St. Vlaston: Il mai asculta cineva pe Traian Basescu?

Pe scurt, mai nimeni.  In ciuda faptului ca tot da indicatii si solutii. A si recunoscut. Daca nu ma inteleg cu guvernul, clasa politica, PDL, ies public si spun ce am de spus. Si? Ramane cum au stabilit. Altii.

Iata cateva exemple.

In februarie-martie, oricat ar nega acum, Traian Basescu a incercat sa impuna un guvern tehnocrat. Ca nu iese fum fara foc. Oricat s-a agitat, oricat a supus la vot in structurile de conducere ale PDL, n-a iesit nimic. Logica era sa apere tara de masuri populiste, in an electoral. Si sa nu deconteze PDL masurile dureroase ce-ar fi urmat sa fie luate. Nici macar sutinerea, decisiva, acordata lui Emil Boc, pentru presedintia PDL, n-a mai contat. Emil Boc i-a dat cu flit si a facut ce-a zis partidul. Cum sa se lipseasca de sursele de finantare acum, cand campanii electorale costisitoare bat la usa? Si de bazinul de functii publice, de santajarea primarilor cu sumele alocate de la bugetul central?

Presedintele Basescu a incercat sa impuna doua teme arzatoare: regionalizarea si modificarea constitutiei. Totul a ramas ca-n tren, dupa chiar explicatiile  presedintelui. Impotriva regionalizarii se pronunta chiar baronii PDL, Flutur, Falca, Scripcaru, etc., care nu vor sa piarda clientela si sursele de finantare judetene. Iar comisia de modificare a constitutiei nu s-a intalnit niciodata, desi coalitia are majoritate.

Trebuie sa  functioneze aranjamente de felul urmator: Elena Udrea ii aloca primarului penal Poteras 15 milioane de euro, pentru parcul Moghioros. Care arata foarte bine, nu are nevoie de banii acestia. Prin filiera de contracte masluite, deja batuta si uzitata, o parte din bani ajung la partid, o alta in buzunarele celor ce-i manevreaza si, ceva mizilic, in parcul Moghioros, pentru niscaiva leagane. Multiplicati la nivel de 46 de judete si sectoare, iata sursa de finantare a alegerilor. Vorba Monicai Macovei, dintr-un interviu: „toti fura, inclusiv PDL. Doar nu va imaginati ca Emil Boc nu stie”.  Si Basescu, adaug eu.  Dar, ne explica presedintele, nu exista partide imaculate, e ridicola pretentia asta. Multumiti-va cu ce aveti. Monica Macovei a acceptat rolul de „bibelou de portelan”, in vitrina PDL, ca de Codul Etic nu se mai aude nimic.

A spus Traian Basescu ca povestea cu cosul pensionarului e o prostie populista, a si explicat de ce nu se poate asa ceva. Uite ca se poate, pana si presedintele si-a pus cenusa in cap si a zis ca daca nu antreneaza bugetul de stat se poate face.

In iunie, Traian Basescu a spus ca dupa evaluarea ministrilor, la inceput de toamna trebuie facuta o remaniere. A trecut si inceputul de toamna, probabil va trece si remaniere s-a facut: a fost dat afara Lazaroiu. Dar Igas, la MAI, ne ameninta din aprilie ca trebuie sa plece 18 mii, 15 mii, opt mii de salariati, acum a lasat-o la cinci mii, in septembrie-octombrie, dar nici acestia nu par sa plece. Lasa ca a stat momaie pe la intalnirile internationale la care a participat. Dar Aradul a fost fruncea la sponsorizari, mai din vami, mai de la sefii deconcentratelor care trimit agentii economici la casieria PDL, daca vor sa scape de amenzi.

Presedintele spune de multa vreme sa se ia decizii in dosare arzatoare, Rosia Montana, Oltchim, datoria Rompetrol, scoaterea la vanzare pe bursa a pachetelor de actiuni inca de stat, etc. Se face ceva? Nimic. El vorbeste, el aude. Chiar daca pierderile sunt similare celor din afacerea cu certificatele de emisii de carbon.

Intreprinderile economice de stat constituie o moara la gatul economiei romanesti. Iata cateva cifre de la registrul comerțului, care a făcut publice rezultatele financiare ale primelor 45 de companii de stat, în comparație cu primele 45 de firme private. Aceste firme reprezintă aproape 40% din economia românească. “crema” economiei.

Cifra de afaceri. Statul: 9.9 miliarde euro. Privatul: 46 miliarde euro.

Profitul. Statul: 68.3 milioane euro pierdere. Privatul: 1.12 miliarde euro profit.

Angajați. statul: 212 000 angajați. Privatul: 165 000 angajați.

Salarii brute. statul: circa 3200 lei/lună. Privatul: circa 1300 lei/lună.

In conditiile in care economiile europeana si mondiala stau sa crape, isi poate permite statul roman o atare risipa, justificata doar de sursele de finantare pentru partid si de bazinul de functii publice?

„Daca nu fac ce trebuie, sa plece”, spune presedintele. Aiurea, pleaca atunci cand vor ei, nu cand spune presedintele, ca nu are cum sa-i dea afara. Coalitia majoritara s-a dovedit stabila si unita, la recentul vot, cand a obtinut 244 de voturi in favoarea crearii noului minister al afacerilor europene. Asa ca n-o poate da nimeni afara, pana la viitoarele alegeri.

Spune presedintele de doi ani de atragerea fondurilor europene, fara efect. Solutia o reprezenta angajarea de specialisti europeni, eventual polonezi, care au avut rezultate deosebite in acest sector de activitatea administrativa, asa cum ne-au recomnadat si oficiali europeni.  Nu s-a apelat la ei ca sa nu-si bage nasul in afacerile noastre, mioritice, cu spatii de joaca in rural, sali de sport, parcuri pe la sate, ca si cum nu mai erau gradini si pomi pentru odihna satenilor veniti seara tarziu de la munca. In schimb, circulatia pe centura Bucurestiului este un calvar, in lipsa pasarelelor care s-o traverseze.

Rolul presedintelui, de care nu se poate dispensa PDL, apare la numirea premierului, in 2012. Daca insa, PDL ia sub 30% din voturi, asa cum se contureaza scenariul acum, in conditii de criza economica severa si urmarind tendinta electoratului de a alterna partidele la guvernare, (astia au furat destul), iar UDMR si UNPR nu fac pragul minim, nici macar acesta nu mai este un rol important. Ca nu mai are cum s-o intoarca. De asta incearca o Miscare Populara, (a recunoscut ca a fost initiativa sa), ca o contrapondere la USL. Doar ca nu de miscari e nevoie, ci de actiuni hotarate in plan guvernamental, care sa atenueze crizele ce stau sa explodeze. De atragerea investitiilor straine, a fondurilor europene, de reducerea aparatului de stat, ministere, agentii, salariati de stat, eliminarea unitatilor economice de stat falimentare, simplificare birocratiei si a avizelor de tot felul, care fac neatractiv mediul nostru economic. Salarizarea bugetarilor dupa performanta si rezultate, acestea sunt  masuri pe care ptrmierul Boc nu le ia, desi ii stau in varful pixului. Dar de, cum sa piarda sustinerea baronilor, clientelei si sursele de finantare ale campaniilor.

Un singur lucru nu intelege Emil Boc. Vremurile in care traim sunt speciale. Aparenta crestere a economiei romanesti se poate transforma in cateva saptamani in dezastru, in rezonanta cu economia mondiala. Va regreta ca nu  a luat la timp masurile potrivite cand valul crizei il va matura, cu guvernul si cu partidul sau cu tot. La cosul de gunoi al istoriei.

sursa: Contributors

Etichete:, , , , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: