Modernizarea școlii românești depinde de noroc, nu de strategie. Statul finanțează prezentul minim. Uniunea Europeană, eventual, viitorul.
Radu Zlati — Miraculosul buget al Educației (I)
Formula reală a sistemului românesc privit prin prisma bugetului alocat pare a fi: Educația: prea puțin ca să transforme; Cercetarea: prea puțin ca să conteze; Fonduri UE: prea volatile ca să compenseze.
Trump — the Superman #numaizic
Trump: „Iranul nu are dreptul să blocheze Strâmtoarea Hormuz. I-am învins deja. Este pur și simplu nedrept.”
SUA caută proști. Așteaptă provincia (România în blocstart) #numaizic
Dacă tot ne-am implicat defensiv (sic!) din punct de vedere militar – aerian, de ce nu am face-o și cu marina? Să trimitem dragoare întru deminarea Strâmtorii Hormuz.
#numaizic (2) — În crime de război să ne luptăm!
Ministrul britanic al justiției, Sarah Sackman, a refuzat să considere atacul cu rachete al SUA asupra unei școli din Iran (peste 150 de eleve ucise) drept crimă de război. Ea a declarat că aceasta este „realitatea războiului”.
Mojtaba. Khameney după Khameney.
Pe termen scurt, Iranul se va radicaliza. Pe termen mediu, programul nuclear va accelera. Pe termen lung, este posibil ca exact acțiunea menită să prevină apariția unei bombe iraniene să fi creat liderul care o va construi.
Copiii, numai copiii!
obligația, poate singura pe care o avem cu adevărat: aceea de a nu ne minți singuri. Pentru că atunci când moralitatea devine selectivă, ea încetează să mai fie moralitate și devine doar justificare. Iar de acolo până la repetarea istoriei nu mai este mult.
Iisus vs CZ Codreanu
Libertatea de expresie nu funcționează doar pentru ideile confortabile. Tocmai aici devine interesantă. Sau, dacă preferăm sinceritatea brutală: libertatea e bună până când începe să ne irite. După aceea, brusc, nu mai pare chiar atât de comodă.
Teorie a manipulării (XLIII) — Încă una și mă duc!
într-un război, primul sacrificat este adevărul. Hm… Și ce dacă?
„Răgetul Leului” ziua 5 (4.03.2026)
Iranul are două arme strategice serioase: geografia Golfului Persic și rețeaua regională de miliții. Cu ele poate transforma o înfrângere militară într-un conflict lung și costisitor.
„Răgetul Leului” ziua 3 (2.03.2026)
– SUA recunoaște pierderea a 4 militari și rănirea mai mult sau mai puțingravă a încă câtorva, Iranul ridică cifra la câteva sute.
– Iranul anunță cîteva sute de morți și răniți dintre civili, nu specifică numărul militarilor uciși/răniți
– toată lumea, probabil, minte
Teorie a manipulării (XLII) — NYT și nu numai
Evident, 9 cetățeni israelieni au greutate. Moartea lor trebuie scoasă în evidență, cu nume și prenume.
148 de școlărițe iraniene, pe de altă parte… Or fi murit… n-or fi murit? Și dacă au murit, oare cine-o fi de vină?
„Răgetul Leului” ziua 2 (1.03.2026)
Războiul nu e un simplu schimb de focuri, ci un conflict strategic intens escaladat după o decizie politică majoră: eliminarea liderului suprem iranian și lovirea puternică a structurilor decizionale ale regimului.
„Răgetul Leului” ziua 1 (28.02.2026)
Atacul din 28 februarie 2026 nu este doar o escaladare militară între Iran, Israel și SUA. El combină elemente de strategie militară, politică externă și discurs intern, având implicații regionale și potențial globale.
Sondaj CURS, febr. 2026 – România nemulțumită
Uneori percepția e mai puternică decât realitatea. Alteori percepția e exact realitatea trăită de oameni.
Radu Zlati – Cumplit meșteșug de tâmpenie, Doamne ferește!
Ce fel de arhitectură cognitivă construim sistemic?
Un absolvent: rapid, flexibil, conectat, fluent digital,
dar poate mai puțin: profund, rezistent, concentrat, autonom intelectual.
Sau invers?
R. Zlati – Teorie a manipulării (XLI): Cu cioaca la CCR
O decizie „predictibilă” și „bine argumentată”, dacă ignori partea cu amânările succesive și teatrul din jurul lor.
R. Zlati – Să-i tăiem!
Îmi mai aduc aminte de un cuplu celebru în epocă, ce tăia cu zor prin 2009. Tot ce putea. După care partidul care a sprijinit tăierile respective a cam dispărut
R. Zlati – Teorie a manipulării (XL): România în „recesiune tehnică” pentru că profesorilor li s-au mărit salariile
Deci nu inflația, nu deficitul bugetar cronic, nu dezechilibrele comerciale, nu investițiile publice făcute cu frâna de mână trasă. Nu. Profesorii. Oamenii cu creta și catalogul au doborât PIB-ul.
R. Zlati – Rusia, SUA, Europa. Ucraina ca pretext
Eșecul nu constă în faptul că obiectivele nu au fost atinse complet. Eșecul constă în faptul recunoașterii că ideea că Rusia putea fi împinsă în afara istoriei prin rezoluții, sancțiuni și comunicate nu a fost, de fapt, decât o iluzie. Sau, mai rău decât atât, o greșeală.
Abu Dhabi – Cu cinism despre negocieri de pace
Negocieri de pace, aer condiționat și poziții ireconciliabile. La Abu Dhabi se discută forma eșecului, nu pacea. Teritorii, NATO, armate. Rusia știe ce vrea, SUA ce nu vor să piardă, Ucraina joacă fără inocență. Un ritual diplomatic cu final previzibil.
R. Zlati – Nicușor Dan și matematica invizibilă
Poate reușita profesională, reală sau presupusă, să fie o garanție pentru o prestație decentă într-o funcție publică la cel mai înalt nivel? Sau, dimpotrivă, tocmai zonele gri dintr-o carieră explică de ce meritul devine, uneori, un slogan mai util decât un criteriu?
R. Zlati – PNL precum o găină. Fără cap
Partidul Național Liberal nu a încetat să fie un partid de centru-dreapta prin statut, ci prin comportament.
Problema PNL nu este lipsa valorilor declarate, ci refuzul sistematic de a le asuma public, coerent și consecvent, mai ales atunci când acest lucru presupune cost politic, curaj sau conflict.
Aceste măsuri care ne doare (sic!)
Aceste măsuri nu sunt neutre. Sunt decizii politice cu consecințe sociale și morale.
Ele nu repară nimic. Doar mută costul din buget în societate.
Iar creșterea numărului de elevi la clasă este exemplul perfect de politică aparent rațională dar profund iresponsabilă.
Educația nu se prăbușește printr-un mare scandal.
Se stinge lent, prin zeci de „ajustări rezonabile”, luate de oameni care nu mai intră demult într-o clasă.
Educația și identitatea (partea a II-a: „Cum procedăm?”)
conținutul nu poate fi sacrificat în favoarea metodei;
istoria nu poate fi redusă la studii de caz;
identitatea nu poate fi tratată ca un efect secundar;
Europa nu poate fi predată fără popoarele ei;
universalul nu poate fi predat ignorând unele dintre marile civilizații ale lumii.
Educația și identitatea (partea I: „Ce vrem?”)
Nu există drum direct de la individ la umanitatea abstractă. Drumul trece prin comunitate, cultură și identitate.
A forma români care au asimilat valori europene și universale nu este un proiect provincial. Este unul matur.
Alternativa – producerea unor „cetățeni ai lumii” fără lume proprie – este comodă ideologic, dar costisitoare uman.
Educația nu ar trebui să ne învețe cum să fim mai puțin noi înșine, ci cum să fim mai buni fiind ceea ce suntem.
Despre polemica CTP – Crin Antonescu
Crin Antonescu poate fi judecat ca politician. Asta e firesc. Dar a-l reduce la o formulă morală brutală înseamnă a refuza nu doar nuanța, ci și memoria. Iar fără memorie, polemica nu mai este dezbatere. Devine doar zgomot.
Crin Antonescu vs CTP
Nu comentez prea mult postarea lui CTP. Nu am destule lămâi în casă. Dar nu pot observa că o mulțime de lideri PNL (adevărat, din eșaloanele II și III) au dat LIKE la postarea CTP-ului. Nu mă miră și nu mă (mai) revoltă. Dacă Crin nu a intrat în turul II al prezidențialelor se datorează, în primul și în primul rând, non-combatului PNL. Sper că liberalii care au pus ștampila pe gingașul Nicușor iar nu pe candidatul partidului lor sunt mândri și acum de opținea lor.
Criza sistemului, criza personalului didactic
Criza profesorilor din România nu este o criză de oameni.
Este o criză de sistem care nu știe ce să facă cu oamenii buni.
Atâta timp cât școala va funcționa pe selecție inversă, pe salarizare rigidă și pe management formal, nu va atrage competență. O va respinge.
Iar orice reformă care ocolește această realitate este doar zgomot.
Școala nu este o fabrică! (partea a III-a sau: „La un buget de c***t, un învățământ așijderea)
școala rămâne captivă între promisiuni mari și buzunare goale.
Nu pentru că nu știm ce trebuie făcut. Ci pentru că nu vrem să plătim prețul.
Scoala nu este o fabrică! (Addenda: „Noi” vs „Ei”)
Fără o clarificare a priorităților și fără o asumare reală a limitelor sistemului, riscul este ca legea din 2023 să repete soarta predecesoarelor sale: un text bine intenționat, corect formulat, dar incapabil să producă schimbarea pe care o promite.
Școala nu este o fabrică (partea a II-a)
Școala care pune caracterul înaintea pieței muncii nu ignoră economia.
O protejează, pe termen lung, de propriile ei excese.
Pentru că economia nu funcționează cu oameni dezrădăcinați, cinici și lipsiți de repere.
Funcționează cu oameni responsabili, autonomi și capabili să gândească dincolo de interesul imediat.








Comentarii recente