Ziare.com – 2012, un an periculos

Anul 2012 este anul Caragiale. Anul electoral 2012 este anul Caragiale. O ironie blanda, pentru ca politicienii romani nu sunt caragialesti. Eroii lui nenea Iancu aveau farmec, o doza de bonomie si umor involuntar cat cuprinde, erau lichele, dar nu ticalosi odiosi, erau amorali, dar nu varani.

Pe Catavencu, Farfuridi, Trahanache sau Dandanache puteai sa ii privesti, pana la urma, cu o doza de duiosie si, in mod cert, cu amuzament. Pe urmasii lor din ziua de astazi, care ne populeaza parlamentul si guvernul, nu ii poti privi decat cu oroare si/sau greata. Cat despre coana Joitica, ea s-a multumit sa traga sforile din umbra, fara a se sui in vreun fotoliu ministerial sau parlamentar, dame mai mult sau mai putin bine, mai mult sau mai putin in latex.

Asadar, bine ar fi ca 2012 sa fie un an caragialesc, dar ma tem ca va fi cu mult, mult mai rau de atat. 2012 este un an de care ma tem teribil, caci nu vad la orizont decat spectrul dezlantuirii celor mai urate porniri ale supravietuirii politice si ale luptei pentru putere. In rest, nicio umbra de speranta, niciun punct luminos.

Ma tem de 2012 pentru ca toate partidele deja aflate in inclestarea electorala pe viata si pe moarte pentru putere si-au consumat pana la ultima farama potentialul de credibilitate si onorabilitate. Sunt la fel de corupte si clientelare, la fel de incompetente, la fel de lipsite de viziune. Nu ai de unde alege ceva cat de cat acceptabil. Dar pe cat de sunt de consumate, pe atat sunt de disperate. Cine ramane in opozitie risca dezintegrarea.

PDL ar avea, cel mai probabil soarta PNTCD, sau, in cel mai bun caz, s-ar contracta la nivelul nucleului dur si al scorului de la care l-a ridicat Traian Basescu, adica 7-8%. UNPR ar disparea odata cu singurul scop al crearii sale. In plus, daca actuala putere pierde stie bine ce epurare masiva va urma si ce instrument feroce va deveni Parchetul, dupa cum Victor Ponta a promis deja. La randul lor, baronii PSD si PNL nu mai suporta o tura de opozitie, iar structurile teritoriale ale celor doua partide se vor destrama. Si miza fiind atat de mare, sunt convinsa ca jucatorii politici nu se vor da in laturi de la nimic.

Ma tem de 2012 din cauza schimbarii evidente de macaz a presedintelui. Dincolo de nenumaratele sale erori si inconsecvente, Traian Basescu a fost macar un aparator constant al anticoruptiei si un garant al independentei DNA. In acelasi timp, Traian Basescu a fost singura opozitie eficienta a actualului guvern, reusind sa mai corecteze unele dintre derapajele grave ale acestuia. Nu mai e cazul.  Traian Basescu si-a consfintit (re)integrarea in sistem prin atacul bazat pe date distorsionate impotriva DNA si, mai ales, prin indemnul adresat parlamentului de a face zid in jurul politicienilor suspectati de coruptie si ale caror cariere ar fi, vezi Doamne, periclitate de procuroii anticoruptie.

In acelasi timp, Traian Basescu devine tot mai flexibil: comasarea alegerilor fara regionalizare devine acceptabila, la fel ca ridicarea, fara licitatie, a limitei de aditionare a contractelor pe bani publici, la fel ca decorarea lui Marian Vanghelie, la asimilarea lui Piedone si a celolalti defectati tocmai de sub aripa lui Dan Voiculescu. Inacceptabile pentru presedinte par acum doar eforturile DNA de a mai curata clasa politica.

In aceste conditii, ma tem ca in 2012, clasa politica va declansa o ofensiva feroce impotriva DNA si ANI, institutii ramase fara absolut nicio sustinere. Ma tem ca mita si frauda electorala vor atinge cote paroxistice, anuntate de imblanzirea legislatiei in privinta lor prin legea Igas. Ma tem sa nu asistam la tot felul de populisme care sa arunce in aer bruma de stabilitate financiara obtinuta in urma masurilor de austeritate.

Dar nu ma tem doar de campania electorala, ci si de ceea ce va veni dupa alegeri. Dupa cum arata tabloul si tendintele politice surprinse in sondaje, dupa cum se profileaza strategiile, ne putem astepta la o majoritate ca un puzzle, mai eterogena si mai faramitata decat acum, avand in centru un PDL total nereformat, inconjurat de satelitii sai. In primul rand UDMR si UNPR, dar si tot ce au inceput sa absoarba temeinic „progresistii”, formatiune cu stomacul imun la indigestii, indiferent cat de alterat este produsul consumat.

Asadar ne putem astepta sa fie stalpi ai coalitiei nu doar Miki Spaga si Gabriel Oprea, ci si Dan Diaconescu, Marian Vanghelie, Piedone si alte „ilustre” figuri. Este posibil ca acestei majoritati sa i se alature, in disperare de cauza, si PSD sau PNL evadate dintr-un USL care merge din rau in mai rau. Sebastian Lazaroiu a vestit deja o noua aliere intre PDL si PSD.

Un asemenea mutant nu are cum sa fie nici reformist, nici competent, nici coerent. Ci doar vorace.

Reclame

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: