arhivă | Arta / Cultura / Societate Flux RSS pentru această arhivă

Sondaj CURS, febr. 2026 – România nemulțumită

prin pe 23 februarie 2026 în Analize politice, Cu ochii larg deschisi, Societate, Societate, Sondaje


Uneori percepția e mai puternică decât realitatea. Alteori percepția e exact realitatea trăită de oameni.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Radu Zlati – Cumplit meșteșug de tâmpenie, Doamne ferește!

prin pe 21 februarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Invatamant, Societate, Societate


Ce fel de arhitectură cognitivă construim sistemic?
Un absolvent: rapid, flexibil, conectat, fluent digital,
dar poate mai puțin: profund, rezistent, concentrat, autonom intelectual.
Sau invers?

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Radu Zlati – Haiku

prin pe 21 februarie 2026 în Literatura


Felinar aprins –
corbilor le pasă doar
de lumina roș.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

C. Drăgușin – Demonizarea justiției

prin pe 20 februarie 2026 în Opinii, Societate


Nu a fost niciodată despre pensii sau PNRR. Sumele respective sunt infime raportat la PIB-ul unei țări ca România. Totul a fost simbolic și a vizat disciplinarea puterii judecătorești de către constelația politică.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

R. Zlati – Teorie a manipulării (XL): România în „recesiune tehnică” pentru că profesorilor li s-au mărit salariile

prin pe 18 februarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Cu ochii pe noi, Invatamant, Polemici, Societate


Deci nu inflația, nu deficitul bugetar cronic, nu dezechilibrele comerciale, nu investițiile publice făcute cu frâna de mână trasă. Nu. Profesorii. Oamenii cu creta și catalogul au doborât PIB-ul.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – O națiune în derivă

prin pe 18 februarie 2026 în Opinii, Societate


Antropologia politică ne învață că masele oglindesc comportamentul elitelor. Dacă la vârful statului (Parlament, Guvern) asistăm la o „politică a pumnului în gură”, la ignorarea regulilor și la promovarea mediocrității agresive, poporul înțelege că violența este noua monedă de schimb.

1 comentariu • Continuă citirea →

PD Aligică – Acei influenceri minunați

prin pe 17 februarie 2026 în Opinii, Societate


După încheierea misiunii de la Washington, personajele noastre revin în „centrală”, în viața politică și instituțională a țării de origine. Astfel, acest tipar ideologic este reimportat și reimplantat în spațiul național.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

PD Aligică – Când narativele oficiale crapă

prin pe 17 februarie 2026 în Opinii, Societate


Este, în același timp, amuzantă și tristă degringolada și agitația păturii de formatori de opinie, intelectuali publici, analiști, jurnaliști, ONG-iști și alți agenți — mai mult sau mai puțin sub acoperire — ai liniei dominante de propagandă și ai diverselor „state paralele” care operează în România.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – Traian Băsescu „Petrov”

prin pe 13 februarie 2026 în Opinii, Societate


Domnul Băsescu, care primește acum 11.148 de lei lunar fără să muncească o secundă, care locuiește într-o vilă de protocol pe care n-a plătit-o, care circulă cu mașini cumpărate din bani publici, care are bodyguarzi plătiți de toți contribuabilii – acest domn ne spune că profesorii și asistentele sunt nesăbuite pentru că își cer dreptul la un salariu decent.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Wang Wei – ***.***

prin pe 13 februarie 2026 în Literatura


Întâlnesc ușoara barcă
Oaspetele ce-mi aduce
Și o lume-ntreagă parcă
N-ar putea să ne încurce.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

R. Zlati – Haiku

prin pe 12 februarie 2026 în Literatura


Șinele fug lung –
ceața le șterge capătul.
Niciun tren azi.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Silvia Plath – Sunt verticală

prin pe 12 februarie 2026 în Literatura


Comparativ cu mine, un copac este nemuritor,
iar o floare, deși nu-i atât de naltă, e mai suprinzătoare,
așa că mi-aș dori trăinicia unuia și cutezanța celeilalte.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Léo Ferré – Avec le Temps/Cu timpul

prin pe 11 februarie 2026 în Chansons, Literatura


Cu timpul, totul se estompează
Cea în care Am crezut, pentru o răceală, pentru nimic
Celălalt, căruia i-am dat promisiuni și bijuterii deșarte
Pentru care ne-am fi vândut sufletul pentru câțiva bănuți
În fața căruia ne-am târât ca niște câini
Cu trecerea timpului, totul este bine

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

R. Zlati – Nicușor Dan și matematica invizibilă

prin pe 11 februarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Polemici, Societate


Poate reușita profesională, reală sau presupusă, să fie o garanție pentru o prestație decentă într-o funcție publică la cel mai înalt nivel? Sau, dimpotrivă, tocmai zonele gri dintr-o carieră explică de ce meritul devine, uneori, un slogan mai util decât un criteriu?

5 comentarii • Continuă citirea →

Odisseas Elytis – Cartea semnelor

prin pe 10 februarie 2026 în Literatura


Un trup gol este unica prelungire a liniei de înţelegere care ne uneşte cu misterul.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

M. Platon – Interviu: „O școală care produce incompetenți egotiști”

prin pe 10 februarie 2026 în Invatamant, Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


În școală, de exemplu, copiii învățau cum funcționează o minisocietate meritocratică, acolo se formau primele ierarhii naturale, organice, bazate pe muncă, merit, empatie. Tot de acolo ieșeau oamenii care au asigurat stabilitatea socială pentru că erau capabili să-și câștige munca cinstit și nu puneau în pericol viața celorlalți prin analfabetismul și amatorismul lor. O școală care produce incompetenți egotiști e una care generează instabilitate socială

2 comentarii • Continuă citirea →

Maurice Maeterlinck – Clopote de sticlă

prin pe 9 februarie 2026 în Invatamant


O, clopote de sticlă!
Stranii plante pe totdeauna la adăpost!
În timp ce afară vântul îmi răvăşeşte simţurile!

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Matsuo Basho – Haiku

prin pe 9 februarie 2026 în Literatura


miros – flori de prun
pe poteca de munte,
soarele răsare

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – Populismul

prin pe 9 februarie 2026 în Opinii, Societate


Provocarea intelectuală și politică: cum distingem între populism ca si corectiv democratic și populism ca instrument de concentrare autoritară?
În epoca fluidității ideologice universale, singura întrebare relevantă nu este dacă populismul este “bun” sau “rău”, ci: în ce condiții servește extinderea democrației și în ce conditii o subminează?

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – Cum politicienii ne manipulează prin frică

prin pe 8 februarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


arhetipurile există pentru că sunt utile. Ele au ajutat oamenii să supraviețuiască și să coopereze timp de milenii. Arhetipul dușmanului va continua să apară în discursul politic pentru că accesează ceva real în psihologia umană.
Dar putem alege să fim conștienți de el. Putem recunoaște când suntem invitați într-o dramă arhetipală și putem decide dacă rolul care ni se oferă—erou, războinic, apărător al civilizației—servește cu adevărat interesele noastre sau ale altcuiva.
Arhetipul dușmanului este puternic. Dar este cel mai puternic când nu-l vedem așa cum este cu adevărat.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

PD Aligică – Propaganda și cenzura

prin pe 7 februarie 2026 în Opinii, Societate


Criza imensă în care a fost adusă România—economic, constituțional, politic, intelectual, cultural și educațional—nu s-a întâmplat pur și simplu prin hazard, printr-un „accident statistic combinatorial” sau din cauza „ghinionului”.
Avem obligația să înțelegem ceea ce s-a întâmplat, iar această înțelegere nu poate face abstracție de o analiză detașată, echilibrată și științifică—adică bine ancorată teoretic și empiric—a celor trei factori discutați în această intervenție publică: propaganda, cenzura și măsurile active puse in slujba…

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – Epuizarea ca mijloc de manipulare

prin pe 7 februarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Stai în fața ecranului. Telefonul vibrează: scandal de corupție. Mai vibrează: criză economică. Din nou: trădare politică. Mintea ta, ca un procesor supraîncărcat, începe să cedeze. Nu mai poți procesa. Nu mai vrei să încerci.
Aceasta nu este oboseală obișnuită. Este neputința învățată—o capcană psihologică în care, copleșit de forțe pe care le simți neputincios să le schimbi, pur și simplu renunți.
Și nu este un accident. Este o armă—la fel de precisă ca deturnarea emoțională pe care am explorat-o anterior, dar mai periculoasă. Pentru că în timp ce frica te mobilizează și furia te activează, epuizarea te paralizează. Te transformă din cetățean în spectator.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

D. Diaconu – Oastea trădării naționale

prin pe 7 februarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


ONG-urile au aproape 1,5% din PIB, ajungând să pape anual peste 5 miliarde EUR. Dintre aceștia, aproximativ 20% sunt asigurați din donații(ale idioților utili care donează impulsionați de propagandă, dar și ale companiilor ale căror afaceri sunt impulsionate de existența respectivelor ONG-uri). Alți 20% din bani vin din activitățile comerciale ale ONG-urilor(diverse șușe din care-și trag bani și în urma cărora, uneori beneficiază de scutiri fiscale). Între 10% și 15% vin din … subvenții de la stat! Grosul banilor însă – adică vreo 50% din total – vin din fonduri europene. Vă vine sau nu să credeți, dar doar din exercițiul financiar anterior ONG-urile au păpat 2.5 miliarde EUR fonduri europene.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

D. Diaconu – Petiții, manifestații și alte prostii

prin pe 5 februarie 2026 în Pamflete, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Ce se întâmplă într-o dictatură dacă ieși la manifestație? O iei pe cârcă de la milițieni. Practic acum, dragii mei, puteți ieși cu milioanele pe străzi că tot degeaba. Îi doare-n spate. Au învățat să se ascundă în spatele jandarmilor. Tu poți să stai și să urli cât vrei: vei urla ca prostul și-n final o să pleci acasă. Că ce să faci? Doar nu stai ca boul pe stradă de pomană.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Aceste măsuri care ne doare (sic!)

prin pe 5 februarie 2026 în Invatamant, Polemici, Societate, Societate


Aceste măsuri nu sunt neutre. Sunt decizii politice cu consecințe sociale și morale.
Ele nu repară nimic. Doar mută costul din buget în societate.
Iar creșterea numărului de elevi la clasă este exemplul perfect de politică aparent rațională dar profund iresponsabilă.
Educația nu se prăbușește printr-un mare scandal.
Se stinge lent, prin zeci de „ajustări rezonabile”, luate de oameni care nu mai intră demult într-o clasă.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

PD Aligică – Capcana „ONG-ul binelui”

prin pe 5 februarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Într-o societate funcțională, opiniile sunt dispersate, pozițiile sunt diverse, iar conflictele sunt vizibile și asumate. Consensul larg este rar și apare, de regulă, doar pe teme cu adevărat fundamentale. Pluralismul, fricțiunea și dezacordul nu sunt disfuncții, ci expresii firești ale unei structuri sociale sănătoase.
Semnalul de alarmă apare atunci când sectorul autodeclarat „civic” devine anormal de omogen ideologic, narativ perfect aliniat și reflex sincronizat în momente de criză. Când aceleași teme, aceleași formulări și aceleași poziții apar simultan, indiferent de context, pe linii de propaganda predeterminate.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Educația și identitatea (partea a II-a: „Cum procedăm?”)

prin pe 4 februarie 2026 în Invatamant, Polemici, Societate, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


conținutul nu poate fi sacrificat în favoarea metodei;
istoria nu poate fi redusă la studii de caz;
identitatea nu poate fi tratată ca un efect secundar;
Europa nu poate fi predată fără popoarele ei;
universalul nu poate fi predat ignorând unele dintre marile civilizații ale lumii.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

CHRIS MELORE (Daily Mail) – Un neurocercetător dezvăluie prima generație din istorie mai puțin inteligentă decât proprii părinți

prin pe 4 februarie 2026 în Invatamant, Societate


Generația Z este acum oficial primul grup care a obținut vreodată scoruri mai mici decât generația anterioară, scăzând în ceea ce privește atenția, memoria, abilitățile de citire și matematică, abilitățile de rezolvare a problemelor și IQ-ul general.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – De ce ne pierdem copiii în algoritmi.

prin pe 4 februarie 2026 în Opinii, Societate


Mecanismul: Dacă un tânăr zăbovește 2 secunde mai mult pe un video cu un „influencer” care conduce un bolid de lux în timp ce aruncă cu bani, AI-ul înțelege că acel subiect este un declanșator de dopamină.
Controlul: Din acel moment, feed-ul său devine o succesiune de „modele de succes” bazate pe bani gheață și aroganță. Algoritmul îi rescrie sistemul de valori, inoculându-i ideea că munca și educația sunt „pentru proști”, în timp ce „șmecheria” este singura cale de supraviețuire.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

P.A. de Hillerin – De ce durează atât de mult găsirea unor dovezi inexistente despre anularea alegerilor prezidențiale?

prin pe 3 februarie 2026 în Opinii, Societate


Întrebarea pe care va trebui să ne-o punem în fiecare zi în care evenimentul din 6 decembrie 2024 nu va fi credibil explicat este „Pentru ce am acceptat să fie sacrificată democrația românească?”.
Dacă am făcut-o cu pretextul unui bine superior, este clar că acesta se lasă așteptat, că, de fapt, ne îndreptăm spre mai rău, nu spre mai bine. Dacă am făcut-o pentru niște oameni, pentru Dan, Bolojan, Ciolacu, Grindeanu, Fritz, Miruță etc., este și mai clar că nu meritau, pentru că niciun om politic nu merită să-i sacrifici democrația la picioare.

1 comentariu • Continuă citirea →

Matsuo Basho – Haiku

prin pe 2 februarie 2026 în Literatura


balta cea veche —
sunetul unei broaşte
sărind în apă

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

Educația și identitatea (partea I: „Ce vrem?”)

prin pe 2 februarie 2026 în Cu ochii larg deschisi, Invatamant, Polemici, Societate, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Nu există drum direct de la individ la umanitatea abstractă. Drumul trece prin comunitate, cultură și identitate.
A forma români care au asimilat valori europene și universale nu este un proiect provincial. Este unul matur.
Alternativa – producerea unor „cetățeni ai lumii” fără lume proprie – este comodă ideologic, dar costisitoare uman.
Educația nu ar trebui să ne învețe cum să fim mai puțin noi înșine, ci cum să fim mai buni fiind ceea ce suntem.

1 comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban: Ascensiunea lui Georgescu

prin pe 2 februarie 2026 în Opinii, Societate


Într-un peisaj politic adesea dominat de partide mari, bugete colosale și control media tradițional, povestea lui Georgescu, un politician relativ necunoscut, demonstrează puterea transformatoare a TikTok-ului.

Scrie un comentariu • Continuă citirea →

G. Șerban – De ce s-a transformat Diaspora în „Suveranism de Mahala”?

prin pe 31 ianuarie 2026 în Opinii, Societate, Viata noastră cea de toate zilele


Diaspora nu se mai simte reprezentată de „corifeii” de la București sau de birocrații de la Bruxelles, așa că își caută refugiul într-un naționalism zgomotos, singurul care le oferă iluzia că si ei „contează”. Nu poți cere unui om debusolat să fie „european de elită” când el se luptă cu lipsurile și cu dorul de o casă care pare să nu-l mai primească înapoi.

1 comentariu • Continuă citirea →

Haiku

prin pe 31 ianuarie 2026 în Literatura


copacul strâmb
norul îl apasă
fără de zgomot

Scrie un comentariu • Continuă citirea →
← Articole mai vechi
Articole mai noi →