Ungaria: esenţa unui “junk” politic Problemele economice ale Budapestei nu sînt rezultatul unor paşi nehotărîţi într-o direcţie bună ci al unui marş susţinut şi hotărît într-o direcţie proastă. Ţara vecină este în categoria „junk” nu doar din punct de vedere economic (un calificativ acordat de toate cele trei agenţii de rating Fitch (chiar azi), Moody’s şi Standard & Poor’s) ci şi politic (un calificativ ce rezultă din îngrijorările şi dezamăgirile exprimate de din ce în ce mai mulţi oficiali americani şi europeni).
Pentru Viktor Orban programul de guvernare al cabinetului său nu era nimic mai mult decât o notă de subsol a planului său de a demola şi apoi reconstrui “în trei zile” Ungaria post comunistă. Nu este “o boala ungară” ci un “sindrom regional”. Mai peste tot în Europa Centrală şi de Est unde în primul deceniu de după 1989 foştii comunişti au definit realităţile post-totalitare fosta opoziţie din acei ani venită la putere începând cu 2000 s-a confruntat cu tentaţia reconstrucţiei – Polonia, Bulgaria sau Serbia sînt nişte bune exemple.
Orban însă a dat acestei reconstrucţii post-comuniste o notă de naţionalism, etatism şi autoritarism care a făcut ca şi sub aspect economic şi sub aspect politic noua realitate ungară să pară ceva şocant pentru comunitatea euro-atlantică.
Două elecvente formulări spun totul despre cum este percepută Ungaria din afară. Fitch vorbeşte despre politici economice ne-ortodoxe pe când guvernul SUA despre dezamăgirea provocată de faptul că preocuparea sa privind “privind independenţa justiţiei, respectarea libertăţii presei şi a trasparenţei politicilor guvernului”.
Există totuşi în cazul Ungariei şi o culpă colectivă privind situţia de acum. Nimeni din ţara vecină nu poate pretinde că Viktor Orban şi-a ascuns vreodată planurile politice. A mizat mereu pe aceeaşi carte. A susţinut mereu aceeaşi agendă. Sigur, în plan constituţional el este responsabil de situaţia ţării. În plan politic vinovată se face întreaga majoritate care l-a împins spre putere, aplaudând toate ideile sale care acum ni se par fie ne-ortodoxe fie anti-democratice de-a dreptul. Aceasta face ca problema adevărată a Ungariei să nu fie un om (un Viktador) ci un întreg contingent politic.
Lecţia dură pe care ne-o oferă Ungaria de azi este că a fi fost anti-comunist nu este o garanie pentru a fi şi pro-democratic.
Radu Zlati 
Comentarii recente