supraîncărcat, începe să cedeze. Nu mai poți procesa. Nu mai vrei să încerci.
Aceasta nu este oboseală obișnuită. Este neputința învățată—o capcană psihologică în care, copleșit de forțe pe care le simți neputincios să le schimbi, pur și simplu renunți.
Și nu este un accident. Este o armă—la fel de precisă ca deturnarea emoțională pe care am explorat-o anterior, dar mai periculoasă. Pentru că în timp ce frica te mobilizează și furia te activează, epuizarea te paralizează. Te transformă din cetățean în spectator.
D. Diaconu – Oastea trădării naționale
ONG-urile au aproape 1,5% din PIB, ajungând să pape anual peste 5 miliarde EUR. Dintre aceștia, aproximativ 20% sunt asigurați din donații(ale idioților utili care donează impulsionați de propagandă, dar și ale companiilor ale căror afaceri sunt impulsionate de existența respectivelor ONG-uri). Alți 20% din bani vin din activitățile comerciale ale ONG-urilor(diverse șușe din care-și trag bani și în urma cărora, uneori beneficiază de scutiri fiscale). Între 10% și 15% vin din … subvenții de la stat! Grosul banilor însă – adică vreo 50% din total – vin din fonduri europene. Vă vine sau nu să credeți, dar doar din exercițiul financiar anterior ONG-urile au păpat 2.5 miliarde EUR fonduri europene.
D. Diaconu – Petiții, manifestații și alte prostii
Ce se întâmplă într-o dictatură dacă ieși la manifestație? O iei pe cârcă de la milițieni. Practic acum, dragii mei, puteți ieși cu milioanele pe străzi că tot degeaba. Îi doare-n spate. Au învățat să se ascundă în spatele jandarmilor. Tu poți să stai și să urli cât vrei: vei urla ca prostul și-n final o să pleci acasă. Că ce să faci? Doar nu stai ca boul pe stradă de pomană.
Aceste măsuri care ne doare (sic!)
Aceste măsuri nu sunt neutre. Sunt decizii politice cu consecințe sociale și morale.
Ele nu repară nimic. Doar mută costul din buget în societate.
Iar creșterea numărului de elevi la clasă este exemplul perfect de politică aparent rațională dar profund iresponsabilă.
Educația nu se prăbușește printr-un mare scandal.
Se stinge lent, prin zeci de „ajustări rezonabile”, luate de oameni care nu mai intră demult într-o clasă.
PD Aligică – Capcana „ONG-ul binelui”
Într-o societate funcțională, opiniile sunt dispersate, pozițiile sunt diverse, iar conflictele sunt vizibile și asumate. Consensul larg este rar și apare, de regulă, doar pe teme cu adevărat fundamentale. Pluralismul, fricțiunea și dezacordul nu sunt disfuncții, ci expresii firești ale unei structuri sociale sănătoase.
Semnalul de alarmă apare atunci când sectorul autodeclarat „civic” devine anormal de omogen ideologic, narativ perfect aliniat și reflex sincronizat în momente de criză. Când aceleași teme, aceleași formulări și aceleași poziții apar simultan, indiferent de context, pe linii de propaganda predeterminate.
Educația și identitatea (partea a II-a: „Cum procedăm?”)
conținutul nu poate fi sacrificat în favoarea metodei;
istoria nu poate fi redusă la studii de caz;
identitatea nu poate fi tratată ca un efect secundar;
Europa nu poate fi predată fără popoarele ei;
universalul nu poate fi predat ignorând unele dintre marile civilizații ale lumii.
CHRIS MELORE (Daily Mail) – Un neurocercetător dezvăluie prima generație din istorie mai puțin inteligentă decât proprii părinți
Generația Z este acum oficial primul grup care a obținut vreodată scoruri mai mici decât generația anterioară, scăzând în ceea ce privește atenția, memoria, abilitățile de citire și matematică, abilitățile de rezolvare a problemelor și IQ-ul general.
P.A. de Hillerin – De ce durează atât de mult găsirea unor dovezi inexistente despre anularea alegerilor prezidențiale?
Întrebarea pe care va trebui să ne-o punem în fiecare zi în care evenimentul din 6 decembrie 2024 nu va fi credibil explicat este „Pentru ce am acceptat să fie sacrificată democrația românească?”.
Dacă am făcut-o cu pretextul unui bine superior, este clar că acesta se lasă așteptat, că, de fapt, ne îndreptăm spre mai rău, nu spre mai bine. Dacă am făcut-o pentru niște oameni, pentru Dan, Bolojan, Ciolacu, Grindeanu, Fritz, Miruță etc., este și mai clar că nu meritau, pentru că niciun om politic nu merită să-i sacrifici democrația la picioare.
Educația și identitatea (partea I: „Ce vrem?”)
Nu există drum direct de la individ la umanitatea abstractă. Drumul trece prin comunitate, cultură și identitate.
A forma români care au asimilat valori europene și universale nu este un proiect provincial. Este unul matur.
Alternativa – producerea unor „cetățeni ai lumii” fără lume proprie – este comodă ideologic, dar costisitoare uman.
Educația nu ar trebui să ne învețe cum să fim mai puțin noi înșine, ci cum să fim mai buni fiind ceea ce suntem.
G. Șerban: Ascensiunea lui Georgescu
Într-un peisaj politic adesea dominat de partide mari, bugete colosale și control media tradițional, povestea lui Georgescu, un politician relativ necunoscut, demonstrează puterea transformatoare a TikTok-ului.
G. Șerban – De ce s-a transformat Diaspora în „Suveranism de Mahala”?
Diaspora nu se mai simte reprezentată de „corifeii” de la București sau de birocrații de la Bruxelles, așa că își caută refugiul într-un naționalism zgomotos, singurul care le oferă iluzia că si ei „contează”. Nu poți cere unui om debusolat să fie „european de elită” când el se luptă cu lipsurile și cu dorul de o casă care pare să nu-l mai primească înapoi.








Comentarii recente