C.P. Tariceanu („22”): PNL nu-şi va pierde identitatea

Traseismul este iar în vogă. Puterea, care s-a bazat pe traseiştii UNPR, îl critică acum, iar opoziţia îi primeşte cu braţele deschise. E vreo soluţie?
Eu am fost unul dintre cei care am condamnat traseismul politic, dar aş face o remarcă: plecarea lui Sorin Frunzăverde nu reprezintă nici pe departe o culme a traseismului. Ea a fost atinsă odată cu migraţia masivă a parlamentarilor din opoziţie către putere şi formarea unei noi majorităţi, apariţia UNPR ca partid parlamentar, cu ghilimele de rigoare. Intervenţia nefericită a CCR a dat girul şi a consacrat migraţia parlamentară ca un fenomen la care trebuie să privim neputincioşi. Sigur că acest lucru este cu atât mai grav, cu cât vine să deformeze şi să arunce în derizoriu votul popular. Prin urmare, când vorbim de acest gen de migraţie, trebuie obligatoriu să mai vorbim de un lucru care este la fel de grav, şi anume corupţia politică a parlamentarilor care au obţinut funcţii politice, în administraţie, ei, soţiile, copiii, rudele lor. Sorin Frunzăverde este unul dintre puţinele cazuri în care un politician pleacă de la putere ca să meargă în opoziţie. Deci aici îmi pare foarte rău că nu pot să îl pun în aceeaşi categorie cu ceilalţi.

Faptul că USL se transformă acum în aspirator de traseişti nu ridică totuşi exact problemele de moralitate pe care le acuzaţi la PDL?
Sunt foarte bucuros că există cel puţin la nivelul PNL un consens exprimat public cu privire la refuzul de a-i primi înapoi în partid pe cei care au plecat în anul 2007, mă refer aici la echipa formată din Pinalti, Florin Popescu, Flutur, Stoica, Stolojan etc. Şi care nu mai au ce să caute la noi. Prin această atitudine cred că spunem foarte clar care este poziţia noastră în raport cu acest fenomen politic. Este un fenomen absolut reprobabil şi regretabil. Sunt unul dintre cei care nu sunt în favoarea împământenirii acestei practici sau a asimilării ei de către PNL.

Sunt voci în PNL care au cerut stoparea acestei practici mai mult în ideea că şi aşa nu sunt locuri pentru toată lumea. Credeţi că, dacă se continuă primirea traseiştilor, ar putea să apară probleme în USL?
Aşa cum am spus, noi nu am luat oameni pentru anumite funcţii, aşa cum a făcut PDL, care avea nevoie de deputaţi şi de senatori pentru a trece peste votul dat de electorat. Din contră, oamenii care au venit acum la noi şi-au pierdut funcţiile publice deţinute la nivel judeţean sau local, iar cazul cel mai clar este cel al domnului Frunzăverde, care nu mai este preşedinte de consiliu judeţean. Insist asupra faptului că o persoană care îşi dă demisia dintr-o funcţie publică împortantă tocmai pentru a pleca de la putere spre opoziţie nu este un traseist politic de felul celor „colecţionaţi“ de PDL în ultimii ani. În plus, liderii partidelor membre USL au decis să existe o selecţie riguroasă a celor care vor fi primiţi în partidele noastre. Numărul celor refuzaţi este mult mai mare decât al celor acceptaţi. Din aceste motive nu vor fi probleme de felul celor la care vă referiţi

Ar fi dispus USL să promoveze, împingând astfel de la spate şi PDL, o lege antitraseism pentru parlamentare?
Eu cred că mai mult decât o lege va trebui un fel de consens, de înţelegere, neapărat scrisă. Este necesar un angajament al tuturor partidelor mari, serioase că nu vor mai recurge la aceste practici şi aş fi foarte bucuros dacă PDL ar răspunde pozitiv la un astfel de demers.

Este posibilă refacerea dreptei, aşa cum susţine Sorin Frunzăverde?
Mă bucură că dânsul are acest obiectiv politic. Vă spun însă că eu nu consider că PDL ar face parte din zona de dreapta. Nu găsesc nicio acţiune a PDL care să-l definească ca un partid de dreapta. PDL este un partid fără ideologie, un partid oportunist, un partid făcut cu traseişti politici, este un partid care s-a agregat în jurul lui Traian Băsescu şi odată cu dispariţia lui Traian Băsescu partidul se va duce către extincţie. Deci PDL nu este o forţă reprezentativă pentru ceea ce s-ar numi o mişcare de dreapta sau de centru dreapta autentică. După cum ştim, era membru în Internaţionala Socialistă şi de la o zi la alta s-a declarat popular. Nu şi-a schimbat nimic în profilul ideologic, mai puţin discursul public. Aşa încât eu sunt absolut deschis ideii de a face în România dreapta şi mai puternică, dar am mari îndoieli că în acest proiect PD are vreo şansă.

Cum vedeţi intenţia declarată a premierului Ungureanu de a coagula electoratul de dreapta? Credeţi că s-ar putea ca oameni din PNL, parte a electoratului PNL să prefere să meargă în această direcţie, decât să rămână alături de PSD, deci la stânga? Vi se pare fezabil un astfel de proiect şi în ce condiţii ar putea participa PNL la el?
Aceste declaraţii despre „coagularea dreptei“ îmi par doar vorbe lipsite de acoperire. Domnul Ungureanu, dacă dorea cu adevărat să realizeze o construcţie politică nouă, nu trebuia să accepte postul de prim-ministru. Acum, că a ajuns în această poziţie, este clar că nu poate face nimic altceva decât să încerce să colaboreze cu PDL, pentru că acesta este partidul care îi furnizează majoritatea guvernamentală. Dar în acest moment nici un proiect politic care să încerce salvarea PDL sub formula „aceeaşi Mărie cu altă pălărie“ nu mai poate avea succes. Am ajuns în punctul în care nu mai există nici un argument care să susţină ideea că liderii PDL care fac şi agenda politică a guvernului, cum a fost în cazul celebrelor alocări de fonduri guvernamentale pentru primarii coaliţiei de guvernământ, au vreo legătură cu politica democratică, de dreapta sau de stânga. Grupul care conduce acum PDL are o singură preocupare: accesul la banii publici, împărţirea sferelor de influenţă în ramurile economice controlate încă de stat şi crearea premiselor pentru fraudarea procesului electoral, prin utilizarea pârghiilor instituţiilor publice. În rest, declaraţiile domnului Ungureanu nu fac decât să reia unele vorbe goale pe care le arunca uneori şi Emil Boc. În acest moment văd cu regret că domnul Ungureanu este în plin proces de „coagulare“ cu diferite grupuri din PDL, cu Silviu Prigoană, cu Elena Udrea, cu Roberta Anastase, cu Ioan Oltean şi cu alţii. Mă întreb şi eu şi se întreabă multă lume ce fel de „coagulare“ a dreptei poate face un partid în care Silviu Prigoană şi Elena Udrea decid în doi timpi şi trei mişcări excluderea lui Cristian Preda? Sunt convins că nimeni nu i se va alătura din afara PDL, din contră, e de crezut că vor mai pleca şi alţi oameni de acolo, pentru că nu cred că sunt mulţi cei care ar vrea să aibă de-a face cu o astfel de „dreaptă“.

PNL i-a fost adusă acuza că şi-a pierdut sau şi-a diluat ideologia prin alianţa cu Dan Voiculescu şi mai departe pe linia PSD. Ce credeţi?
O astfel de apreciere trebuie să se bazeze pe lucruri concrete. Eu aş spune aşa: fie sunt elemente de ordin programatic care să certifice renunţarea la valorile liberale şi o alunecare spre altceva, fie acţiuni politice concrete care, la fel, să demonstreze că partidul renunţă la valorile lui tradiţionale liberale. Şi atunci sigur că, în condiţiile astea, eu aş fi obligat să recunosc o realitate. Dar niciunul dintre aceste două elemente nu se regăsesc. Din punct de vedere programatic, în toate programele pe care USL le-a prezentat nu este nici cea mai mică renunţare la ceea ce ar defini orientarea noastră şi linia pe care am mers în ultimii ani. Orice partid liberal modern din Europa nu poate să desconsidere problema responsabilităţii sociale. Într-o Europă construită pe modelul social european, responsabilitatea socială este o componentă vitală a oricărui partid. Sigur că este o chestiune de nuanţă şi de punere în ecuaţie. Pe ce punem accentul? Noi continuăm să spunem că creşterea economică este factorul care generează locuri de muncă şi mai departe tot ceea ce înseamnă politici sociale derivă din articularea şi creşterea economică. Apoi, în ceea ce priveşte acţiunea concretă politică din ultima perioadă, nu am văzut să existe derapaje de acest fel. Dacă luaţi programele politice pe care noi le-am lansat de la constituirea USL, nu există niciun fel de promisiune demagogică fără acoperire cu privire la majorări de salarii, majorări de pensii, acordări de ajutoare etc. Dacă dvs. aveţi percepţia asta…

Dar trebuie să admiteţi, totuşi, că după alianţa cu PC şi PSD există într-o anumită categorie a publicului exact această percepţie, că PNL îşi pierde identitatea şi a făcut un compromis greu de înţeles.
Eu nu am un instrument de măsură a acestui lucru. Dar în orice caz cred că tema nu este de neglijat. Eu însumi susţin că este necesar ca PNL să-şi afirme identitatea. Şi există nişte riscuri care decurg dintr-o alianţă între un partid de dreapta şi unul de stânga. Cum va fi percepută această alianţă? Până în momentul de faţă nu cred ca PNL a fost tot timpul vioara a doua. Nu vreau nici să spun că joacă numai rolul de vioara întâi, pentru că într-o alianţă cu două partide cu ponderi sensibil egale acest lucru ar dezechilibra construcţia politică. În toată perioada anului 2009, a fost o coaliţie guvernamentală între PD şi PSD. Nici nu am avut impresia că PSD se duce către dreapta, nici ceilalţi la stânga.

Deci nu aveţi temerea că PNL, în această alianţă, ar ajunge în timp să-şi piardă semnificativ identitatea?
Nu-şi va pierde identitatea. Şi vă pot da un exemplu concret pentru a vă arăta că împreună cu partenerii noştri am găsit formulele care să permită fiecăruia dintre partide să-şi păstreze zestrea şi conturul politic. Când s-a negociat programul economic, foarte multe voci s-au ridicat şi se aşteptau să se renunţe la cota unică de impozitare pe care am introdus-o la finele lui 2004 şi să trecem la un sistem progresiv de impozitare. Programul economic prevede menţinerea cotei unice cu un amendament care uşurează într-un fel impozitarea pentru categoriile de salariaţi cu venituri reduse. Deci pentru marea masă salarială nu se schimbă nimic în rău, eventual există o uşurare a poverii fiscale pentru cei cu venituri mai modeste. Ceea ce înseamnă o politică liberală în domeniul fiscal.

Dacă aţi fi fost preşedintele partidului, aţi fi făcut alianţa cu Dan Voiculescu?
Să ştiţi că e o chestiune care nu mi se pare importantă. Nu m-am gândt la acest lucru şi nu ştiu să vă răspund. Nu m-am gândit pentru că nu sunt preşedintele partidului şi astfel de problemă nu intră în prima linie a preocupărilor mele. Dar nu am impresia că PNL a avut de suferit în vreun fel de pe urma alianţei cu PC.

Cum analizaţi situaţia PDL din perspectiva a ceea ce se întâmplă acum şi din aceea a alegerilor care bat la uşă?
Perspectiva care se conturează este a unui dezastru electoral. Nu ştiu dacă va fi de aşa natură şi aşa amploare încât să-i ducă chiar la ieşirea din parlament. Poate că astăzi este exagerat de spus acest lucru. Şi, prin urmare, ceea ce văd este o încercare aproape disperată de a redresa situaţia şi de a obţine un scor care să le permită o supravieţuire şi o existenţă la un nivel de avarie în viitorul parlament. Ca urmare a politicii pe care au dus-o, sunt într-o situaţie de izolare majoră.
Sigur că şi măsurile pe care le-au luat, au gestionat criza economică, reprezintă sau au o pondere mare în situaţia prezentă, dar nu numai. Cred că modul de a face politică pe care l-au practicat, inspirat de Băsescu, în momentul de faţă începe să se întoarcă împotriva lor. În ceea ce priveşte chestiunea economică, o să spuneţi: da, dar s-au sacrificat. Chiar ieri am citit raportul FMI care spune foarte clar că politica de conduită economică care s-a adoptat în România a fost greşită.

A fost o politică impusă chiar de FMI.
A fost o politică acceptată de Guvernul Boc, care avea posibilitatea să negocieze altfel, o altă formulă. Ei au urmat orbeşte aceste reţete… acum, raportul boardului FMI recunoaşte că politica de austeritate aplicată în cazul României a dat rezultate proaste şi România nu a putut să fie scoasă din criză după trei ani jumătate de aplicare de măsuri de austeritate.

Înseamnă atunci că FMI trebuie să-şi facă autocritica.
Eu n-am o problemă cu FMI, Emil Boc trage acum ponoasele acestei atitudini umile, obediente, care este rezultatul incompetenţei, pentru că, dacă ar fi avut oameni competenţi, ar fi putut să aibă analize care să-i ducă într-o altă situaţie cu FMI. Pe scurt, e un faliment grav în ceea ce înseamnă politicile economice şi sigur că acest lucru îi costă.

Totuşi, admiteţi că politica europeană, iată, parafată prin acest Pact fiscal, a fost una a austerităţii. Greşită sau nu, asta a fost politica europeană. Avea în mod realist România posibilitatea să iasă din acest mare pluton al austerităţii?
Sigur că în Europa această politică poartă amprenta Germaniei, care este adepta acestei politici de austeritate. În ce priveşte România, trebuie să ne uităm dacă politica de austeritate se potrivea sau nu. Părerea mea e că nu se potrivea şi raportul FMI de care vorbeam spune excact acest lucru, că măsurile de austeritate aplicate au fost excesive, ţinând cont de faptul că România avea un nivel de datorie publică foarte scăzut. Ceea ce nu este cazul multora dintre ţările europene, inclusiv al Germaniei. Prin urmare, dacă vrem să discutăm situaţia României, cred că aceste măsuri de austeritate, în parte, se justificau, pentru că era o criză economică, dar ce a lipsit în cazul României au fost măsurile de stimulare a creşterii economice, care nici până astăzi nu sunt aplicate.

Asta e cu totul altceva. Deci nu negaţi utilitatea măsurilor de austeritate.
Nu, eu neg măsurile de austeritate excesivă care au fost luate. Excesive din punctul de vedere al ponderii şi al duratei în care au fost aplicate şi, doi, că nu au fost aplicate şi măsuri de creştere economică. În privinţa Europei, Pactul de guvernanţă fiscală nu rezolvă criza fiscală cu care se confruntă Europa şi încearcă să prevină o degradare mai accentuată pe viitor, ceea ce este foarte bine. Să nu uităm, spun mereu, că toate ţările europene, în anii ’50, ’60, ’70, şi-au bazat creşterea economică şi refacerea infrastructurii afectate de război, în prima fază, ulterior dezvoltarea ei la nivelul la care este azi, pe funcţionarea cu nişte deficite bugetare imense, care i-au dus la aceste datorii publice. Acum europenii spun că acest lucru nu se mai poate, că s-a exagerat, ceea ce este în regulă, luăm măsuri de prevenire pe viitor, este în regulă, dar ceea ce nu este în regulă este că se spune României: voi nu aveţi dreptul să faceţi ceea ce am făcut noi, nu în partea proastă a lucrurilor, ci în partea bună. Şi atunci, concluzia şi consecinţa este că România, în loc să poată vedea acest decalaj faţă de ţările europene micşorându-se într-un ritm rezonabil, va rămâne în continuare să funcţioneze ca o ţară de rang secund în Europa.

Să înţeleg că dvs. nu susţineţi semnarea Pactului fiscal?
Nu susţin semnarea Pactului fiscal pentru că trebuiau negociate anumite condiţii în ceea ce priveşte România. Există nişte mici derogări, dar nu sunt specificate. România, teoretic, ar putea să funcţioneze în cadrul Pactului de guvernanţă fiscală cu un deficit de 0,5, de până la 1, dar cine stabileşte acest lucru? Acest lucru urmează să se facă în cadrul unor negocieri cu Comisia, unde probabil un rol important îl va juca primul ministru, dacă va avea forţa să impună poziţia României, ministrul de Finanţe, dacă va avea contactele necesare şi argumentele necesare. Dacă vine un guvern slab, cu oameni care nu au aceste competenţe, România va trebui să se mulţumească numai cu 0,5 deficit, ceea ce este foarte puţin faţă de nevoile ei de investiţii şi de dezvoltare.

Care sunt aşteptările pentru locale ale USL?
Vă spun un lucru care e evident în acest moment. Alegerile locale vor fi deja mult mai politizate decât au fost în trecut. Adică subiectul câţi pomi s-au plantat, câte părculeţe s-au făcut, câte străzi s-au asfaltat va începe să treacă în planul doi, iar subiectele politice importante vor deveni predominante. Aşteptările pentru locale sunt legate de obţinerea unui scor care să confirme poziţia de primă forţă politică în România în momentul de faţă. Există însă nişte mici şmecherii făcute de PDL prin modificările pe care le-a adus Legii electorale, în aşa fel încât să poată să-şi conserve probabil mai multe poziţii. E vorba de aceste alegeri care se fac într-un singur tur şi care desigur dau avantaj celor care sunt în funcţie şi care, de bine, de rău, au gestionat pe plan local comunitatea. Există această abordare, pe care mi-aduc aminte foarte bine că am întâlnit-o prin 2003-2004, mergând, de exemplu, la Băcau, unde era primar Sechelariu, şi unde, discutând cu cetăţenii şi spunându-le că primarul este corupt şi cheltuie în nepăsare banii publici, am primit răspunsul siderant: e adevărat că fură, dar a mai şi făcut ceva pentru oraş. Şi lucrul acesta îl aud acum, din păcate, din nou, pentru unii dintre primarii PDL, că e vorba de Scripcaru de la Braşov, de Falcă de la Arad, aud exact acelaşi laitmotiv care pe mine mă îngrozeşte. Este cea mai pură dovadă a lipsei de simţ civic a cetăţenilor, care tolerează comportamentul unora dintre aleşii locali, motivând că au şi rezultate.

Dar şi listele USL sunt pline de astfel de oameni, presa a publicat cel puţin 10 exemple de candidaţi la consiliile judeţene şi mult mai multe de primari de tipul acesta. Partidele continuă să-i pună pe listă, dar învinovăţesc electoratul.
Nu învinovăţesc electoratul, spun că electoratul trebuie să sancţioneze acest comportament. Şi mai spun un lucru, că de când s-a inventat lumea politică şi sistemele democratice de tip parlamentar, n-am prea auzit sa fie corupţia la opoziţie, am auzit de corupţie la putere.

Consilierii judeţeni, indiferent de partid, sunt la putere pe plan local. Dar eu vorbesc de selecţia pe care o fac partidele.
Selecţia din partide, dacă ea se bazează numai pe o percepţie, indiferent că e vorba de un jurnalist sau un ONG, dar nu se bazează pe nimic concret, sigur că partidul şi oricine poate să spună că funcţionează totuşi prezumţia de nevinovăţie. Nu putem să-l umplem pe unul de noroi şi să-i spunem: „pentru că te-a criticat presa sau că te bănuieşte, trebuie să fii eliminat“.

Vorbeam de oamenii urmăriţi penal şi trimişi în judecată, nu de percepţii. În sfârşit, dvs. credeţi că urmăriţii penal şi trimişii în judecată n-ar fi nici o problemă să apară pe listele oricărui partid?
De principiu, vă spun că nu e normal, mai ales că aceste lucruri ridică semne de întrebare serioase şi e necesar să te duci cu oameni care să aibă credibilitate şi să poată da o garanţie morală cetăţenilor în legătură cu modul lor de acţiune politică. Dar sigur că, la un moment dat, există cazuri în care sunt oameni acuzaţi pe nedrept şi poate că, până ce instanţa nu se pronunţă asupra acestor dosare, e prematur să sancţionăm noi ceea ce poate n-o să facă instanţa. Trebuie să ne punem şi această problemă.
Vă dau exemplul care-mi vine la îndemână, celebrul dosar Sterling, în care l-am şi dat în judecată pe fostul premier Boc pentru afirmaţiile calomnioase la adresa mea. Ca să aflu că, înainte de a-şi da demisia, d-l premier Boc a promovat o hotărâre de guvern similară cu cea pe care o incrimina în ceea ce mă priveşte, pentru alocarea unei suprafeţe de 1.000 km pătraţi într-unul din perimetrele din Marea Neagră uneia dintre societăţile petroliere şi inclusiv societăţii Sterling, de care era vorba în povestea cu cântec din 2009. Eu, de exemplu, n-am prea multe şanse în instanţă să câştig procesul de calomnie pentru că se consideră că d-l Boc are libertatea expresiei politice, a declaraţiilor politice, în virtutea practicii curente. În schimb, cred că, din punct de vedere moral, un astfel de personaj n-ar mai avea ce să caute în viaţa publică, pentru că se descalifică. E mai grav decât unul care face o găinărie, pentru că d-l Boc a fost totuşi prim-ministrul acestei ţări.

Există disensiuni în momentul de faţă în ce priveşte candidaţii USL? Un exemplu ar putea fi sectorele 6 si 2 din Bucureşti. Acesta este motivul pentru care s-a amânat lansarea candidaţilor?
Momentul anunţării candidaţilor este decis de USL, şi nu de adversarii politici. E cumva ironic, am văzut că mulţi comentatori legaţi de PDL manifestă această „teamă“ legată de întârzierea anunţării unor candidaţi USL, şi nu mă refer aici numai la Bucureşti. Le transmit că nu trebuie să fie „îngrijoraţi“. USL va avea peste tot candidaţi foarte puternici. Cât priveşte situaţia din Bucureşti, cred că victoria USL va fi categorică. Nu am nici o îndoială în acest sens.

Aveţi certitudinea că USL, după congresele de sâmbătă, va rezista până la parlamentare şi după?
Misiunea USL este aceea de a rezista mult timp de acum înainte, eu o văd ca pe un proiect politic care trebuie să asigure conducerea României în mod coerent pentru cel puţin 8 ani, adică pentru două legislaturi. Cred că PDL se va dezintegra după trecerea în opoziţie, prin urmare, există premise pentru ca România să plece pe un drum sigur, stabil şi coerent. Ar fi foarte important ca România să experimenteze o conducere stabilă de două legislaturi, pentru că nu am avut aşa ceva de 20 de ani.

Chiar şi în situaţia în care la alegerile locale USL nu ar obţine scorul scontat? În PSD există o serie de nemulţumiri legate de paritatea pe liste.
Obiectivul politic al USL pentru alegerile locale nu se va număra neapărat sub forma unui procent electoral, ci sub forma numărului de preşedinţi de consilii judeţene, sub forma numărului de primari care vor câştiga alegerile candidând din partea USL. Este clar că acest sistem de candidaturi comune este mai bun pentru noi, în condiţiile în care alegerea primarilor se va face dintr-un singur tur de scrutin.

Va fi Mihai Răzvan Ungureanu, în situaţia în care va candida pe prezidenţiale, un candidat periculos pentru Crin Antonescu?
Este greu să facem speculaţii asupra unui viitor atât de îndepărtat. Ceea este clar este că în acest an vom avea alegeri parlamentare, iar candidatul USL pentru funcţia de prim-ministru este d-l Victor Ponta. Pe de altă parte, din ceea ce am înţeles, din partea PDL, sau ce nume va avea atunci, va fi propus d-l Ungureanu. Deci electoratul va putea să cântărească chiar de anul acesta atât oferta electorală a USL, cât şi bilanţul PDL, reprezentat de ceea ce au făcut Emil Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu.

Reclame

Etichete:, , , , , , , ,

Un comentariu pe “C.P. Tariceanu („22”): PNL nu-şi va pierde identitatea”

  1. Anghel Gheorghe 13 aprilie 2012 la 4:37 PM #

    Am depășit 22 de ani de activitate în P.N.L,sunt timorat că la Ploiești cu toată schimbsarea făcută în cele două birouri de conducere la nivel municipal și județean,rădăcina răului a rămas și conducerea centrală a P.N.L. va observa acest lucru.
    Referitor la articolul dumneavoastră,referitor la traseismul politic susțin cu tărie acest aspect care încalcă orice demnitate umană ,statut sau de mocrație de partid indiferent despre ce partid este vorba.
    Vorbind din postura de membru de partid care am servit și voi servi P.N.L cu trup și suflet,pot spune că nici cel puțin nu am fost trecut pe lista de consilieri locali,deoarece cei de pe listă sunt foști membri din P.D.L. cazul domnului Palas,din P.R.M.cazul domnului Mărăcineanu și alții indiferent că subsemnatul m-am adresat cu contestație și audiență la conducerea superioară de la București,la care aștept răspuns.REFUZUL Organizației municipale P.N.L.-Ploiești este lipsa banilor aproximativ 15.000 Euro. pe care nu pot să contribui fiind o sumă importantă de bani. În 1993 am cotizat 500.000 lei la valoarea de atunci fără să am nici o pretenție. Mă întreb retoric, dacă contribuția aceasta va fi îndeplinită de toți ceilalți,printre care niște figuri de tineri care nu insuflă nici-o prestanță sau pregătire intelectuală,deoarece la prezentarea lor nu au scos nici un cuvânt,conducerea municipală trecând peste acest aspect.
    Pe timpul când dumneavoastră domnule Tăriceanu a-ți fost președinte al P.N.L. și premier,am pățit la fel și atât statutar cât și în timp util m-am adresat dumneavoastră în scris ,dar nici în ziua de azi nu am primit răspuns.
    Aș dori să nu simtă nimeni din conducerea superioară a partidului nostru marginalizarea,discriminarea ,fără alt motiv decât acela că sunt subiectiv considerat rrom (țigan). Menționez că am activat ca președinte al unor O.N.G. pentru drepturile omului,iar în prezent conduc FEDERAȚIA PENTRU DREPTURILE OMULUI A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI,nou constituită.Iată domnule Tăriceanu….eu cu drepturi…..eu fără drepturi.
    Probabil că sunt desconsiderat pe motivul că în timpul mandatului domnului primar EMIL CALOTĂ de la P.S.D. miam permis să-l chem la parchet pentru abuz în formă calificată și fiind amicul domnului președinte fondator Mircea Ionescu Quintus mi se trag pe nedrept toate cele.
    Am onoarea domnule Tăriceanu să vă confirm stima și respectul pentru persoana dumneavoastră. Cu respect,Anghel Gheorghe de la Organizația P.N.L. Municipiul Ploiești.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: