Arhive etichete: poem

Leonid Dimov: Să fie iarnă


Nu mă lăsa, de umeri mă cuprinde,
Șoptește-mi vorbe clare, să-nțeleg,
Ori șuieră preziceri și colinde
Să fie iarnă pentr-un ev întreg.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

A. E. Baconsky: ***.***


Toate sunt bune întotdeauna și nimenea n-a murit!
Dinții rânjiți sunt grilajul ce ne împrejmuie,
nu mai vreau să zâmbesc, vreau să fiu!

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Wang Wei: Senectute


Nimic de-aceste vremuri
nu mă leagă:
Curînd
mă voi însingura în munți.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Issa: Primăvară


Cu un sfeșnic în mână,
Uite, el se plimbă prin grădină,
Cu alean de primăvară.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Giuseppe Ungaretti – Treziri 


Fiece moment
l-am trăit
altădată
într-o epocă scufundată
în afara mea

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Giuseppe Ungaretti – Culoarea umbrei


Din culoarea umbrei
Se pictează seara,
Nesfârșită pentru mine
Departe de tine.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Giuseppe Ungaretti – Unde lumina


Ora constantă, eliberați de vârste
În nimbul ei pierdut
Ne vom afla lințoliul.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Eugenio Montale – Îngerul negru


O mare înger negru
funinginiu adăpostește-mă
sub aripile tale

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Odisseas Elytis: Șapte heptastihuri nocturne


Așteptarea-i pe moarte
Asemenea gândului ce prin meandrul zadarnic
Cade strivit în poala ursitei.

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Wang Wei: Lacul Y


Din mijloc de cale pe-ape
Am privit maluri lăsate –
Munții verzi sunt tot aproape
Doar că-n nori pe jumătate.

Scrie un comentariu Continuă citirea →