Din nou despre Imaculatul Tismaneanu vs Maculatul Crin Antonescu

Revin cu un răspuns datorat lui Vladimir Tismăneanu (în continuare VT) şi articolului domniei sale Scopul si mijloacele. În menţionatul articol autorul vine să suplimenteze şi îmbogăţească argumentaţia din Dumnezeu si Mamona, articol pe care am avut plăcerea să îl comentez AICI.

Las la o parte ironiile nu deosebit de subtile din prologul articolului, ironii destinate lui Crin Antonescu. Se pare ca VT nu poate nici uita şi nici uita vocabularul vituperant  folosit de Crin la adresa lui Băsescu şi a lui VT însuşi în decembrie 2009, când cu alegerile prezidenţiale. Alegeri (şi campanie electorală) în care VT şi-a jucat rolul cuvenit, acela de politolog neutru şi obiectiv, deloc antamat guvernării Băsescu. Dar dacă un intelectual distins precum VT nu poate ierta şi nici uita, de ce ar fi iertat Crin Antonescu comparaţia pe care VT o făcea între liderul actual al PNL şi Gheorghe Tătărescu, o figură nu tocmai de bună amintire din panoplia figurilor politice peneliste?

După ce am adus aminte despre prolog făr să intru într-o analiză pe text, voi proceda indentic în ceea ce priveşte prea lungul pasaj care într-un fel îmi este dedicat. Pasaj în care VT încearcă să demostreze că poziţiile sale publice precum şi activitatea din cadrul IICCMER nu s-ar datora unui interes material oarecare, ci unei constante şi aplicate poziţii ideologice şi morale. Nu voi încerca să contra argumetez cele afirmate de către VT, au făcut-o alţii (numărul lor este legiune!) şi faptul că nu ofer aici linkurile către respectivele atacuri la proverbiala integritate a lui VT este un gest de curtoazie… la urma urmei nici aici nici în articolul meu precedent nu persoana VT face obiect al demersului meu ci doar argumentele sale.

Revenind la argumentele lui Tismăneanu privitoare la compromisul care dezonorează atât PNL cât şi pe liderul acestuia, Crin antonescu, voi încerca să fac o sistematizare a acestora:

1.      PC este un partid „creat, instrumentat si dirijat neindoios de un personaj dovedit fost colaborator al Securitatii”

2.      „imperiul media” Dan Voiculescu promovează un „revizionism agresiv si penibil in raport cu tirania comunista”

3.      Alianţa PNL cu acest partidul caracterizat prin aspectele de mai sus nu este un „compromis inevitabil dictat de condiţii istorice excepţionale”

4.      Acţiunile lui Crin Antonescu sunt de un machiavelism pervers, lipsindu-i acea virtu invocată de autorul Principelui.

5.      În articolul xxx VT nu făcea referire la litera Declaraţiei de la Praga, ci la spiritul acesteia. Conform spiritului declaraţiei de la Praga, asumat de către Crin Antonescu, acesta ar fi trebui să militeze pentru cauza decomunizarii

6.      Crin Antonescu şi-ar fi trădat propria semnătură, pactizând cu două partide ostile „implicit şi explicit” decomunizării.

7.      Alianţa PNL-PC-PSD nu este una episodică, ci una de „convergenţă asumată”

8.      În concluzie, acestă alianţă este pentru PNL şi liderul acesui partid nu un „compromis principial” ci un „compromis putred.”

Pentru oricine a studiat logica este limpede că argumentaţia lui VT este una şubredă din înseşi construcţia ei, fiind o inducţie incompletă. Concluzia acetui tip de raţionament nu este cu necesitate adevărată, chiar dacă toate premisele ar fi adevărate. Chiar şi fără cunoştinţe de logică o asemenea înşiruire de argumente pentru a ajunge la o concluzie pe care ai putea-o expune şi fără vreo demostraţie cuprinde un „ceva” de prea-mult, de saţietate inutilă.

Passons… vorba lui Vântu. Să trecem la analiza argumentelor şi a felului în care acestea se intercondiţionează.

1.      Faptul că PC a fost creat de către un fost colaborator al Securităţii… Se pare că aici ar fi cheia tutror cheilor. Pentru buna desfăşurare a dicuţiei, vom admite acest argument, adaugând însă: şi ce dacă? Vorbim despre partid aici, sau despre Dan Voiculescu? Pentru că dacă reducem discuţia la Voiculescu, nu vom ajunge nicăieri. Dacă însă vorbim despre partid, va trebui să uităm de fondatorul său. Dacă nu procedăm astfel intrăm în acelaşi cerc vicios în care a intrat USL: este ca şi cum eu aş afirma că orice alianţă cu PDL „creat, instrumentat si dirijat neindoios de un personaj dovedit fost colaborator al Securitatii” (este vorba despre Traian Băsescu) ar fi exclusă datorită lui Traian Băsescu. O să mi se replice că în cazul lui Băsescu nu există o hotărâre a CNAS sau a  justiţiei româneşti. O să menţionez numai că Băsescu a avut dosar de colaborare cu securitatea şi că el însuşi a admis public că a dat tone de informări Securităţii în calitate de comandant de navă. Deci colaborarea a existat. Deosebirea între Băsescu şi Voiculescu este doar una tehnică: unul a fost „condamnat” de către CNAS şi justiţie, celălalt (încă) nu.

2.      Promovarea revizionismului comunist agresiv de către imperiul media deţinut de Voiculescu este o afirmaţie nedovedită concludent. Aşa cum nu voi afirma despre VT că a „spălat” cadavrul politic Ion Iliescu în 2003, când începea să fie evident trendul crescător al PSD-ului, tot astfel voi cere şi lui VT să nu confunde interviurile luate unor reprezentanţi de frunte ai comunismului cu încercarea de resuscitare a acestui regim. No ofense, dar ar trebui ca VT să dovedească mai multă acribie atunci când face acest gen de afirmaţii.

3.      Cine decide dacă crearea ACD este sau nu este un compromis generat de situaţii excepţionale? Semnatarii protocolui de formare al ACD (şi mai apoi ai USL) au invocat tocmai această situaţie excepţională: o guvernare tot mai abuzivă în raport cu sistemul democratic constituit (vezi politizarea excesivă şi abuzul de asumări de responsabilitate a guvernelor Boc, repetatele încercări de legiferare neconstituţională, etc) pe fondul crizei economice mondiale şi naţionale. VT consideră că nu este vorba de situaţie excepţională. Emil Constantinescu sau Zoe Petre (două personalităţi care nu pot fi bănuite de simpatii comunizante) cred ca este vorba de o astfel de situaţie şi au salutat efortul de coagulare a unei opoziţii unite. La un argument de autoritate (VT) am răspuns cu alte argumente de auroritate dar de sens contrar… să conchidem că dacă VT nu ne convinge de justeţea acestui argument, nici noi nu îl vom putea convinge de contrariu.

4.      Crin Antonescu ar da dovadă de un machiavelism pervers. Până una alta, afirmaţia este una de genul „măi urâtule carele eşti tu urât”… Valorizările morale scapă de sub influenţa logicii. Are sau nu virtu acţiunea politică a peneleului şi a liderului său, asta nu VT sau semnatarul acestor rânduri vom stabili, ci cei care vor judeca după noi (şi după ce acţiunea în sine şi-a făcut consecinţele) sine ira et studio. Ceea ce nu pot să cer lui VT (şi acesta a precizat de ce) tot aşa cum nu imi cer mie, care sunt doar un uslaş galben… Aş reaminti numai lui VT că Solon recomanda (conform lui Herodot) să nu se tragă concluzii asupra sensului vieţii atâta vreme cât această viaţă nu s-a sfârşit. Acţiunea politică (şi deci şi „viaţa” politică) a lui Crin este departe de final… să nu ne pripim decă să punem etichete!

5.      Este greu de definit spiritul unei declaraţii politice; de altfel acest gen de argumente sunt destul de superflue şi îmi aduc aminte de fabula cu lupul şi mielul a lui La Fontaine: Crin este vinovat pentru că, la sfârşitul zilei, el trebuie să fie vinovat. Neputând să surprindem în cadre riguroase spiritul declaraţiei suntem condamnaţi să ne raportăm la litera ei. Aşa încât pâncă când VT va defini mai bine ce înţelege prin spiritul Declaraţiei de la Praga, voi reitera ideea că prin semnarea unor acorduri politice cu PC sau cu PSD liderul liberal nu încalcă nici unul dintre punctele acestei declaraţii, în litera lor.

6.      Dincolo de precaritatea argumentului anterior, să observăm că şi argumentul privitor la PC şi PSD ca fiind ostile decomunizării nu este unul mai solid. Să readuc aminte că PSD a recunoscut explicit Declaraţia de la Timişoara şi valorile acesteia, în decembrie 2009? Desigur, se poate admite că gestul a avut o motivaţie electorală… el nu rămâne mai puţin elocvent în sensul încercării de desprindere a PSD de o anume parte a trecutului său. Dincolo de acea discutată acţiune a PSD, ar trebui ca VT să dovedească prin argumente viabile (de exemplu: declaraţii formale ale forurilor de conducere statutare ale PSD sau PC, iniţiative legislative, etc) că acestă ostilitate faţă de efortul de decomunizare există şi că ea se manifestă în plan politic. Altfel… rămânem la stadiul de impresii transformate în adevăruri absolute.

7.      VT greşeşte: alianţa PNL-PC-PSD este una episodică la modul evident. Ea a fost stabilită ca fiind valabilă pe termen limitat, şi având anumite obiective. Din alt punct de vedere VT are dreptate, USL îşi asumă un efort convergent, dar acesta, conform protocolului de constituire al USL, nu este în sensul în care susţinătorii, ideologii şi afinii PDL ar dori să împingă discuţia. Dar poate că despre obiectivele asumate de către USL cu altă ocazie şi în alt cadru.

8.      În concluzie… concluzia nu poate fi trasă. Nu aceea a domnului Tismăneanu. Sau nu pornind de la premisele propuse de către VT. Admir modul în care VT expediază justificarea conceptului de „compromis putred” trimiţându-şi cititorii la lectura unei lucrări greu accesibile nouă, muritorilor de rând. Dar asta nu mă face să accept şi respectiva concluzie care nu reiese cu necesitate din argumentele aduse anterior, argumente şi ele atacabile dacă nu eronate din capul locului.

Nu pot spera că cititorii Contributors vor fi de acord cu mine. Se pare că şi în domeniul blogurilor a apărut acea polarizare ce caracterizează viaţa politică românească.

Sper însă din tot sufletul că următorul articol al domnului Tismăneanu consacrat lui Crin Antonescu va fi unul de substanţă. Aşa fiind, poate că şi replica venită dinspre sprijinitorii USL să fie nu doar una de re-acţie, ci şi de construcţie. Până atunci, la toţi cei de faţă, cititori de ambele sexe, sănătate!

PS totuşi, după ce anterior am admirat stilul autorului nu mă pot împiedeca să fac obiecţia că sintagma „investigaţie… persuasivă” folosită de către VT sună, vorba lui Petre Roman, ca dracul.

Etichete:, , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: