Transcrierea emisiunii Exces de putere, Antena 3, invitat Crin Antonescu

  • DATA:                      01-10-2011
  • EMISIUNEA:           EXCES DE PUTERE
  • POSTUL:                  ANTENA 3
  • ORA:                         20:00
  • MODERATOR:       OANA STANCU
  •                                    ADRIAN URSU
  • INVITAT:                 CRIN ANTONESCU

TALK-SHOW

             Oana Stancu: Cu preşedintele PNL, Crin Antonescu, ne întâlnim în partea a doua a emisiunii. Bună seara, domnule Crin Antonescu.

Crin Antonescu: Sărut mâinile, bună seara!

Oana Stancu: Nu ştiu dacă veniţi gata cu tensiunile sau cu pacea din USL, dar ne veţi lămuri în această seară. Pe drum spre noi aţi trecut prin Piaţa Victoriei? Erau ceva investitori la uşa domnului Emil Boc? Că înţeleg că sunt 10 dintr-o dată după plecarea Nokia.

Crin Antonescu: Nu, toate erau cum le ştiţi. Telefonul nu mai are semnal o vreme, cât străbaţi Piaţa Victoriei şi atât.

Oana Stancu: Şi nu v-aţi întâlnit cu investitori.

Crin Antonescu: Nu m-am întâlnit cu investitori, nu i-am călcat, nu i-am alungat.

Oana Stancu: Adrian Ursu în continuare.

Adrian Ursu: Dar fiind 10 cred că încap în birou la doamna Vass, că domnia sa se ocupă să îi bage la domnul Emil Boc.

Oana Stancu: Ar putea fi o explicaţie. Domnule Crin Antonescu, a produs multe comentarii plecarea Nokia de la Jucu în această săptămână. Există şi o poveste inversă şi vreau să îl salut în această seară pe domnul Răzvan Olosu. În 2008, când Nokia pleca de la … din Germania ca să vină la Jucu în România domnul Răzvan Olosu era firul Nokia – Germania, al treilea om în lume din partea Nokia. Spun bine?

Răzvan Olosu: Al treilea e prea mult spus şi nu are importanţă clasamentul, important e că am fost responsabil de întreaga Germanie, am fost şeful Nokia în Germania şi am condus şi o divizie globală a Nokia în perioada aia. Am plecat de la firmă însă în 2007, puţin înainte de anunţul oficial vizavi de închiderea fabricii din …

Oana Stancu: Domnule Răzvan Olosu, aleg să vă prezint telespectatorilor prin ochii şi vocea lui Carmen Avram care în 2009 făcea următorul material cu dumneavoastră, despre dumneavoastră şi despre ce aţi făcut în Germania în momentul în care Nokia venea în România. Vedem acest material şi ne întoarcem la dumneavoastră.

 /…/

Oana Stancu: Chiar aşa, domnule Răzvan Olosu? Dacă mâine sistemele de navigaţie, echipamentele bluetooth, sunt şi ele vechi, gata, a doua zi în mod cert aţi găsit o altă afacere cu care să faceţi ce faceţi azi?

Răzvan Olosu: A doua zi poate că nu, dar în câteva săptămâni da. Cum spuneam şi în materialul pe care l-aţi prezentat, ai nevoie de un plan B, C, şi aşa mai departe. Cred că suntem foarte bine pregătiţi să schimbăm macazul şi să o luăm în altă direcţie dacă e nevoie. Eu mizez foarte mult pe adaptabilitate şi pe viteză, iar dacă îmi reuşeşte schimbarea de macaz foarte rapid, pot să o fac şi la nivel strategic, pot să mişc toată firma într-o direcţie nouă. E un apanaj al firmelor ceva mai mici, într-un concern ca Nokia sau la nivel de Fortune 100, concerne foarte mari, globale, schimbarea direcţiei e mult mai greoaie. Eu conduc o şalupă pe care pot să o manevrez mult mai uşor, firmele mari sunt foarte greu de manevrat.

Oana Stancu: Suntem două femei în echipa acestei emisiuni, vă mărturisesc că privirea mea pleacă într-un fel anume când văd pe ecran colierele acestea despre care dumneavoastră spuneţi că ar trebui să le înfig în ureche ca să aud comunicaţia. E şi un bărbat în echipa emisiunii care nu e pregătit cu ce aveţi dumneavoastră acolo.

Adrian Ursu: Da, îmi vine să îl arunc pe ăsta, urechelniţa asta a mea e depăşită nu numai tehnologic, ci şi ca design faţă de ce am văzut că face domnul Răzvan Olosu. Sigur, pentru altă categorie de public. Bănuiesc că în Asia merg foarte bine dintre lucrurile pe care le produceţi dumneavoastră. Înţeleg că veţi deschide un magazin şi la New York, acolo unde le veţi arăta oamenilor şi cum se toarnă firul de aur care conduce semnalul audio şi cum se bagă perlele pe firul de hands-free. Dar voiam să vă întreb, atunci când aţi făcut pasul acela mare pentru cineva care a fost angajat şi dintr-o dată a trecut la antreprenoriat, cam cum era atmosfera în orăşelul din Germania pe care Nokia decidea să îl părăsească? Pentru că în zilele astea noi încercăm să ne punem într-un fel sau altul în pielea celor de la Jucu. Sunt peste 2000 de familii care depindeau de acea afacere şi care acum se întreabă ce se va întâmpla cu ei.

Răzvan Olosu: Atmosfera era suficient de încărcată şi de tensionată. Deci dacă ne uităm puţin înapoi în istorie, zona … a trecut printr-o perioadă de glorie în momentul în care s-a terminat exploatarea cărbunelui şi industria metalurgică a început să sufere, s-au produs nişte schimbări structurale masive care au tensionat foarte mult atmosfera, şomaj foarte mare în toată zona. Cu câţiva ani înainte au fost probleme cu firma Opel, înainte au fost restructurări masive ale unor firme foarte mari germane, deci lumea era în continuă aşteptare şi catastrofa plutea în aer.

Oana Stancu: Şi politicienii nemţi ce le spuneau oamenilor.

Răzvan Olosu: Deci toată lumea s-a solidarizat cu personalul, cu oamenii restructuraţi şi daţi afară de Nokia. Am fost personal foarte impresionat de solidaritatea care a fost vizibilă absolut la toate nivelele. Însă a fost o mare surpriză, nimeni nu se aştepta ca Nokia să facă pasul respectiv. A fost şi o mare tragedie umană. Pe partea emoţională, bineînţeles că am văzut cazuri foarte mişcătoare, au fost foarte mulţi foşti colegi ai mei angajaţi care până şi în ziua de azi nu au reuşit să îşi găsească joburi. Din punctul de vedere raţional bineînţeles că totul a putut fi justificat, Nokia a avut bineînţeles raţiuni economice de a face pasul respectiv, însă cum spuneam şi în materialul pe care l-aţi arătat, cu oamenii nu te poţi juca şi nu poţi să îi muţi dintr-o parte în alta ca pe piesele de şah, fără să te gândeşti puţin mai profund la ce se întâmplă cu ei.

Oana Stancu: Daţi-mi voie să mă îndrept către domnul Crin Antonescu, preşedintele PNL şi co-preşedinte USL, cu această paralelă. În Germania foarte multă seriozitate în legătură cu cei care au rămas fără locuri de muncă, multă tragedie. Din partea oficialilor noştri un exces de optimism. Sigur, avem 10 investitori care acum sunt la uşa domnului Emil Boc, ne spunea doamna Vass, pentru a investi în România. Avem deja o variantă, chiar şi pentru Jucu, vorbesc de Bosh. Cum vedeţi această paralelă?

Crin Antonescu: Există cel puţin 3 deosebiri din capul locului între situaţia din Germania şi cel de la Jucu. Unu, care probabil e cel mai important, existenţa unor oameni liberi, oameni care au idei, cum este şi invitatul dumneavoastră pe care îl salut şi pe care mă bucur să îl cunosc, sunt chiar onorat. Care vorbea în filmul dumneavoastră cu foarte multă detaşare, cu foarte multă seriozitate, dar şi cu autoironie, cu simplitate, cu modestie, despre lucruri pe care le fac oamenii în economia de piaţă, fără să depindă nici de Guvern, nici de ANAF, nici de preşedintele Consiliului Judeţean, nici de alţi baroni sau baroneţi de la centru sau locali. Doi, avem în Germania şi nu mai avem în România, sindicate. Care, deşi sunt liberal, o spun, au şi ele rolul lor foarte sănătos într-o societate şi în orice caz în organizarea şi eficientizarea solidarităţii despre care şi domnul Răzvan Olosu spune. Trei, avem de-a face în Germania cu politicieni la vremea respectivă cred că tot doamna Merkel era. În orice caz, politicieni care luau în serios această chestiune, care discutau cu investitorul care pleacă, cu cel care vine, care încercau să dea un răspuns acestor probleme, în vreme ce politicienii, guvernanţii noştri actuali, prima lor grijă a fost aceea de a ne spune că nu sunt de vină, că nu e nicio problemă, că sunt nu ştiu câte zeci de mari investitori, mai mari, un fel de bine că a plecat Nokia, că ne ţinea în loc să nu facem alte mari investiţii. Şi sigur, după aceea mai micii sau mai marii complici din societatea civilă, inclusiv din societatea civilă de business, care sar ca la o comandă şi arată că sunt gata ei să rezolve problema. Astea sunt 3 diferenţe la prima strigare.

Adrian Ursu: A mai fost un episod românesc în acest film cu drame personale, cel în care guvernanţii au mai avut o grijă şi anume de a se lăuda că realizările lor şi anume salariul mare din România a fost unul dintre motivele pentru care Nokia a părăsit această ţară, salariul mare pe care îl invocau, dovedindu-se a fi până la urmă un salariu de 150-200 de euro cât primeau muncitorii de acolo de la Jucu.

Crin Antonescu: Ceea ce însemna foarte puţin, chiar şi pentru România. Şi încă o dată vreau să spun, că din cât înţeleg eu, eu nu spun că Nokia a plecat din cauza Guvernului. Nokia a plecat din raţiuni care o privesc şi privesc politica companiei, raţiuni economice. Nu e normal însă ca Guvernul să aibă această reacţie, din nou electorală, exclusiv electorală şi din nou mincinoasă. Nimeni nu a acuzat Guvernul Emil Boc anume pe acest caz. A, că avem o problemă pe durată mai lungă în ceea ce priveşte atragerea sau măcar păstrarea investiţiilor în această perioadă de criză, ce face Guvernul şi majoritatea sub aspectul predictibilităţii în materie de legislaţie, simplificării legislaţiei fiscale, ce face în legătură cu costul muncii, care sunt interlocutorii la nivel de ministru de Finanţe, de ministru al Economiei, care să discute cu medii de afaceri din ţară şi din Europa, asta e cu totul altceva. Astea sunt într-adevăr hibele acestei guvernări şi nu ale alteia. Pentru că totuşi există Guverne care au adus investitori în România şi Guverne în vremea cărora investitorii pleacă din România.

Oana Stancu: Domnule Răzvan Olosu, cât de conectat sunteţi la realităţile din România?

Răzvan Olosu: Nu atât de conectat încât să pot să urmăresc foarte uşor discuţia, dar nici complet deconectat. Deci nu ştiu dacă a fost o întrebare, însă…

Oana Stancu: Vă spun de ce v-am întrebat asta, pentru că domnul Crin Antonescu se temea mai devreme că un om ca dumneavoastră nu ar răzbi în România din cauza hăţişului între clientela politică şi regimul puterii actuale. Şi voiam să vă întreb dacă dumneavoastră credeţi că director la Nokia România să fi fost reuşeaţi aceeaşi performanţă şi reuşeaţi să faceţi la Jucu ce aţi făcut în Germania?

Răzvan Olosu: Deci nu sunt foarte dornic să fac experimentul şi nu mă interesează foarte mult să încerc un astfel de experiment. România într-adevăr din punct de vedere al …, cel puţin asta e percepţia mea din afară, sunt structuri foarte complexe în care nu ştiu dacă m-aş putea încadra, nu ştiu dacă m-aş putea acomoda cu ele. Am învăţat să lucrez şi să mă afirm într-o lume într-adevăr liberă, fără hăţişul de care vorbeaţi dumneavoastră şi fără complexitatea de care vorbesc eu. Bineînţeles că dacă aş fi fost făcut responsabil de Jucu, aş fi încercat şi acolo să fac şi să schimb ceva.

Adrian Ursu: E admirabil realismul domnului Răzvan Olosu, dar e şi extrem de îngrijorător felul în care se raportează la un sistem, la sistemul românesc, care e dominat din păcate în continuare, deşi suntem în 2011 şi în Uniunea Europeană, de birocraţie, de corupţie şi mai ales de lipsa de viziune. Fiindcă aici e nevoie ca cineva să ştie ce să le propună investitorilor străini. Nu e suficient că domnul Emil Boc s-a angajat personal să se ocupe de această problemă, să preia în subordinea sa imediată acea instituţie care realizează interfaţa cu investitorii străini. Nu e suficient, trebuie să ştii ce le propui, trebuie să ştii ce nevoi au investitorii străini într-o lume confuză, într-o lume în care plasamentele de capital acum sunt extrem de riscante şi în care nu oricine vine să îşi pună banii în România. Dacă totuşi există unii care vor să facă acest lucru, ei trebuie primiţi de un Guvern care are un set de reguli, care are un set de propuneri a le face şi care ştie ulterior şi ce vrea să facă cu România, fiindcă noi deocamdată nu ştim dacă România va deveni ţara IT-ului, dacă va deveni ţara agriculturii performante, dacă va deveni ţara turismului extrem sau va rămâne un amestec din nimicuri mici şi nimicuri care nu produc de fapt nimic.

Oana Stancu: Nu om avea noi perlele din Tahiti, dar e aurul mult comentat în aceste momente în România graţie campaniei pe care o face preşedintele României pentru Gold Corporation, domnule Crin Antonescu. Ar fi putut să fie inventiv, genial domnul Răzvan Olosu, în România. Dumneavoastră chiar credeţi că nu ar fi răzbit de PD-L Cluj, de…

Crin Antonescu: Da, cred că nu ar fi răzbit nici de PD-L Cluj şi nu numai de PD-L Cluj, ci şi de alte PD-L-uri. Nu, haideţi că acum, după cum…

Oana Stancu: Am zis că jocul e la ei, de aia am zis PD-L Cluj.

Crin Antonescu: Omul ne-a spus cu foarte multă eleganţă, de aceea nu e în România, nu din cauza PD-L, din cauza sistemului nostru care nu numai că se menţine, creşte în corupţie, în birocraţie, în întârzieri şi aşa mai departe. Important e că în acest moment noi avem o dificultate ca ţară membră a Uniunii Europene în a atrage investitori semnificativi. Oricum şi cu cel mai bun Guvern din lume cu atât mai mult responsabilitatea Guvernului e majoră, pentru că e foarte greu, capitalul fuge către pieţe mai puţin restricţionate decât este Uniunea Europeană. Dacă vreţi, se poate duce în zone care… şi asta e până la urmă linia majoră a politicii Washington, politicii de toate felurile, către Pacific, către Asia. Suntem într-o conjunctură nu foarte fericită, e clar. Numai că de aceea cu atât mai mult fiecare loc de muncă şi fiecare dolar sau euro investit ar trebui să fie foarte important pentru noi şi nu să asistăm la ceea ce ne povesteşte domnul Emil Boc sau doamna Vass sau altcineva în numele său în fiecare zi. De altfel e foarte semnificativ faptul că sigur, noi cei din opoziţie ne-am spus acest punct de vedere şi am spus de ce anume e vinovat Guvernul. Am fost apostrofaţi, domnul Emil Boc a sărit şi a spus că nu are nicio vină. Aproape şi pe asta a prezentat-o ca pe o realizare, că talentul său de a falsifica în prezentări realitatea e nemuritor de pe la .UASCR. Dar vine preşedintele, sau în fine, preşedintele lor, domnul Băsescu, la aeroport, care spune în esenţă cam acelaşi lucru pe care l-am spus şi noi opoziţia şi mulţi dintre dumneavoastră jurnaliştii. Eu sunt mulţumit că domnul Emil Boc nu a declarat că au plecat cei de la Nokia de la Jucu din cauza mea şi a lui Victor Ponta, ăsta e un punct câştigat. Dar mai departe, de data asta sigur domnul preşedinte, ca şi cum ar fi Guvernul pus de mine, ca şi cum ar fi Guvernul ţinut de mine şi întreţinut de mine, a spus un lucru adevărat şi anume că în felul acesta nu ai cum să ţii investitorii.

Adrian Ursu: Şi riscă să mai plece şi alţii.

Crin Antonescu: Exact.

Oana Stancu: Domnul Răzvan Olosu, ce ar trebui să aibă economia românească ca să investiţi în România? În momentul ăsta ce lipseşte în politica guvernamentală?

Răzvan Olosu: Aş aştepta reîntoarcerea lui Vlad Ţepeş pe tronul României şi atunci poate că s-ar schimba şi clima pentru investitorii străini. Sper că aţi înţeles ce vreau să spun.

Oana Stancu: Vă mulţumesc că aţi fost la „Exces de putere” în această seară. Ne oprim, domnule Crin Antonescu, Adrian Ursu, pentru publicitate, după care aş vrea să îmi comentaţi aşteptarea asta legată de Vlad Ţepeş. Publicitate, revenim. E nevoie de un Vlad Ţepeş, ca să se întoarcă domnul Olosu în România? Vă regăsiţi măcar pe aproape, domnule Antonescu?

Crin Antonescu: Nu. Cred că înţelegem cu toţii ce vrea să spună domnul Olosu cu Vlad Ţepeş. A fost foarte plăcută prezenţa domniei sale în emisiunea dumneavoastră. Oamenii aceştia care, din păcate, au plecat… E un exemplu. Ei sunt capitalismul pe care l-am vrea, adică, aşa cum spunea cineva frumos, întâlnirea între bani şi idei, oameni care creează, oameni care, până la urmă, produc din idei, din inteligenţă, oameni, care asumă riscuri, nu golanii pricopsiţi, escrocii de la noi şi favorizaţii, că, în fond, capitalismul românesc a fost dominat, după ’90 încoace, din cine? Da, din băieţi de securişti, de nomenclaturişti şi comunişti la vârf, cărora li s-au dat de-a gata reţelele, ca să intre, ca să înceapă. Unii au reuşit, unii nu. Unii dintre ei, trebuie spus, aveau talent, alţii nu şi, după aceea, gaşca de „oameni de afaceri”, pentru care fiecare guvern, culminând cu acesta, o aduce la putere: băieţii lui Igaş, băieţii doamnei Elena, băieţii domnului Flutur, băieţii.

Oana Stancu: Vă asumaţi, domnule Antonescu, un risc de maximă sinceritate, să spuneţi cam în câţi ani de guvernare a dumneavoastră, să spunem, PNL, PSD, PC, ar trebui ca să dispară toţi aceşti băieţi din contractele cu statul, cel puţin? Pe piaţa liberă pot face ce vor.

Crin Antonescu: Dacă această coaliţie, această alianţă politică, odată venită la putere, mandatată de votul cetăţenilor – sunt foarte mulţi de „dacă” – dacă cetăţenii vor mai alege, dacă, dacă, dacă, va avea o voinţă politică, în principal în zona sa superioară, în primul rând la lideri, dacă toţi ar acţiona şi dacă şi-ar controla şi şi-ar impune voinţa în partidele, grupurile parlamentare, guvernul respectiv, eu cred că în jumătate de an s-ar simţi, lucrurile s-ar urni.

Oana Stancu: Dar sunteţi sceptic, din moment ce insistaţi pe acest ‘dacă’?

Crin Antonescu: Păi nu. Eu vreau să spun că se duc mai multe bătălii în România, nu se duce doar bătălia schimbării actualei puteri, care în sine e foarte grea şi e sub mulţi de ‘dacă’. Se duce şi bătălia ca următoarea putere să nu continue ciclul – vorbesc de mult despre asta. Nu sunt sceptic.

Adrian Ursu: Păi tocmai, că asta mă gândeam şi eu, dacă eliminarea lor ar însemna înlocuirea cu băieţii dumneavoastră, ai USL? Probabil că timpul ar fi chiar mult mai scurt, nu ar fi vorba de şase luni de zile.

Crin Antonescu: În primul rând, există câţiva băieţi care sunt ai tuturor, care nu s-au mişcat, care niciodată nu au plecat, care au crescut de la un guvern la altul. Sunt exemple câte vreţi. Dumneavoastră îi şi cunoaşteţi, aţi şi vorbit despre ele. Eu nu sunt sceptic, eu am încredere că altfel aş pleca acasă, m-aş lăsa, dar nici nu vreau să mint oamenii acum şi să spun: „a, e simplu. Noi suntem nişte feţi frumoşi, care, în două săptămâni…”. Nu, va fi o bătălie în partidele noastre, va fi o bătălie, dacă vreţi, cu tot sistemul, care se dă greu dus de acolo. Mai spun o dată faptul că marile divergenţe, de exemplu, între mine, indiferent în ce funcţii am fost, şi Traian Băsescu, în exerciţiul său de preşedinte, nu au venit de la ce a spus, din multe lucruri pe care le-a spus Traian Băsescu, ci de la faptul că nu a făcut niciodată cinstit ceea ce a spus că vrea să facă sau că ar trebui făcut.

Adrian Ursu: Bun, dar în momentul în care aceste reţele s-au aşezat deasupra României, ele, după cum vorbeam şi în prima parte a emisiunii, şi-au asigurat şi viitorul: contracte prelungite, contracte pentru… cel puţin ‘băieţii deştepţi’ din energie, de ani de zile. Vă aduceţi aminte, acelaşi lucru a găsit Sorin Oprescu şi la Capitală, contractele Dally-ului şi ale Apei Nova ş.a.m.d., care erau parafate pentru viitorime.

Crin Antonescu: Motivele de rezervă vi le-am spus, da, şi băieţii se ţin tari şi băieţii au prieteni peste tot, dar există şi nişte motive de optimism şi motivele astea de optimism ţin, unu, de faptul că în România există mulţi oameni, precum domnul Olosu, pe care l-am văzut, spun bine mulţi, care încă sunt aici, care ar putea să şi se întoarcă în anumite condiţii. Există o energie, o creativitate, o inventivitate, inclusiv în acest domeniu la români, la destui români. Doi…

Adrian Ursu: Da, dar ei se lovesc de pragul ăsta al barierelor puse de clientelă, de protectorii puterii ş.a.m.d.

Crin Antonescu: E adevărat. Ca întotdeauna, noi avem şansa să ne scoată, să spunem aşa, valul, taifunul. Toată Europa, aşa cum o ştim, şi unde, crezând noi că am intrat în UE, o să rezolvăm prin acest simplu fapt problemele noastre, e în curs de răsturnare, de schimbare, nu se mai poate trăi cu minciuni, cu birocraţie, cu jumătăţi de adevăruri nici măcar la nivelul UE, darămite într-o ţară cum e România şi atunci, fie ne ducem la fund, fie, dacă avem oameni suficient de puternici, de curajoşi în domeniul politic, în primul rând, dar nu numai, atunci se va deschide şi se va deschide foarte repede oportunitatea pentru schimbarea tuturor acestor lucruri.

Oana Stancu: Într-un an preelectoral, mai ales când este un risc, să spun aşa, de schimbare a puterii, aceşti băieţi se reorientează. Pe dumneavoastră, cam câţi va caută, pe dumneavoastră, personal, Crin Antonescu, în momentul acesta, ca să se împrietenească…

Crin Antonescu: Există, există oameni de afaceri consacraţi, aşezaţi, puternici, în România. Mulţi dintre ei au afaceri şi în străinătate, şi mă refer la oameni de afaceri corecţi, oameni de afaceri de un anumit calibru, deci nu vorbim de şmecheraşi, pe care…

Oana Stancu: Bun. Daţi-mi trei exemple cu care vă sfătuiţi…

Crin Antonescu: … nu ştiu doamnă…

Oana Stancu: … dumneavoastră în momentul acesta în legătură cu politica economică de după alegeri.

Crin Antonescu:… nu ştiu, doamnă. Ion Ţiriac – haideţi să dau un exemplu neutru, pentru că Ţiriac n-a făcut politică nici măcar remarci nu face. Dar nu sunt în vreo prietenie cu Ion Ţiriac.

Oana Stancu: Vă sfătuiţi cu Ţiriac, pentru ce ar trebui făcut din…?

