A. Fumurescu (Contributors): … fratia dracului

… ceva ma face sa cred ca Traian Basescu n-a citit Max Weber, « Politicul ca vocatie/profesie ». Confruntat cu intrebarea « are, poate, sau se cuvine sa aiba etica legatura cu politicul ?», Weber incearca sa depaseasca dihotomia raspunsurilor afirmative sau negative. Da, spune el, etica are legatura cu politicul, dar este vorba de o etica diferita, una specifica acestui domeniu. O etica in care valorile ce-o informeaza in mod normal se cuvin regandite.

Nu poti practica politica apeland la o etica a convingerilor ultime. Nu poti aplica preceptele Predicii de pe Munte, bunaoara, nu poti intoarce intotdeauna si obrazul celalalt, nu te poti incapatana sa faci recurs la idealuri cand realitatea iti spune ca asa ceva nu doar ca nu e posibil, dar poate avea consecinte de-a dreptul nefaste. Idealismul fanatic – comunist, nazist, ecologist, religios, ateist sau de orice alt fel – poate provoca mai multe victime decat mult-hulitul realism, tocmai pentru ca nu-l intereseaza consecintele – doar principiile.

E nevoie, spune Weber, de o etica a responsabilitatii, una in care sa accepti ca nu tot ce zboara se si mananca, ca uneori raul mai mic e singura optiune valabila, ca uneori trebuie sa-ti mai murdaresti si mainile. Dar, de fiecare data, sa-ti asumi responsabilitatea deciziilor. Sa nu incerci sa-ti gasesti scuze de genul « n-am avut incotro », « n-aveam de unde sa stiu », « cum sa prevad », s.a.m.d. Daca arunci, bunaoara, bomba la Hiroshima, nu mergi la culcare, linistit ca ti-ai facut datoria si ca « mai bine de atat nu se putea » . Iti visezi mortii. Te lasi bantuit de ei si de remuscaturile duhului launtric. Refuzi sa te culci pe urechea « datoriei implinite ».

Imi imaginez ca Basescu isi va spune ca nu e nevoie de Weber si de cuvinte atat de pretioase precum etica responsabilitatii pentru a stii ca, in politica, mai trebuie sa te faci si frate cu dracu’ pana treci puntea. Banuiesc ca ultimele mutari care au naucit si intristat atatia suporteri – pamperizarea UNPR, medalii, comasarea alegerilor locale cu parlamentarele, saritul la beregata DNA, Blaga la presedintia Senatului si nou-redescoperita simpatie Udrea-Blaga – sunt scuzate in ochii lui Basescu de acest rationament simplu, dar barbatesc, cu aroma Weberiana : « in politica, mai trebuie sa te faci frate si cu dracul, pana treci puntea alegerilor ». Cum de cine va forma viitorul gvern depinde nu doar soarta PDL ci, potential, chiar si cea a tarii, nici un sacrificiu etic nu e prea mic. Cum sa sprijine primarii si presedintii de Consilii Judetene parlamentarii, cand sabia DNA-ului le atarna deasupra capului ? Ce motivatii idealiste ar putea avea masinariile locale cand totul se reduce la exploatarea resurselor si la previzibilitatea castigului ? Asa ca totul pentru front, totul pentru victorie ! Pe urma, mai vedem.

Ar fi insa o naivitate ca primari precum Ghita Falca sau presedinti de consilii judetene, precum Alin Tise, sa se culce pe urechea unui Basescu « invins de sistem », pacificat. Tocmai pentru ca Basescu foloseste sistemul, singurele ramasite pe care le va mai putea arunca poporului la sfarsitul lui 2012 si a ultimului mandat, vor fi cativa pesti mari. Nu tin de foame, dar astampara setea de dreptate. Tot e ceva. Ba mai fac si tranzitia in istorie ceva mai domoala. Asa ca alde Falca sau Tise ar face bine sa se bucure de 2012. Atat le-a mai ramas.

Va merita ? Basescu va spune ca ‘da’. Ca alegerile nu se castiga cu principii si nici cu editoriale indignate. Nu cu Monica Macovei, ci cu Lavinia Sandru, primarii UNPR si Dan Diaconescu. Ca, uite, pana si Weber asta, zice ca etica responsabilitatii trebuie sa primeze in fata unei etici a convingerilor, adicatelea, mai pe romaneste, ca trebuie sa te faci frate cu dracu’ pana treci puntea, nu ?

Nu. Weber era ceva mai sofisticat decat fratia populara pe punte si nu intelegea etica responsabilitatii ca pe-un permis de libera trecere prin conundrumurile moralitatii. Pentru orice politician responsabil vine o vreme cand trebuie sa traga o linie si, aidoma lui Luther, sa spuna : « Mai departe de atat nu pot merge ». Dincolo de aceasta limita compromisurile nu mai sunt acceptabile. Altminteri, in absenta unei etici a convingerilor care s-o informeze, o etica a responsabilitatii se goleste de sens. Dar chiar si asa, politicianul responsabil trebuie sa inteleaga ca se joaca – in formularea lui Webber – cu forte demonice si ca risca, in fiece clipa, sa-si piarda sufletul. Ba mai mult, ca poate pierde si sufletele altora.

Mai pe romaneste, sa-nteleaga si presedintele, cand te faci frate cu dracu’, trebuie sa-ti fie clare riscurile la care te expui : (1) s-ar putea ca puntea sa se dovedeasca mai lunga decat ai crezut ; sau (2) sa nu-ti mai dai seama cand s-a terminat puntea ; si (3) chiar daca iti dai seama ca s-a terminat puntea, dracu’ se poate incapatana sa-ti ramana frate.

Si tie, si Romaniei. Si-atunci vei intra cu siguranta in istorie, insa pe-o alta usa decat ti-ai imaginat. Si s-ar putea sa nu-ti placa tovarasia in care te vei gasi.

PS Despre cum se aplica etica responsabilitatii in cazul alegatorului « din vocatie », intr-un episod viitor.

Reclame

Etichete:, , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: