arhivă | Arta / Cultura / Societate Flux RSS pentru această arhivă

D. Diaconu – Petiții, manifestații și alte prostii

prin pe 5 februarie 2026 în Pamflete, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Ce se întâmplă într-o dictatură dacă ieși la manifestație? O iei pe cârcă de la milițieni. Practic acum, dragii mei, puteți ieși cu milioanele pe străzi că tot degeaba. Îi doare-n spate. Au învățat să se ascundă în spatele jandarmilor. Tu poți să stai și să urli cât vrei: vei urla ca prostul și-n final o să pleci acasă. Că ce să faci? Doar nu stai ca boul pe stradă de pomană.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Aceste măsuri care ne doare (sic!)

prin pe 5 februarie 2026 în Invatamant, Polemici, Societate, Societate


Aceste măsuri nu sunt neutre. Sunt decizii politice cu consecințe sociale și morale.
Ele nu repară nimic. Doar mută costul din buget în societate.
Iar creșterea numărului de elevi la clasă este exemplul perfect de politică aparent rațională dar profund iresponsabilă.
Educația nu se prăbușește printr-un mare scandal.
Se stinge lent, prin zeci de „ajustări rezonabile”, luate de oameni care nu mai intră demult într-o clasă.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

PD Aligică – Capcana „ONG-ul binelui”

prin pe 5 februarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Într-o societate funcțională, opiniile sunt dispersate, pozițiile sunt diverse, iar conflictele sunt vizibile și asumate. Consensul larg este rar și apare, de regulă, doar pe teme cu adevărat fundamentale. Pluralismul, fricțiunea și dezacordul nu sunt disfuncții, ci expresii firești ale unei structuri sociale sănătoase.
Semnalul de alarmă apare atunci când sectorul autodeclarat „civic” devine anormal de omogen ideologic, narativ perfect aliniat și reflex sincronizat în momente de criză. Când aceleași teme, aceleași formulări și aceleași poziții apar simultan, indiferent de context, pe linii de propaganda predeterminate.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Educația și identitatea (partea a II-a: „Cum procedăm?”)

prin pe 4 februarie 2026 în Invatamant, Polemici, Societate, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


conținutul nu poate fi sacrificat în favoarea metodei;
istoria nu poate fi redusă la studii de caz;
identitatea nu poate fi tratată ca un efect secundar;
Europa nu poate fi predată fără popoarele ei;
universalul nu poate fi predat ignorând unele dintre marile civilizații ale lumii.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

CHRIS MELORE (Daily Mail) – Un neurocercetător dezvăluie prima generație din istorie mai puțin inteligentă decât proprii părinți

prin pe 4 februarie 2026 în Invatamant, Societate


Generația Z este acum oficial primul grup care a obținut vreodată scoruri mai mici decât generația anterioară, scăzând în ceea ce privește atenția, memoria, abilitățile de citire și matematică, abilitățile de rezolvare a problemelor și IQ-ul general.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – De ce ne pierdem copiii în algoritmi.

prin pe 4 februarie 2026 în Opinii, Societate


Mecanismul: Dacă un tânăr zăbovește 2 secunde mai mult pe un video cu un „influencer” care conduce un bolid de lux în timp ce aruncă cu bani, AI-ul înțelege că acel subiect este un declanșator de dopamină.
Controlul: Din acel moment, feed-ul său devine o succesiune de „modele de succes” bazate pe bani gheață și aroganță. Algoritmul îi rescrie sistemul de valori, inoculându-i ideea că munca și educația sunt „pentru proști”, în timp ce „șmecheria” este singura cale de supraviețuire.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

P.A. de Hillerin – De ce durează atât de mult găsirea unor dovezi inexistente despre anularea alegerilor prezidențiale?

prin pe 3 februarie 2026 în Opinii, Societate


Întrebarea pe care va trebui să ne-o punem în fiecare zi în care evenimentul din 6 decembrie 2024 nu va fi credibil explicat este „Pentru ce am acceptat să fie sacrificată democrația românească?”.
Dacă am făcut-o cu pretextul unui bine superior, este clar că acesta se lasă așteptat, că, de fapt, ne îndreptăm spre mai rău, nu spre mai bine. Dacă am făcut-o pentru niște oameni, pentru Dan, Bolojan, Ciolacu, Grindeanu, Fritz, Miruță etc., este și mai clar că nu meritau, pentru că niciun om politic nu merită să-i sacrifici democrația la picioare.

1 comentariu • Continuă citirea →

Matsuo Basho – Haiku

prin pe 2 februarie 2026 în Literatura


balta cea veche —
sunetul unei broaşte
sărind în apă

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Educația și identitatea (partea I: „Ce vrem?”)

prin pe 2 februarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Invatamant, Polemici, Societate, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Nu există drum direct de la individ la umanitatea abstractă. Drumul trece prin comunitate, cultură și identitate.
A forma români care au asimilat valori europene și universale nu este un proiect provincial. Este unul matur.
Alternativa – producerea unor „cetățeni ai lumii” fără lume proprie – este comodă ideologic, dar costisitoare uman.
Educația nu ar trebui să ne învețe cum să fim mai puțin noi înșine, ci cum să fim mai buni fiind ceea ce suntem.

1 comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban: Ascensiunea lui Georgescu

prin pe 2 februarie 2026 în Opinii, Societate


Într-un peisaj politic adesea dominat de partide mari, bugete colosale și control media tradițional, povestea lui Georgescu, un politician relativ necunoscut, demonstrează puterea transformatoare a TikTok-ului.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – De ce s-a transformat Diaspora în „Suveranism de Mahala”?

prin pe 31 ianuarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Diaspora nu se mai simte reprezentată de „corifeii” de la București sau de birocrații de la Bruxelles, așa că își caută refugiul într-un naționalism zgomotos, singurul care le oferă iluzia că si ei „contează”. Nu poți cere unui om debusolat să fie „european de elită” când el se luptă cu lipsurile și cu dorul de o casă care pare să nu-l mai primească înapoi.

1 comentariu • Continuă citirea →

Haiku

prin pe 31 ianuarie 2026 în Literatura


copacul strâmb
norul îl apasă
fără de zgomot

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – România 2026: Sinuciderea Asistată a unei Clase Politice

prin pe 30 ianuarie 2026 în Opinii, Societate


Ani de zile, elitele au vândut concepte abstracte: reziliență, digitalizare, sustenabilitate. Pentru omul de rând, acestea au fost „povesti”. AUR a vorbit despre Pământ, Neam, Cruce și Familie. Acestea sunt „ancorele” antropologice fundamentale. În fața vidului existențial modern, masele se întorc la singurele simboluri care le mai oferă un sentiment de apartenență, oricât de distorsionat ar fi procesul.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Alain Bosquet – Moartea e lungă

prin pe 30 ianuarie 2026 în Literatura


Și nimeni, nimeni care să-mi spună
că viața mea e prea scurtă,
că moartea mea e prea lungă.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Criza sistemului, criza personalului didactic

prin pe 30 ianuarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Invatamant, Polemici


Criza profesorilor din România nu este o criză de oameni.
Este o criză de sistem care nu știe ce să facă cu oamenii buni.
Atâta timp cât școala va funcționa pe selecție inversă, pe salarizare rigidă și pe management formal, nu va atrage competență. O va respinge.
Iar orice reformă care ocolește această realitate este doar zgomot.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Școala nu este o fabrică! (partea a III-a sau: „La un buget de c***t, un învățământ așijderea)

prin pe 29 ianuarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Cu ochii pe noi, Invatamant, Polemici, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


școala rămâne captivă între promisiuni mari și buzunare goale.
Nu pentru că nu știm ce trebuie făcut. Ci pentru că nu vrem să plătim prețul.

1 comentariu • Continuă citirea →

Scoala nu este o fabrică! (Addenda: „Noi” vs „Ei”)

prin pe 29 ianuarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Cu ochii pe noi, Invatamant, Polemici, Viata noastră cea de toate zilele


Fără o clarificare a priorităților și fără o asumare reală a limitelor sistemului, riscul este ca legea din 2023 să repete soarta predecesoarelor sale: un text bine intenționat, corect formulat, dar incapabil să producă schimbarea pe care o promite.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Stephen Crane – ***.***

prin pe 29 ianuarie 2026 în Literatura


Dragostea a mers singură.
Stâncile i-au tăiat picioarele frumoase,
Iar mărăcinii i-au rupt membrele delicate.
A venit un partener pentru ea,
Dar, din păcate, nu a fost de ajutor,
Pentru că numele lui era durerea inimii. . .

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Școala nu este o fabrică (partea a II-a)

prin pe 28 ianuarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Invatamant, Polemici, Societate, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Școala care pune caracterul înaintea pieței muncii nu ignoră economia.
O protejează, pe termen lung, de propriile ei excese.
Pentru că economia nu funcționează cu oameni dezrădăcinați, cinici și lipsiți de repere.
Funcționează cu oameni responsabili, autonomi și capabili să gândească dincolo de interesul imediat.

2 comentarii • Continuă citirea →

Haiku pe temă dată

prin pe 28 ianuarie 2026 în Literatura


puntea scârțâie
apa nu promite nimic
lumina tace

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Bob Dylan – Poate mâine

prin pe 27 ianuarie 2026 în Literatura


Am păşit în astă seară peste-un prag mult prea înalt,
Înapoi a rămas cerul şi-nainte-i doar asfalt…

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Școala nu este o fabrică! (partea I)

prin pe 27 ianuarie 2026 în Invatamant, Polemici, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Școala nu este o anexă a pieței muncii.
Nu este o fabrică.
Nu este un centru de formare profesională precoce.
Este una dintre puținele instituții care ar trebui să mai aibă curajul să spună: aici formăm oameni, nu produse.

5 comentarii • Continuă citirea →

Cesare Pavese – Va veni moartea şi va avea ochii tăi

prin pe 26 ianuarie 2026 în Literatura


Va veni moartea şi va avea ochii tăi – această moarte ce ne însoţeşte fără somn, de dimineaţa până seara, surdă, ca o veche remuşcare sau ca un viciu absurd.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – MARIO: CRONICA UNUI EȘEC NAȚIONAL

prin pe 26 ianuarie 2026 în Invatamant, Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Mario a murit pentru că sistemul a considerat că el și prietenii lui nu merită investiția. A murit pentru că miniștrii noștri nu știu ce înseamnă să mergi la școală prin noroi și să fii ademenit de un „prieten” cu un joint și un plan macabru.

Dacă nu ridicăm bugetul educației la 7% și dacă nu aducem statul înapoi în sate, toporul de la Cenei va lovi din nou. Nu este o amenințare, este o certitudine matematică.

1 comentariu • Continuă citirea →

Charles Bukowski – Pierdut

prin pe 25 ianuarie 2026 în Literatura


Odată ce-ai fost în iad și te-ai întors,
nu mai întorci capul când scârțâie podelele

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

P.D. Aligică – De ce nu avem politică externă?

prin pe 25 ianuarie 2026 în Opinii, Societate


ficțiunea construită de o clasă politică dirigentă și de statul paralel pentru a-și conserva controlul asupra puterii si apara legitimitatea serios afectata, în condițiile unei subperformanțe dramatice în ultimele cicluri electorale, a devenit principalul obstacol în formularea și implementarea unei politici externe coerente și conforme cu interesul național.

2 comentarii • Continuă citirea →

Charles Bukowski – Pasărea albastră

prin pe 25 ianuarie 2026 în Literatura


există o pasăre albastră în sufletul meu care
vrea să iasă
dar eu sunt prea dur pentru ea

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Eugenio Montale – Armonia

prin pe 23 ianuarie 2026 în Literatura


Armonia-i aceea care n-a mers până la capăt,
nu e dorită de cel ce n-o cunoaște
nu e crezută de cel ce se-ndoiește.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Fernando Pessoa – Ultimul poem

prin pe 22 ianuarie 2026 în Literatura


Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.
Mai dați-mi vin, căci viaţa nu e nimic.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Fernando Pessoa – Mă gândesc la tine în liniştea nopţii

prin pe 22 ianuarie 2026 în Literatura


Mă gândesc la tine în liniştea nopţii când totul este nimic,
Iar zgomotele din interiorul liniştii sunt chiar liniştea

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Francis Jammes – Te iubesc

prin pe 21 ianuarie 2026 în Literatura


Te iubesc și nu știu ce-mi doresc de la tine.
Ieri, picioarele mele moi, ca fulgii s-au cutremurat când tălpile mele te-au atins, în timp ce alergam.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – Cum votează creierul înaintea noastră

prin pe 21 ianuarie 2026 în Opinii, Societate


dacă deciziile încep din zone mai vechi ale creierului, alegerile politice seamănă mai mult cu reacțiile animale decât cu raționamentul atent.
Această secvență creează o iluzie a controlului: credem că raționăm pentru a ajunge la o concluzie, dar de fapt emoțiile decid primele.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Francois Villon – Balada doamnelor de odinioară

prin pe 21 ianuarie 2026 în Literatura


Nu-mi face, Prințe, întrebare
Unde sunt ele, e în van
Să dau răspuns, ci unde-s oare
Zăpezile de-acum un an?

Scrie un comentariu • Continuă citirea →
Gabriel Șerban

G. Șerban – Populismul și Dualismul Moral

prin pe 20 ianuarie 2026 în Opinii, Societate


Populismul nu este o simplă doctrină politică — este o gramatică morală a lumii. Nu descrie poporul așa cum este, ci îl inventează: pur, omogen, virtuos, trăind într-o stare mitologică de unitate originară, înainte de cădere. Această „cădere” este mereu atribuită altcuiva — elitelor, străinilor, globaliștilor, intelectualilor corupți.

5 comentarii • Continuă citirea →

Iannis Ritsos – Iluzoriu

prin pe 20 ianuarie 2026 în Literatura


Noaptea se întindea peste oraș.
Tu ai rămas nemișcat, cuprins de incertitudine, având drept martor doar un astru.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →
← Articole mai vechi
Articole mai noi →