Crin Antonescu: Nu. Nu, problema este însă următoarea: că aceşti oameni …, Guvernul nu-i … şi mulţi alţii, mai mici, nu neapărat de calibrul lui Ion Ţiriac, nu-i consultă, nu i-a consultat niciodată de fapt, dacă poate să-i jupoaie cu ceva, da, dar de consultat nu-i consultă şi, de asemenea, aceşti oameni au ajuns – ăsta este un efect foarte pervers al actualei puteri, şi de asta spuneam eu de foarte multă vreme şi spun şi acum, mai abitir, că statul de drept şi democraţia câtă este în România sunt în pericol – acestor oameni le e frică să stea de vorbă cu cineva din opoziţie, pur şi simplu – nu mă refer anume la Ion Ţiriac – mă refer la oameni de afaceri care sunt nemulţumiţi, care ar avea nişte politici mai sănătoase, care au nişte idei, le este frică să stea de vorbă cu opoziţia, pentru că asta poate să atragă asupra lor mari nenoriciri de care niciun om de afaceri, chiar dacă nu face vreo golănie, nu are nevoie, pentru că noi suntem într-o ţară în care DNA te ridică şi după aia te întreabă, dacă vrea – da? -, avem cazuri de oameni de afaceri care au fost luaţi de pe stradă, ţinuţi două-trei nopţi, după aia au plecat bine mersi, fără să se fi întâmplat vreo nenorocire. Să dau nume? Cred că nu este nevoie. Le-aţi dat dumneavoastră destul. Noi avem un ANAF care este organ de partid deja. Că vedeţi cum acţioneză, sau cum nu acţionează, şi, în felul acesta, nu poţi să faci un raport normal, o relaţie normală. Noi avem o ţară în care presa, atâta câtă mai e, încercând să fie presă liberă, este, la rândul ei, hăituită, incriminată, de parcă trăim în cine ştie ce altă epocă, noi avem, de fapt, o democraţie şubrezită de faptul că instituţii care sunt ale statului au devenit insituţii ale partidului care guvernează. Mă refer la DNA, mă refer la Parchetul General, mă refer la ANAF, mă refer, atâta cât se poate folosi la nivelul conducerii, în unele cazuri şi la poliţie, la asta mă refer. Avem presă ţinută de bani publici…

Adrian Ursu: Bun. Şi credeţi că acest aparat care şubrezeşte statul de drept, toată această maşinărie care face ca democraţia să fie până la urmă una formală sau, oricum, vulnerabilă, va putea să producă şi un rezultat al alegerilor, altul decât cel produs de voinţa poporului?

Crin Antonescu: Domnule Ursu, asta este bătălia.

Adrian Ursu: Cam asta ar însemna, dacă mecanismul e eficient…

Crin Antonescu: Să ştiţi că…

Adrian Ursu: … că, altfel, el n-are rost să…

Crin Antonescu: … există ţări care nu au un stat de drept sau o democraţie cum înţelegem noi în Europa. Un exemplu foarte important este Rusia, unde vedeţi foarte bine ce se întâmplă în ultima vreme. Lucrurile sunt foarte simple. Sânt şi alegeri şi mai multe ziare şi mai multe posturi de televiziune, se şi schimbă preşedinţii – de fapt, la bază este cam ceea ce descriam eu aici. E problema lor. Rusia este, totuşi, în ciuda acestei situaţii, o ţară puternică. Rusia este o ţară care înţelege, sau cei mai mulţi dintre ruşi, probabil societatea rusă înţelege altfel acest lucruri. Rusia nu e în NATO, Rusia nu este în Uniunea Europeană. Noi am făcut această opţiune. Şi bătălia care se dă cu prilejul alegerilor următoare este dacă noi devenim, nu Rusia, că nu se pune problema… Un mic Belarus prăpădit, din punct de vedere politic, sau, dacă, într-adevăr, reuşim să apărăm statul de drept, şi ce vorbeam mai departe, iar când vorbeam de oamenii de afaceri că n-au curaj să vină…

Oana Stancu: Atunci, aşteptăm…

Adrian Ursu: Daţi-ne…

Crin Antonescu: Doamna Stancu, eu nu am nevoie ca oamenii de afaceri să vină şi să-mi dea bani pentru campanie sau să, nu ştiu, să ne dea bani acuma şi, hai, când o să veniţi la guvernare, să ne ajutaţi. Nu. Am nevoie să mă sfătuiesc cu ei, am nevoie să găsim idei pentru a şti ce avem de făcut din punct de vedere economic. Nu. Oamenii fug, fug şi nu discută, dincolo, sigur, de împrejurări în care îi întâlneşti, pentru că pur şi simplu ştiu că sunt telefoanele ascultate, ştiu că suntem spionaţi şi noi şi ei, ştiu că trăim într-un stat în care oamenii se comportă din ce în ce mai des ca pe vremea lui Ceauşescu, că nu degeaba evocaţi aici atât de des şi dumneavoastră şi alţii acele vremuri.

Oana Stancu: Vot prin corespondenţă, alegeri cumulate, despre toate acestea am tot vorbit…

Crin Antonescu: Luarea primarilor cu forţa, partide inventate, sigur…

Oana Stancu: … şi cum contracaraţi, domnule Antonescu? Că, aşa, de enumerat le tot enumerăm. Şi noi titrăm de ceva vreme „Sezon de pace în USL”. După ‘Publicitate’ vă întreb, cam cât credeţi că durează, aşa, sezonul ăsta, de pace, din Uniune? Ne întoarecem…

Crin Antonescu: Mă gândesc între timp.

Oana Stancu: Suntem din nou în direct, domnule Antonescu. Sezonul de pace de toamnă ţine toată toamna sau… Aţi scăpat de Ciuhodaru, de Piedone… S-au terminat diferendele în USL?

Crin Antonescu: Mie îmi pare… Nu, mie îmi pare „pace” un cuvânt prea mare, pentru că nu a fost un adevărat război. Uniunea Social Liberală va traversa momente mai complicate, mult mai complicate decât un episod relativ minor – vă spun sincer – şi care, până la urmă, a fost rezolvat, cred, şi repede, şi cu înţelepciune de către toţi componenţii. Legând, însă, de ceea ce vorbeam înainte, eu sunt convins – asta le-am spus şi prietenilor mei din Uniunea Social Liberală – că, în acest moment şi până la următoarele alegeri, noi trebuie să înţelegem, noi, cei din Uniune, că suntem singura posibilitate a milioane de români de a schimba această putere. Ca atare, trebuie să înţelegem că nu e loc nici de mici orgolii, nici de ranchiuni, nici de meschinării, dacă vrem să avem o şansă şi să le dăm acestor oameni o şansă. Când spun asta mă refer la formaţiunile politice…

Adrian Ursu: Aţi înţeles lucrul ăsta?

Crin Antonescu: …la liderii formaţiunilor politice, la oamenii din partidele noastre, mă rog, mai puţin la conservatori, acolo se întâmplă altceva, dar şi la PSD, şi la PNL să fie foarte clar, sunt oameni care nu-s fericiţi că Victor Ponta sau eu suntem preşedinţi. Am fost aleşi de nişte congrese, asta e situaţia. Dacă ei se vor comporta în speranţa că poate eşuăm, ca să plătim atunci o notă de plată politică, sigur că rezultatul va fi prost. Eu, însă, am încredere că toată lumea înţelege care e miza şi ne confruntăm – e doar începutul – cu o ofensivă fără precedent a actualei puteri în a racola primari şi oameni importanţi. Nu mai au nevoie de parlamentari atât de mult, cât de primari. Pentru că singura lor speranţă de a ieşi cumva cu şanse la întâlnirea cu electoratul este să se ascundă în spatele primarilor.

Adrian Ursu: Primari cu pungi. Altfel, ce rost are să ai primarul? Dacă primarul nu are şi punga, e el folositor în mecanismul ăsta al…

Crin Antonescu: Ei pungi au, primari nu au. Există primari populari, primari care stau foarte bine, gen Piedone, da, dau, nu ştiu, Solomon.

Oana Stancu: Pe care cum îi ţineţi, domnule Antonescu?

Crin Antonescu: Şi pe care ei vor să îi ia, pentru că, în momentul în care se comasează votul, speră ca oamenii să confunde, să contamineze votul de la primari către formaţiunea politică a primarului. Şi noi cum să-i păstrăm? Nu avem mijloacele cu care ei îi au. Încercăm să îi păstrăm. După părerea mea, de aici trebuie să tragem, în afară de concluzia asta a unei solidarităţi, care să fie efective şi în care chiar să închidem ochii fiecare şi să ne domolim pretenţiile, nu mă refer aici, cum s-a crezut, doar la Partidul Conservator – mă refer şi la Partidul Naţional Liberal, şi la PSD, partide care, uneori, se închipuie mai mari decât sunt sau, în orice caz, se gândesc întruna şi autocontemplă măreţia. Trebuie să fim mai radicali. Noi am fost, suntem nişte oameni civilizaţi democratic, zic eu.

Oana Stancu: E…

Crin Antonescu: Suntem în faţa unei situaţii din ce în ce mai nedemocratice şi cred că trebuie să devenim din ce în ce mai radicali.

Oana Stancu: În această idee, că trebuie să fiţi mai radicali, m-aţi regăsit şi pe mine. Vă mulţumesc că aţi fost la „Exces de putere” în această seară, domnule Antonescu…

Crin Antonescu: Cu plăcere.

Oana Stancu:Adrian Ursu şi dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, vă spun, ca întotdeauna, până săptămâna viitoare, păziţi-vă de excesele puterii.

(Prin Monitoring Media, Antena 3 – Exces de putere, Ora 20:00)

Etichete:, , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: