BNR (prin diverși reprezentanți ai acestei venerabile și respectate instituții) își permite să critice prima putere în stat: puterea legislativă. Și consideră că este normal să o facă, după modelul comportamental al societății românești. Și al fiecărei societăți democratice, de altfel – democrația presupune că, la nivel individual, fiecare cetățean are vocația de a critica oricare componentă a statului, deoarece – ghici ce? – tocmai acest cetățean reprezintă puterea într-un stat democratic, putere pe care el înțelege să o delege temporar către diverse instituții, dar la care nu renunță, de facto, nici un moment.
Deci cetățeanul Isărescu are tot dreptul să critice tot ce dorește domnia sa, în orice moment și sub orice aspect, indiferent dacă ar avea sau nu justificare pentru criticile emise, indiferent de ținta acestor critici – instituție sau persoană publică.
Doar că cetățeanul Isărescu este Guvernatorul Băncii Naționale a României, iar criticile îndreptate asupra legislativului (vizat în întregul său sau doar ca parte a sa, un deputat – de exemplu) se pot interpreta a fi criticile venite nu din partea cetățeanului, ci din partea instituției pe care o conduce. În acest caz, se pune întrebarea: poate BNR, ca instituție, să critice Parlamentul? Să admitem, nu doar de dragul discuției, că răspunsul este da.
În fapt, dacă nu în drept, am asistat de-a lungul timpului, la o avalanșă de critici (multe devenite atacuri!) venite nu doar din partea cetățenilor (fapt firesc și chiar de dorit, pentru ca mecanismele democratice să funcționeze) dar și din partea instituțiilor statului român. Începând de la Președinție, trecând prin CSM și terminând cu te miri cine știe care instituție, obiceiul locului a însemnat ca o neîmplinire a unei instituții, un eșec, un incident/accident, să fie aruncat peste gardul Parlamentului: ”noi suntem perfecți și funcționarea instituției noastre ar fi fără de greș, dacă nu ar fi cadrul legislativ deficitar”.
Voi fi de acord că și acest gen de critici – adesea întemeiate și ele, dar nu întotdeauna – țin de firescul funcționării mecanismelor unei societăți democratice. Dar, dacă am admis acest fapt, hai să admitem și reversul. Și anume că și Parlamentul, ca instituție sau ca parte (persoanele care, temporar, sunt membre ale acestui organism esențial unei democrații moderne) pot, la rândul lor, să critice pe oricine și orice. Ups! Nu se poate. Nici Parlamentul, nici parlamentarii nu au permisiunea, de pildă, să critice acțiunile Justiției – cel puțin asta ne spune CSM când îndrăznim, parlamentarii, să punem sub umbra îndoielii unele acțiuni sau decizii ale celor care alcătuiesc aparatul justițiar.
Este BNR și reprezentanții/conducătorii BNR o instituție asupra cărora noi, parlamentarii, să nu ne putem îndrepta actul critic?
Spun toate acestea pentru că, recent, guvernatorul Isărescu a atacat în mod direct nu doar propunerea legislativă a unui coleg deputat, ci chiar persoana acestuia. Aducând ca argument (unul inconsistent, argumentarea ad personam a fost dovedită ca fiind nevalidă de vreo 2500 de ani) profesia și vârsta colegului Cătălin Zamfir pentru a distruge credibilitatea propunerii legislative numită Legea Dării în Plată, viticultorul Isărescu a coborât pe o treaptă a discuției care vulnerabilizează nu doar ținta, ci și, mai ales, atacatorul.
Din acest moment Isărescu și pentru faptul că cetățeanul Isărescu a coborât prea mult nivelul argumentării, atât dânsul ca persoană cât și și instituția pe care încă o conduce devin, cel puțin în ceea ce mă privește, o țintă. A criticilor, evident. Că doar nu vă închipuiați altceva.
PS Deocamdată, observ că nimeni nu mi-a răspuns la o întrebare pusă public acum mai bine de jumătate de an (aici): ”care este numărul total al consilierilor celor care conduc BNR? Mă refer la consilierii celor 9 membri ai CA al BNR, 45 directori și directori adjuncți și 97 de șefi de servicii? Care este numărul consilierilor tuturor acestor membri ai faimoasei echipe de la BNR, și care este anvelopa salarială pentru oamenii ce consiliază pe înțelepții finanțelor românești? Eventual cu o evoluție a numărului și sumei totale a veniturilor acestora, plecând din anul 2008 și până azi?”
Alte articole relevante pe aceeași temă, pe blog:
Radu Zlati 
Isarescu trebuie anchetat!
ApreciazăApreciază
D-le deputat, argumentatia dvs e corecta. Dar …
Uitati un singur lucru : ca sunteti parlamentar si in aceasta calitate puteti formula mai mult decat intrebari retorice. Aveti posibilitatea constitutionala si statutara de a formula interpelari si a pune intrebari oricaror institutii si la aceste intrebari, aceste institutii sunt obligate sa raspunda.
Daca o faceti doar in mas media aceste intrebari vor ramane doar retorice si nimeni nu se va obosi sa raspunda.
Daca exista fermitate din partea dvs. inflexibilitatea si aroganta unora va dispărea, Credeti ca in Germania sau Franta un sef de institutie da cu flit unor intrebari oficiale din partea forului legislativ ?
ApreciazăApreciază
Nu putem adresa interpelări sau intrebări decât guvernului sau instituțiilor de stat din subordinea Guvernului. Ceea ce nu este cazul BNR.
ApreciazăApreciază
D-le Zlati,
Cand toti spargeau bani imprumutati prin Insule Virgine (2006-2009), eu puneam ban pe ban si mergeam la 2 Mai cu copiii in speranta ca in viitor ne vom permite o casa. Am cumparat acum 2 ani, de la executari o casa pe care niste indivizi NU si-o mai puteau permite datorita faptului ca s-au intins mai mult decat le era plapuma.
Si acum vreti dvs. sa schimbati istoria. Deschideti „www.executari.com” sa vedeti realitatea si lasati trecutul in pace.
Legea Darii in Plata NU-i decat o revenire la STIMULAREA IRESPONASBILITATII ROMANULUI. Tu romane dormi, ca Parlamentul vegheaza sa te scoata din greutati, ca sa mai votezi o data.
Mai bine stimulati investitiile sa faceti locuri de munca Domnilor Parlametari, sa muceasca lumea si sa-si plateasca ratele si NU MAI INTRODUCETI ARBITRARIUL in viata noastra! Dati mai bine un mesaj de seriozitate si gravitate NU mai veniti cu chestiuni frivole, amnistii fiscare, Legea Darii in Plata, Amnistii din Puscarii si alte chestiuni similare.
Fiti mai seriosi domnilor si luati exemplu de la Isarescu!
ApreciazăApreciază
stimate domn, nu schimb istoria. Casa rămâne a dvstră, să o stăpâniți sănătos. Problema este că acela care a pierdut casa deoarece nu și-a mai putut plăti ratele (și este posibil să nu fi fost vinovat – între timp a fost o criză economică mondială), pe lângă casa mai pierde și alte lucruri, el și familia lui. Exemplu de la Isărescu nu doresc să iau, nu vreau să am pe conștiință zeci, sute de mii de depunători la Bancorex, Banca Agricolă sau FNI, care nu ar fi pățit ceea ce au pățit, dacă Isărescu & Co își făceau datoria, adică supravegheau ca lumea piața bancară.
ApreciazăApreciază
Acea casa putea data băncii prin Darea in plata, nu prin executare silita. Sa o stăpâniți sănătos, fără remușcări!
ApreciazăApreciază
O casa de la executări. ….pe care niște indivizi nu si-o mai puteau permite……și ti-ai permis-o tu căreia e onomisit ca ti-ai dus copii 4 ani la 2 Mai……prietene tu cu cine crezi ca vorbești ???? Ia zi …amărâți aia de au pierdut casa dacă nu mai au unde dormi de unde mă sa mai plătească și rate încă 20 de ani ? La ce mama dracu mai exista stat dacă nu ne apară ?? Ai fost tu la curul amărâților ălora sa știi ca sau întins mai mult decât le era plapuma ? Din 2009 când tu mergeai la 2 Mai tara asta a trecut printr-o criza provocată tocmai de băncile a căror parte o ia Isarescu ..băncile alea care au luat casele prietenilor mei asistenți medicali, profesori, polițiști. …după ce guvernul a tăiat salariile bugetarilor cu 25%. Ce vina au oamenii ăsta ? Cat de mare e plapuma lor ? Și ca sa închei. …dute frate la șefi tai de la banca și spunele așa ….sa o ia sus !
Ia zi adevărul la ce banca lucrezi ?
ApreciazăApreciază