O Teorie a Manipulării (VII): Grupul Alfa loveşte din nou! (2)

Am arătat în articolul anterior (citeşte aici) că cele două premise fundamentale ale articolului Analiză asupra suprapunerii alegerilor locale cu cele parlamentare, şi anume că alegerile din 2012 vor fi comasate iar mandatele pentru care se vor lupta candidaţii la Parlament vor fi dramatic reduse, sunt din aria posibilităţii dar că mai degrabă nu se vor transforma nici una în realitate. Conchideam, la sfârşitul articolului:

Rezultă că ambele premise majore ale analizei Grupului Alfa sunt pernicioase. Şi odată cu premisele cade şi  întreg eşafodajul construit de către acesta, construcţie argumentativă care are un singur scop: demoralizarea activului USL, încercarea de a determina USL să renunţe la singurul său atu real în vederea preluării puterii, şi anume candidaturile pe liste comune.

În rândurile următoare voi căuta să comentez acele argumente folosite de către autor (aşa-zisul „Grup Alfa”) şi care sunt destinate ca, plecând de la premisele arătate mai sus, să sublinieze necesitatea candidaturii separate din partea partidelor membre a USL, practic – necesitatea dizolvării USL.

Mai întâi voi recunoaşte faptul că autorul surprinde şi anumite puncte slabe ale funcţionării USL din trecut (aşa cum au arătat recentele alegeri parţiale din Maramureş şi Neamţ) şi posibil (dar nu neapărat şi necesar!) şi din viitor. Dintre aceste vulnerabilităţi voi menţiona:

  1. Forța imensă pe care PDL va reuși să o mobilizeze pentru alegerile din 2012.
  2. Probleme interne generate de tensiunile locale dintre cele PSD și PNL. Probleme care pot duce la lipsa de mobilizare la nivel local a organizațiilor PSD și PNL.
  3. Lipsa unui exercițiu electoral prin care să se rodeze mecanismul comun de campanie.

Celor trei vulnerabilităţi enunţate li se poate replica astfel:

  1. tocmai forţa imensă pe care PDL nu va ezita să o folosească (nu numai a partidului şi a sponsorilor săi, vizibili sau ascunşi, dar şi a instituţiilor statului pe care PDL va încerca şi eventual va reuşi să le instrumentaizeze în folosinţă proprie) obligă PSD, PNL şi PC la o construcţie comună astfel încât aceste resursele comune (financiare, materiale, umane – în primul rând) ale Opoziţiei să poată egala, ca sumă a sumelor, pe acelea ale Puterii. Surplusul evident de resurse umane a partidelor Opoziţiei putând astfel, în multe zone electorale, să anuleze superioritatea financiară a PDL-ului.
  2. Problemele interne sunt aproape cu neputinţă de înlăturat total. Dar experinţa comună ne învaţă faptul că cel mai puternic argument pentru clădirea unei prietenii este experienţa unui duşman comun. Interesul direct al liderilor locali, regionali şi naţionali ai PSD, PNL şi PC în ce priveşte accesul la putere (ceea ce înseamnă în România şi accesul la distribuirea resurselor) va fi cel mai bun factor pentru aplanarea tensiunilor locale. Interesul şi, de ce nu, intervenţia, dacă este cazul, decisivă şi cu rol modelator a leadershipului USL.
  3. În ipoteza cu totul plauzibilă ca alegerile să aibă loc decalat, va exista un exerciţiu de rodare a mecanismelor de campanie, şi anume în special cel ale alegerilor locale pentru CJ şi pentru primăriile reşedinţă de judeţ. Chiar dacă alegerile se vor desfăşura comasat, USL are 8 luni la dispoziţie pentru a exersa, în diferite forme, mecanisme de colaborare între echipele de activişti ale PSD şi ACD.

Dincolo de vulnerabilităţile reale menţionate mai sus, vulnerabilităţi conştienizate deja de către USL şi care îşi pot găsi soluţii de rezolvare, Grupul Alfa inventează de-a dreptul şi altele. Sau descoperă vulnerabilităţi ale USL uitând intenţionat să ia în consideraţie că aceiaşi factori disturbatori pot juca un rol şi in cazul PDL şi aliaţilor acestuia. De exemplu:

„Având în vedere că numărul funcţiilor de consilieri locali, judeţeni, municipali, primari de comune, oraşe, municipii şi municipii reşedinţă de judeţ ajunge, în total, la circa 45.000 de posturi, paritatea dintre PSD şi ACD înseamnă din start că 22.500 de social-democraţi, precum şi 22.500 de liberali, nici măcar nu se vor mai regăsi pe listele de candidaturi, dispărând astfel una dintre cele mai puternice legături între membru şi partidul său.”

Argumentul este perfect fals, întrucât Protocolul USL nu prevede liste comune pentru poziţia de consilieri (locali sau judeţeni). Chiar şi acolo unde vor fi liste comune argumentul nu stă în picioare deoarece experienţa tuturor campaniilor pentru alegeri locale de până acum ne-a arătat că, in fapt, nu toti cei aflaţi pe listele de consilieri „trag” pentru listă, ci doar aceia care au şanse (reale sau doar iluzorii) de a se vedea confirmaţi prin vot. Ceilalţi sunt pe listă pentru „a da bine”, dar cel mai adesea contribuţia lor la campanie tinde înspre zero absolut. În plus trebuie reamintit faptul ca Protocolul Naţional USL prevede explicit că acolo unde presedenţia CJ aparţine unuia dintre membrii USL (PSD sau ACD) atunci vicepreşedenţia va fi asigurată de către celălalt membru, mecanisme identice fiind şi în cazul primarilor şi viceprimarilor USL. Există deci temeiuri pentru a presupune o implicare a tuturor părţilor în campania electorală (chiar dacă se poate ca una sau alta dintre aceste „părţi” să acţioneze cu motoarele la ralenti).

„activiştii unui partid nu sunt interesaţi să se implice electoral acolo unde candidatul la demnitatea publică aparţine altui partid.”

Am răspuns parţial acestui argument mai sus. Să adăugăm faptul că la alegerile locale din punct de vedere al USL, miza nu va fi doar victoria, ci (şi) clădirea bazei pe care se poate fundamenta victoria la parlamentare. Căci victoria locală este lipsită de urmări daca USL nu va avea acces la guvernare. În cazul în care alegerile se vor desfăşura simultan, cu atât mai mult factorul politic general (victoria la parlamentare) va presa înspre creşterea coeziunii părţilor, factor esenţial al victoriei.

„Dacă se menține raportul USL de 20/21 pentru președinții de CJ, cei mai vulnerabili sunt cei 20 de candidați ai PNL, care se vor confrunta cu lipsa de colaborare a activiștilor PSD și deci nu vor putea să câștige.”

Argumentul mi se pare că frizeză incontinenţa logică. Dacă presupunem că este adevărat că cei 20 de candidaţi la CJ ai PNL nu vor câştiga deoarece nu vor fi sprijiniţi îndeajuns de către activiştii PSD, atunci ar putea cineva să imi explice cum ar putea aceiaşi candidaţi PNL să căştige dacă nu vor avea nici un sprijin PSD, deoarece ar candida în afara USL? Aceeaşi flagrantă lipsă de bun simţ logic o găsim şi in concluzia că prin candidaturi separate„se elimină riscul neimplicării celuilalt partid”. Desigur, riscul neimplicării este eliminat, fiind înlocuit cu siguranţa neimplicării! Passons

„UNPR pare să nu aibă probleme în asigurarea pragului electoral de 5%, în condițiile unui parlament de 318 membri și a unui sistem de vor majoritar. /…/ 15 UNPR-işti ar putea să intre în Parlament, ceea ce înseamnă 5% din numărul total de 300 de mandate.”

Din nou, fals! Toate sondajele indică faptul că UNPR nu are, deocamdată, asigurată nici măcar marja de eroare care să îi permită accesul în Parlament, deoarece pentru aceasta ar avea nevoie nu numai de un anumit număr de aleşi uninominal ci şi de atingerea a 5% (în condiţiile Legii Electorale în vigoare) sau 3% (dacă pragul electoral va fi scăzut). Nu întâmplător ultimele zvonuri „pe surse” indică faptul că UNPR va candida în alianţă cu PDL sau va fi înghiţit de acesta. În ceea ce priveşte candidaţii PP-DD sau PRM deşi sondajele le dau scoruri destul de bune, realitatea electorală ar putea fi dezamăgitoare. Puşi să aleagă, foarte mulţi nemulţumiţi de guvernarea portocalie vor prefera să voteze „util”, adică să pună ştampila pe formaţiunea care să asigure în modul cel mai evident schimbarea de paradigmă politică, iar aceast[ formaíune nu este alta decât USL. De aceea socoteala Grupului Alfa în ceea ce priveşte rezultatele partidelor „exotice” este fundamental greşită. Cu atât mai mult cu cât ea pleacă de la rezultatele electorale din 2008, când colegiile electorale uninominale erau mult mai mici şi cu siguranţă altfel desenate.

Singura concluzie pe care (deocamdată) o putem trage nu este mult diferită de cea pe care extrăgeam la sfârşitul analizei primului articol generat de Grupul Alfa: avem de-a face cu un exerciţiu de manipulare, care prin folosirea unor date (unele reale, altele distorsionate, extrase din context sau chiar false) este menită să destabilizeze coeziunea USL (prin exacerbarea unor posibile tendinţe centrifugale) şi să demoralizeze electoratul real sau potenţial al USL.  Nu rămâne decât ca USL să conştientizeze să facă o analiză severă a propriilor vulnerabilităţi, să realizeze un plan destinat înlăturării acestora şi de maximizare a efectelor electorale pozitive pe care le poate oferi această megaconstrucţie politică numită USL.

Etichete:, , , , , , , , , ,

Un comentariu pe “O Teorie a Manipulării (VII): Grupul Alfa loveşte din nou! (2)”

  1. Cosmin Gheorghita 6 septembrie 2011 la 5:10 PM #

    Frumos rationamentul.
    Ai uitat sa mentionezi ceva, deloc neimportant: prin eliminarea candidatilor fara sanse reale de a fi alesi, cele doua partide fac o economie baneasca substantiala. Tipul de afise individuale, spoturile, etc se reduc la jumatate, aspect deloc de ignorat.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat: