M. Banita: Cutia Pandorei e la greci: Neplata unui singur cent datorat ar însemna sfârşitul euro

Grecia mai are bani doar până pe 18 iulie, şi dacă nu găseşte finanţare va intra în default. De măsurile pe care le vor lua până atunci FMI, UE şi BCE depinde viitorul zonei euro.

Grecia are o datorie publică de aproape 160% din PIB. Când o ţară care nu are control asupra monedei pe care o foloseşte, o datorie publică de acest nivel înseamnă o uriaşă problemă. Elenii au fost salvaţi de la faliment anul trecut, când troika FMI, UE şi BCE a pus la cale un plan de finanţare de 110 miliarde de euro – din care 45 miliarde eliberate imediat – în schimbul unor măsuri dure de austeritate şi a unei dobânzi anuale de 5%.

Din mai 2010 şi până acum, grecii nu au mai avut nevoie –şi nici nu ar fi putut – să se împrumute de pe pieţele financiare internaţionale. Trezoreria şi-a mai completat veniturile cu împrumuturi de la băncile locale, care în schimbul banilor au primit bonduri, pe care le-au folosit la rândul lor drept colateral pentru finanţarea pe termen scurt de la Banca Centrală Europeană, lucru care le ajută să supravieţuiască.

Acordul FMI/UE prevedea ca Grecia să se împrumute de pe pieţele internaţionale începând cu anul viitor. Însă randamentele de pe piaţa secundară sunt uriaşe şi arată că ţara nu ar putea susţine asemenea împrumuturi. Astfel că fără bani de la investitorii privaţi, Grecia are nevoie de banii contribuabililor ţărilor din Eurozonă şi de cei de la FMI.

Arestarea lui Dominic Strauss-Khan şi vidul de putere de la fruntea FMI au împotmolit cumva tratativele dintre Fond, UE şi Grecia. FMI vrea o politică mai puţin dură faţă de Grecia, în timp ce UE, în special Germania, vrea ca măsurile de austeritate să se aplice strict şi ca grecii să facă sacrificii mai mari pentru a arăta că merită banii europenilor. Însă, atunci când discuţiile stagnează, pieţele financiare se agită şi agenţiile de rating reacţionează.

În urmă cu două săptămâni, zvonurile privind o posibilă restructurare a datoriei publice a Greciei – în care creditorii să accepte pierderi – s-au intensificat. Jurnaliştii de la publicaţia germană Der Spiegel au aflat atunci despre o întâlnire de urgenţă a câtorva oficiali ai statelor membre din zona euro, pe agenda căreia era trecută şi posibila restructurare a datoriei suverane a Greciei.

Jean-Claude Juncker, premierul Luxemburgului şi preşedintele Eurogroup-ului nega la acel moment existenţa întâlnirii. Într-un interviu publicat luni de publicaţia germană, prins cu minciuna, Junker declara că nu a vrut la acel moment să recunoască întâlnirea de taină pentru că pieţele financiare sunt nervoase şi iraţionale şi ar fi reacţionat urât.

De asemenea, preşedintele Eurozonei a negat faptul că Atena este falită şi că declararea falimentului nu este o soluţie.

“Dacă Grecia şi-ar declara falimentul mâine, ţara nu ar mai avea acces la pieţele financiare internaţionale pentru mulţi ani, şi cei mai importanţi creditori ai săi, băncile din Germania şi Europa, ar avea probleme enorme – cu consecinţe incalculabile pentru pieţele financiare (…) Suntem în continuare în mijlocul unei crize globale. Avem de-a face, în mare, cu pieţe iraţionale, investitori nervoşi şi agenţii de rating a căror concluzii nu fac întotdeauna sens. Aşa că rămân la argumentul meu: în cazul unui faliment naţional, cu o restructurare subsecventă a datoriei, am da drumul unui duh din lampă fără să ştim în ce direcţie va zbura”, declara Junker jurnaliştilor de la Der Speigel.

Junker foloseşte termenul de “restructurare uşoară” (soft restructuring) pentru a descrie procesul pe care îl vrea pentru Grecia. Asta înseamnă că după ce grecii vor trece prin austeritatea şi consolidarea fiscală pe care le-au promis, se poate discuta o reducere a ratelor de dobândă plătite creditorilor instituţionali şi privaţi, cu condiţia ca agenţiile de rating să nu considere asta un default. În acest scenariu, “băncile ar trebui să scoată din bilanţuri creanţe de miliarde, cu consecinţe incalculabile asupra pieţei de capital”.

Fitch, Standard & Poor’s şi Moody’s au reacţionat şi au băgat şi mai mult în junk ratingul Greciei, menţionând clar că o restructurare a datoriei suverane, oricât de mică, este echivalentul unui default (incapacitate de plată), drept urmare Grecia va fi cotată ca atare. Când pe o ţară este pusă o astfel de etichetă, finanţarea privată nu mai este o soluţie.

Obligaţiunile greceşti cu scadenţa la 2 ani au ajuns la o dobândă record de 27%, cele cu scadenţa la 5 ani la 18%. În acelaşi timp, ce cele cu scadenţa la 10 ani sunt la nivelul de 17%. Spre comparaţie, Germania se împrumută cu 1,71%, 2,38%, respectiv 3,07% la maturităţile înşirate mai sus.

BCE a declarat deja că se opune oricărei restructurări a datoriei suverane. Poziţia Băncii centrale a fost foarte tranşantă: dacă Grecia nu-şi plăteşte în întreg datoria, atunci bondurile greceşti nu vor mai fi acceptate drept colateral. Asta îneamnă că băncile greceşti nu se vor mai putea împrumuta de la BCE şi vor falimenta.

Altă problemă în cazul în care grecii aleg să taie din veniturile investitorilor în bonduri este aceea a contagiunii. Scenariul în care Irlanda, Portugalia ori Spania sunt contaminate şi ele de un default al Greciei este unul foarte credibil, dacă ne uităm la mecanismul prin care s-a făcut până acum contagiunea. După ce Grecia a ieşit în faţa reflectoarelor la începutul lui 2010, a trecut puţin timp pentru a primi bailout-ul. După Grecia, investitorii şi-au mutat atenţia asupra Irlandei, Portugaliei şi Spaniei – singura care a rezistat bailout-ului. Dacă Grecia decide să cauzeze pierderi investitorilor care s-au bucurat de randamentele mari, atunci există şanse să asistăm la spargerea zonei euro.

„Moody’s consideră că un default ar avea implicaţii adverse asupra ratingului de credit al Greciei, posibil şi a altor state europene aflate sub presiune, şi asupra băncilor elene, indiferent de eforturile de a ajunge la un deznodământ ordonat”,se arată într-un comunicat al agenţiei de rating trasmis publicităţii marţi. “Moody’s consideră că ratingurile lor vor fi afectate invariabil, indiferent de mulţimea de forme pe care le-ar putea lua un default al Greciei. Asta ar conduce la polarizarea tot mai acută a ratingurilor în Europa, cu menţinerea scorurilor foarte bune ale ţărilor solide în timp ce statele cu probleme se vor lupta să rămână în categoria investment grade„, se mai arată în comunicat.

Pe de altă parte, Grecia ar putea să se împrumute şi mai mult, una dintre condiţiile vehiculate pentru acest lucru fiind ca grecii să garanteze cu activele statului împrumuturile. Într-o astfel de situaţie, grecii ar deveni şi mai îndatoraţi şi ar trebui să pună la bătaie proprietata de stat dacă vor ajunge în situaţia în care nu mai pot să plătească. De asemenea, mulţi se întreabă dacă, acceptând mai mulţi bani de la creditorii instituţionali, Grecia nu face decât să-şi prelungească agonia.

Grecii neagă faptul că ar avea în plan o restructurare a datoriei. Momentan, sunt ocupaţi cu reducerea cheltuielilor şi vânzarea activelor statului, din care ar vrea să strângă 50 miliarde euro în următorii 5 ani. Ministrul elen de Finanţe, George Papaconstantinou susţine că guvernul va lua imediat măsuri pentru vânzarea participaţiilor deţinute la OTE, Postbank, porturile din Atena şi Salonic, precum şi la compania de furnizare a apei din Salonic “pentru a concentra cea mai mare parte a sarcinilor financiare din prima parte a ambiţiosului program de privatizare”.

Defcitul Greciei a fost de 10,5% din PIB în 2010 şi ar trebui coborât la 7,5% din PIB până la sfârşitul anului şi la 1% până în 2015. Pentru a rezista însă până în 2015, Grecia are nevoie de bani. Fondurile statului se vor termina până pe 18 iulie, aşa că dacă finanţatorii Greciei nu se vor pune de acord să elibereze următoarea tranşă de 12 miliarde euro din acord, Grecia va intra în default.

Etichete:, , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: