B. Mateescu: Două sondaje de opinie, 11% diferenţă. De fapt, ele spun acelaşi lucru.

Care să fie scorul potenţial al USL? „48%” ne spune IMAS, „59%” ne spune CCSB. Voi lăsa la o parte faptul că cele două sondaje au fost efectuate la câteva zile distanţă (IMAS 7-13 martie, CCSB 15-20 martie), situaţia nu s-a schimbat radical. 11 procente pare totuşi cam mult pentru o singură lună… şi dacă totuşi există o explicaţie logică?

Sondajele IMAS iau în calcul pe cei care spun că au o opţiune politică şi că ar veni la vot (aproximativ 65% din populaţie, conform cifrelor din decembrie. De atunci şi până acum IMAS nu a făcut public % românilor care au o opţiune politică. Păcat. Voi porni de la prezumţia că acest procent a rămas oarecum stabil de atunci şi până acum).

Sondajele CCSB iau în calcul pe cei de mai sus, dar reduc discuţia la cei care sunt interesaţi sau foarte interesaţi de politică (54%). Motivul este prezenţa scăzută de la ultimele alegeri parlamentare (39%) şi experienţa – întotdeauna numărul celor care spun că vin este mai mare decât al celor care o şi fac.

Avem deci trei bucăţi de Românie:
54% care spun că vin la vot şi declară că sunt interesaţi sau foarte interesaţi de politică (votanţi hotărâţi)
11% care spun că vin la vot deşi nu îi prea interesează politica (votanţi nu foarte interesaţi)
35% care nu sunt interesaţi de politică şi care spun că nu vor vota (non-votanţi) sau care nu sunt în ţară.

Implicit, fiecare partid/alianţă are două scoruri în funcţie de cum facem sondajul: un scor calculat prin referinţă la cei 54% (votanţii hotărâţi) şi un alt scor prin referinţă la toţi cei care spun că vin la vot (votanţi hotărâţi + votanţi nu foarte decişi).

Deşi nu e foarte intuitiv, poţi să ai un scor mai mare în primul tip de sondaj şi mai mic în al doilea sau invers, în funcţie de câţi dintre votanţii tăi sunt hotărâţi sau nu foarte. Întotdeauna scorurile se obţin prin referire la un întreg. Dacă schimbi proprietăţile întregului – scoţi sau adaugi votanţi – scorul tău se schimbă.

Concret:

Scorul USL, conform CCSB: 59% din 54%, adică 31,9% din totalul populaţiei cu drept de vot.
Scorul USL, conform IMAS: 48,4% din 65%, adică 31,5% din totalul populaţiei cu drept de vot.

Scorul PDL, conform CCSB: 13% din 54%, adică 7,0% din totalul populaţiei cu drept de vot.
Scorul PDL, conform IMAS: 18,6% din 65%, adică 12,1% din totalul populaţiei cu drept de vot.

Scorul PPDD, conform CCSB: 15% din 54%, adică 8,1% din totalul populaţiei cu drept de vot.
Scorul PPDD, conform IMAS: 16,6% din 65%, adică 10,8% din totalul populaţiei cu drept de vot.

Ce înseamnă toate aceste cifre? Voi explica rotunjind puţin.

Imaginează-ţi că în România există doar 100 de persoane cu drept de vot (demografic, ne cam îndreptăm în direcţia asta…)

15 nu sunt în ţară. Ştim puţine despre ei întrucât nu sunt cuprinşi în sondaje. Unul a votat la alegerile prezidenţiale din 2009. Votul lui a fost cel decisiv.
20 nu vor să voteze şi nu-i interesează.

32 ar vota USL. Toţi, poate cu o excepţie – maxim două, sunt interesaţi de politică.
7 sunt interesaţi de politică şi ar vota PDL. Alţi 5 nu sunt foarte interesaţi de politică, dar şi ei ar vota PDL.
8 sunt interesaţi de politică şi ar vota PPDD. Alţi 3 nu sunt foarte interesaţi de politică, dar şi ei ar vota PPDD.
2 sunt interesaţi de politică şi ar vota PRM. Încă o persoană – nu foarte interesată de politică – ar vota PRM.
Unul este interesat de politică şi ar vota PNG. Încă o persoană – nu foarte interesată de politică – ar vota PNG.
În rândul celor care ar vota se află şi 4 români de etnie maghiară (atenţie! aceştia nu sunt toţi etnicii maghiari – unii se află în rândul celor 35 neinteresaţi total de politică sau de vot).
Încă un român, poate doi, ar vota alte partide (UNPR, ecologişti, etc).

Ca să ne orientăm puţin în liniile exemplului de mai sus:
39 dintre cei 100 de români au votat la alegerile parlamentare din 2008.
Aproximativ 59 dintre cei 100 de români au votat în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2009, cu o împărţire fifty-fifty ruptă de votul din străinătate.

Observaţii:
1. USL pare să nu aibă probleme cu mobilizarea. În România cei „nu foarte interesaţi” nu vin la vot. Din acest punct de vedere situaţia USL este excepţională.

2. Toate planurile politice din jurul lui MRU se axează în jurul celor 15-17 români (ca să folosesc exemplul de mai sus) care nu sunt votanţi PDL, nici hotărâţi nici potenţiali, dar care aveau încredere în el acum o lună – şi poate au şi acum. Speranţa PDL/palatului Cotroceni/lui MRU este că aceşti 15-17 români aparţin USL sau, în cel mai rău caz, altor partide şi că MRU va putea să le modifice susţinerea. Acest lucru pare plauzibil. Dacă însă unii aparţin blocului de 20 de non-votanţi, va fi foarte greu să îi convingă să vină la vot.

sursa: Sociollogica

Etichete:, , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: