Isarescu nu este un Charles de Gaule al Romaniei (raspuns domnului Dragos Paul Aligica)

Pe situl Contributors.ro domnul Dagoş Paul Aligică scrie un interesant articol (citeste) privitor la şansele lui Mugur Isărescu de a deveni premier (şi poate chiar ceva mai mult?) al României. Despre Isărescu prim ministru s-a mai vorbit şi se va mai vorbi, în primul rând datorită încercărilor lui Băsescu de a rebrandui imaginea PDL-ului. Dar trimiterile istorice facute de Aligică fac aluzie la ceva mai mult şi anume la adevăraţi capi de stat (reali sau potenţiali) precum contele de Chambord sau Charles de Gaule; sau simboluri naţionale in vremuri de criză precum Churchill. În cele ce urmează vom prelua câteva dintre aserţiunile lui Dragoş Paul Aligică pentru a vedea dacă acestea rezistă unei priviri critice

„In Martie 2011, A.D., Mugur Isarescu pare a fi principala garantie ca programul de reforme si modernizare a Romaniei ce a prins contur in ultimii doi ani va continua si se va consolida si dincolo de acest ciclu electoral”

Am serioase dubii că tot ceea ce s-a întâmplat în perioada guvernării Băsescu-Boc s-ar putea subsuma ideii de reformare şi modernizare a României. De altfel şi Aligică îşi ia măsuri de precauţie, folosind sintagma „a prins contur”… adică reforma, vorba poetului… era şi nu e! Ea este numai în calitate de contur. Personal însă cred, încă o dată, că este vorba de reformă ratată în primul rând din cauza viziunii eronate car a stat la bază proiectelor legislative şi apoi din cauza felului concret în care viziunea respectivă s-a transformat în paragrafe de lege (despre implementarea legilor, mai bine să nu vorbim!) Aşa fiind, nu văd de ce vreun om politic decent, un tehnocrat eficient sau pur şi simplu un om cu bun simţ şi scaun la cap s-ar angaja să continue opera de demantelare începută de către Boc.

Desigur, Aligică vede ceea ce liderii PDL refuză să vadă, şi anume că viitorul ciclu electoral nu va fi unul portocaliu. De unde si disperarea sa de a căuta o alternativă non-USL pentru guvernarea României. În fapt, pentru supravieţuirea PDL şi după căderea regimului Băsescu. Se pare că ideea unui partid alb ca zăpada a fost pusă la conservat în sertarele ideologilor oranj (şi poate nu numai ale lor, că doar nu ei au paternitatea ideii ci alte cercuri, mai discrete). Se caută deci omul providenţial care să asigure continuitatea. Omul al cărui nume, necontaminat  de pedelism şi băsism, să concentreze în jurul său acele forţe politice care să ducă în fapt mai departe exact cele două linii de forţă ale regimului actual. Sau măcar pe ultima – băsismul.

„Nu numai ca are legitimitatea personala dar are si sustinerea publica necesara preluarii stafetei unei sarcini de care, sa nu ne amagim, depinde cam totul cand e vorba de proiectul nostru national”

Legitimitate personală? Este drept, Mugur Isărescu este cel mai longeviv guvernator de Bancă Naţională din estul european şi numai. Este destul pentru a-i oferi legitimitate?

Părerea mea este că nu, nu şi iarăşi nu. Performanţele instituţiei pe care o conduce nu se datorează în mod direct şi exclusiv guvernatorului.  Dar să presupunem că ar fi el cel care conduce cu mână de fier BN şi prin ea, influenţează major evoluţia dacă nu a finanţelor româneşti, măcar cea a sistemului bancar şi a cursului monetar. Dacă este aşa atunci trebuie să vorbim şi de aspectele negative nu numai de cele pozitive ale perioadei Isărescu în conducerea Băncii Naţionale.

Lui Isărescu i se pot aduce laude pentru cursul monetar în perioada ultimilor ani… dar de ce am face acest lucru? Când România este inundată de miliarde de euro (via FMI şi BE) este firesc ca poziţia monedei naţionale să se întărească. Şi totuşi, în 2010 BNR şi-a depăşit ţinta de inflaţie… aşa cum a facut-o mereu, în toată perioada Isărescu. Comparând rezultatele obţinute cu ţintele propuse Mugur Isărescu nu trece propriul lui examen, dat în parametri stabiliţi de către el însuşi. Să mai amintim legat de acesta următoarele fapte:

Mugur isărescu era guvernator al BNR şi în perioada în care bănci comerciale declarau faliment şi niciodată nu s-a spus destul de tare în spaţiul public că aceste falimente care au dus la ruină finaţele a sute de mii de români s-au datorat şi proastei supravegheri a băncilor de către BNR.

Tot Mugur Isărescu era guvernator BNR în perioada celor 7 ani graşi în care creditul privat s-a dezvoltat nesănătos. Este de remarcat că timp de 6 ani Mugur Isărescu a tăcut, în al şaptelea a început să mârâie cum că se dau credite prea uşor şi de abea în ultimul an al guvernării Tăriceanu  BNR a început să limiteze prin politici cât de cât coerente aceste practici bancare.

De asemeni Mugur Isărescu este cel care a agreat politica bugetară a lui Boc din 2009 când era limpede că o criză economică mondială izbucnise deja. Dacă Isărescu şi-ar fi luat în serios demnitatea sa publică, ar fi protestat împotriva cheltuielilor deşnţate ale banului bublic şi a lipsei de reformă fiscală, dar el a preferat să tacă. E drept el şi-a păstrat funcţia la BNR dar populaţia care a plătit în 2010-2011 factura măsurilor neluate în 2008-20009 de ce ar trebui să îl legitimeze la conducerea guvernului?

Este drept, sondajele de opinie îl arată pe Mugur Isărescu ca fiind personalitatea publică în care românii au cea mai mare încredere. Asta în sondajele în care nu apare şi patriarhul Daniel. Urmând logica lui Aligică, să îl promovăm pe întâi-stătătorul BOR premier? Că doar experienţa s-a mai făcut, în trecut.

Legitimitatea nu este dată de sondaje, Aligică ar trebui să ştie acest lucru. Ci de votul popular. Isărescu a mai solicitat o dată sprijinul la urne al românilor, noi ştim cu ce trist rezultat pentru domnia sa şi pentru partidul care îl promovase.

Dacă Isărescu nu are legitimitate, are măcar susţinere publică? În primul rând, acre susţinere publică, alta decât cea a sondajelor, despre care am amintit mai sus doar pentru a o respinge?

Susţinere din partea partidelor politice nu are. USL nu va fi niciodată de acord cu un premier tehnocrat (fie el şi Isărescu) care să continue dezastrul naţional creionat prin politicile publice promovate de regimul Băsescu-Boc. PDL s-a pronunţat recent şi el împotriva ideii unui premier tehnocrat. Este drept PDL poate fi făcut să se răzgândească dacă ar cânta cocoşul de trei ori în grădina Cotrocenilor. UNPR nu contează în perspectiva viitoarelor alegeri iar UDMR s-a arătat şi el ostil unui premier tehnocrat. Atunci unde se află susţinerea publică de care aminteşte Aligică? În sondaje şi în acea parte a societăţii civile (greu de cuantificat  mărimea, puterea şi influenţa sa reală)  care caută soluţia unui băsism după Băsescu. Poate că soluţia aceea există (eu sper că nu!) dar în nici un caz în persoana lui Mugur Isărescu.

În concluzie:

  • Isărescu NU este omul momentului ci cel mult o soluţie de avarie a sistemului de putere oranj.
  • Isărescu nu este, nu are cum să fie, omul viitorului. Nu există forţele politice sau sociale care să îl susţină într-un demers de mare anvergură.
  • Isărescu ştie că nu poate. Şi deci nu vrea. Strugurii aflaţi prea sus vor fi totdeauna acrii şi Isărescu ştie deja cît sunt de acrii strugurii puterii.

Cred că toate acestea le ştie şi Aligică. Dar asta nu îl împiedecă să viseze şi să spere că va apare un deux et machina care să salveze dacă nu puterea portocalie măcar ceae ce el crede că PDL şi-a sumat, adică reformarea României. Din păcate pentru Aligică (şi cu atât mai regertabil pentru poporul român) PDL şi-a asumat numai să fure căt poate mai mult. Dacă ar fi furat numai bani, poate ar fi putut fi iertaţi. Dar regimul Băsescu-Boc a furat şi viitorul românilor… ne vor trebui mulţi ani să recuperăm pagubele produse şi să reclădim speranţa. Dar asta fără băieţii portocali şi, se prea poate, fără domnul Isărescu.

PS Marea problemă a domnului Aligică este însă, din punctul meu de vedere, faptul că acesta foloseşte sintagma „proiectul nostru naţional”.  Care proiect naţional, şi ce înseamnă al nostru? România nu are un proiect naţional (din păcate!) iar românii nu au subscris niciodată prin vot la vreun proiect naţional de la care măsurile regimului Băsescu-Boc să se fi revendicat vreodată. Poate că prin „al nostru” Paul Aligică înţelege ideologii afini băsismului… dar atunci ar trebui să o spună în clar iar nu să se substituie poporului român în numele căruia pare a vorbi.

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , ,

7 comentarii pe “Isarescu nu este un Charles de Gaule al Romaniei (raspuns domnului Dragos Paul Aligica)”

  1. Pareristul 25 martie 2011 la 6:02 PM #

    Mitul ISARESCU este sustinut puternic de unii ziaristi, probabil platiti pentur acest lobby. Acesti ziaristi sufera si ei, ca o buna parte din romani, de „complexul lui Voda”.

    Multa vreme am crezut ca acest „complex al lui Voda” este o tara istorica/psihica/sociala a poporului roman.
    M-am inselat. Si americanii sufera de acest complex. Cazul OBAMA este un exemplu pertinent in acest sens.
    Mitul OBAMA s-a cam prabusit.
    Detalii aici:

    Nici mitul ISARESCU nu o duce foarte bine.
    Iata de ce:

    http://www.napocanews.ro/2010/05/mitul-tehnocratului-mugur-isarescu-partas-la-masurile-de-austeritate-ale-guvernului.html

    Am scris si eu despre problemele Romaniei. Cine sa inteleaga?

    Apreciază

    • Gondolin 25 martie 2011 la 6:24 PM #

      nu am incercat sa abordez problema competentei lui Isarescu, altii (printre care si dvstra) o pot face cu mai multa aplicatie.
      problema mea este cea a autoproclamatei „adevarata dreapta” strins unita sub steagul portocaliu, cea care cauta acum alternative de supravieyuire in era post boc si, mai cu seaman, post basescu.

      Apreciază

      • Pareristul 25 martie 2011 la 6:39 PM #

        Am inteles. In Romania, faramitarea spectrului politic e mai debusolanta decat oricand. De aproape 22 de ani, de cand s-a spart borhotul comunist, fiecare, toti, deodata sau pe rand, se declara cand de „dreapta”, cand de „stanga”. Debusolarea e totala, anomia e la ea acasa iar lipsa de perspective, mai bine spus UN PLAN NATIONAL (de care pomeneati si dvs. la un moment dat) ramane, cel putin deocamdata, o himera.

        Destul de triste realitati in Romania anului 2011. Va rog sa ma credeti ca cele 2 concepte („dreapta” si „stanga”) sunt, dupa parerea mea, atat de demonetizate in Romania…incat nu stiu CUM si CINE ar mai putea sa le dea SUBSTANTA!
        Revenim (pentru a cata oara?) la problema (eterna?) a FORMELOR FARA FOND!
        Gresesc?

        Apreciază

  2. Gondolin 25 martie 2011 la 10:22 PM #

    @ pareristul
    problema formei fara fond este veche in Romania… cel putin de pe vremea Junimii care critica reformele liberale… daca nu cumva de mai inainte.

    Nu avem prea mult de ales… Liberalii in perioada post-Cuza au preferat sa creeze forme in contextul unui fond cu totul precar sau quasi inexistent, in speranta ca acest fond va creste si va umple formele… Si liberalii nu au gresit prea mult.

    in conditiile politicii autohtone de azi nu ne ramane, ca alegere individuala, decat sa cautam acele forme polite care au cat de cat un fond (doctrinar si de resurse umane) cat de cat satisfacator cerintelor nostre si, participand nu numai prin vor la viata politica, sa facem formele respective sa se umple de fondul necesar.

    Apreciază

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Când Domnul Isărescu încetează de a mai fi un domn | Radu Zlati - deputat de Gherla - 25 februarie 2016

    […] ISARESCU NU ESTE UN CHARLES DE GAULE AL ROMANIEI (RASPUNS DOMNULUI DRAGOS PAUL ALIGICA) […]

    Apreciază

%d blogeri au apreciat: