M. Gotiu: Reintroducerea admiterii dure la facultate. Fără BAC

Nu știu câți își mai amintesc despre Mihail Hărdău, fost ministru al Educației între noiembrie 2005 și aprilie 2007. Ajuns ministru ca soluție de avarie după ce Mircea Miclea nu a renunțat la demisia pe care și-a anunțat-o în timpul grevelor profesorilor, Hărdău a reușit să nu iasă cu nimic în evidență, nici măcar cu gafe de genul celor care l-au făcut ”cunoscut” pe succesorul său, Cristian Adomniței. Atunci când era întrebat de realizări, Hărdău se referea la numărul de campusuri și cămine renovate (nu că aceasta nu ar fi fost un lucru necesar, doar că reprezintă mai degrabă atribuțiile unui administrator, nu cele ale unui ministru cu viziune în Educație).

Datorită imaginii sale blajine, care nu supăra pe cineva (cu excepția foștilor lui studenți, care povesteau despre cum îi căuta noaptea pe sub paturile din Mărăști, dacă ”întârziau” prin camerele de fete), Hărdău a mai fost cunoscut, pe atunci, și ca ”Bunicuțul de la Educație”.

Într-un interviu acordat pentru ”Ziua de Cluj”, Mihail Hărdău face brusc, dovadă de ”viziune”. În opinia sa, rezultatele proaste de la BAC-ul din acest an sunt ”supranotarea, generată de admiterea pe bază de dosar, absenteismul și promovarea forțată”. Iar ca soluție el vede reintroducerea treptei I și a II-a de liceu, precum și a concursului de admitere la facultate. Nu-mi rămâne decât să mă bucur că, în perioada în care a fost ministru, s-a ocupat de vopsitul căminelor.

Nu e o noutate, am afirmat-o de mai multe ori: reintroducerea admiterii dure la facultăți este o prostie. Admiterea pe baza bacalauretului am susținut-o încă din timpul grevelor studențești din 1995. După o lună de proteste și demonstrații cu zeci de mii de participanți, am obținut atunci modificarea în mare măsură a Legii Învățământului. Pentru admiterea pe bază de BAC s-a mai așteptat însă (nu foarte mult).

De ce susțineam atunci (și susțin și acum) că nu e nevoie de admitere dură la facultăți? În primul rând pentru că BAC-ul reprezenta (încă) un examen foarte serios și exigent, capabil să facă dovadă nivelului cunoștințelor dobândite pe parcursul a 12 ani de școală. Un examen susținut la doar câteva săptămâni după bacalaureat nu făcea decât să dubleze bacalaureatul (cu costurile suplimentare aferente), fără a oferi răspunsuri relevante diferite legate de calitatea absolvenților admiși la facultate.

Mai mult, un alt fost ministru al Educației Mircea Miclea amintește, într-o intervenție pentru Hotnews, de o cercetare efectuată la începutul anilor 2000. Conform acestuia, până în 2000-2002 nota de la BAC corela mult mai bine cu media pe care elevii admiși la facultate o obțineau în anul al II-lea și al III-lea, decât nota de admitere la facultate. Asta arăta că bacalaureatul avea valoare predictivă, așadar puteai să te bazezi pe el ca să faci selecția în universități.

Acest lucru are o explicație logică simplă: un bacalaureat exigent, la mai multe materii, poate releva capacitățile unei persoane (de învățare și de înțelegere) mult mai bine decât un examen de admitere axat (de cele mai multe ori) pe memorarea a uneia sau a două materii (aparent) specifice pentru specialitatea aleasă.

În aceste condiții, un examen de admitere nu doar că era inutil (și costisitor) la doar câteva săptămâni după un Bacalaureat exigent, dar genera și o selecție mai puțin relevantă decât cea de la BAC!

Faptul că admiterea pe bază de dosar axată, în principal, pe nota de la Bacalaureat a generat relaxarea acestuia este, într-adevăr, o realitate. Dar nu reprezintă un argument pentru reintroducerea admiterii dure la facultate, ci pentru revenirea la exigența din anii 90 la BAC (cum s-a întâmplat în acest an).

În plus, ținând cont de numărul mare de locuri oferit de universități, un examen de admitere dur nu ar rezolva problema selecției (nu ar crea concurență), pentru că o medie de 5 i-ar asigura, practic, doritorului un loc la o facultate sau alta (cerințele ar fi chiar mai mici decât la BAC, unde media necesară pentru promovare e de 6!) În aceste condiții, singura situație în care un examen de admitere ar avea relevanță suplimentară față de BAC ar fi în cazul reducerii drastice a numărului de locuri oferite de universități (generând concurență). O măsură greșită din mai multe puncte de vedere.

În primul rând, acest lucru ar avantaja universitățile private (măsura reducerii locurilor neputând fi impusă decât în cazul universităților de stat). Masa de doritori ai titulaturii de ”student”, căzuți la universitățile de stat s-ar orienta către cele private, care s-ar extinde cantitativ (nu neapărat și calitativ) pentru a-i absorbi.

În al doilea rând, numărul de locuri (aparent excedentar) oferit de universități la nivel de licență NU reprezintă o problemă. Facilitarea accesului unui număr cât mai mare de tineri la educație este un lucru de dorit, nu de restricționat! Faptul că media calitativă a absolvenților de facultate este mai mică decât media absolvenților de facultate selectați printr-un concurs dur (prin reducerea numărului de locuri) este evident. La fel cum este evident însă că media educației populației este mai mare. Pentru că licențiații, în cei trei ani de studiu, vor dobândi oricum mai multe informații și cunoștințe decât în cazul în care s-ar fi oprit la nivel de Bacalaureat. Pentru a profesa însă la nivel de performanță într-un domeniu sau altul, licențiații trebuie să urmeze și masteratul (la care se poate adăuga doctoratul și pos-doctoratul). Unde numărul de locuri este mult mai limitat. Așadar, intervine și selecția calitativă.

În aceste condiții cu ce (și pe cine) deranjează faptul că toți doritorii care au promovat un BAC exigent au șanse mai ridicate la încă (minim) trei ani de studii (implicit de dobândire de cunoștințe și informații suplimentare, dar și de maturizare într-un mediu mai performant decât cel din liceu)?

***

Revenirea la un examen mai dur la admiterea la facultate (prin reducerea numărului de locuri mult sub numărul promovabilității de la BAC – în caz contrar obținând doar o dublare inutilă, costisitoare și irelevantă a BAC-ului) nu ar face decât să limiteze accesul la educație a unei părți a populației. Cu efecte (eventual) pozitive doar asupra vârfurilor, dar evident negative asupra mediei educației populației (care, oricum, numai bine nu arată).

Soluția nu este, așadar, limitarea accesului la educație superioară sau peste medie măcar (facilitarea acestui acces este un lucru bun câștigat), ci revenirea la exigența pe care bacalaureatul a avut-o până la începutul anilor 2000, astfel încât să fie un criteriu relevant pentru cei care îl promovează (inclusiv pentru admiterea la facultate).

sursa: VoxPublica

Reclame

Etichete:, , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: