Transcrierea emisiunii ”Jocuri de putere”, invitat președintele PNL Crin Antonescu

CARareş Bogdan: „Jocuri de putere” cu Crin Antonescu, candidatul USL la preşedinţia României, omul plasat cel mai bine în sondaje la această oră şi, sigur, foarte probabil, viitorul preşedinte al României, dacă trendul se menţine. Tocmai de aceea, o să încep cât se poate de abrupt această emisiune, am foarte multe teme, foarte multe curiozităţi, am primit foarte, foarte multe mesaje pe Facebook, pe mailurile redacţiei, pe mailurile emisiunii şi pe platformele online realitatea.net pentru preşedintele PNL, Crin Antonescu. Prima întrebare este cum ar fi reacţionat preşedintele Crin Antonescu, în cazul în care ar fi existat acele declaraţii ale secretarului de stat maghiar, Németh Zsolt, şi ale ambasadorului Ungariei la Bucureşti, domnul Oszkár Füzes, în cazul în care dumneavoastră eraţi, în momentul ăsta la Cotroceni? Care erau declaraţiile dumneavoastră sau care era poziţia dumneavoastră faţă de aceste declaraţii, domnule preşedinte?

Crin Antonescu: Sunt două lucruri, de care cred că orice preşedinte al României, într-o asemenea situaţie, trebuie să ţină cont. Primul – acela că este primul reprezentant şi responsabil al statului român; al doilea, că este – cum spunem – este mereu preşedintele tuturor românilor, în sensul de cetăţeni români. Cu alte cuvinte, că este şi preşedintele secuilor din România, şi preşedintele celor din minoritatea maghiară. Ăsta e un lucru, care, în momente tensionate, cum riscă, de pildă, să fie şi acesta, poate să scape, dar nu e bine să scape celui care este sau va fi preşedintele României. E foarte important, din punctul meu de vedere, chiar dacă lucrurile sunt foarte clare, chiar dacă este evident că avem de-a face şi cu provocări, e foarte important să nu le dăm curs, tocmai să nu le dăm curs. E foarte important într-o asemenea situaţie, ca responsabil, ca oficial politic, de bună seamă, în frunte cu preşedintele, să nu-ţi pierzi calmul, să-ţi găseşti tonul potrivit şi să acţionezi atât cât şi atunci când trebuie, nu mai devreme, nu mai târziu, nu mai puţin, nu mai mult. România nu are niciun interes, ca stat, să dezvolte o tensiune, ba mai rău, un conflict în interiorul ei, pe teritoriul ei. România, în acelaşi timp, tot ca stat, este obligată în permanenţă să facă respectată legalitatea, Constituţia şi legile ţării. Cu alte cuvinte, e o chestiune de comunicare, este o chestiune de fermitate neagresivă, dacă mă pot exprima aşa, şi lucrurile cred că trebuie să se separe foarte clar. Simplu spus, oricare dintre noi, dacă doreşte, la balconul apartamentului sau în curtea sa poate arbora steagul Marii Britanii, al Canadei, al Australiei sau ce însemn doreşte dânsul. Orice cetăţean român de origine maghiară, secui, poate să arboreze ce simbol doreşte, în împrejurări private sau în locuri private, cum e proprietatea personală, cum e o nuntă, cum e o petrecere, cum e un eveniment folcloric, să zicem, cu caracter folcloric. Avem, pe de altă parte, o lege, în care însemnele oficiale ale statului român, pe tot teritoriul României, fără excepţie, sunt definite de lege şi trebuie să fie acelea şi numai acelea – asta în legătură cu arborarea de simboluri. Lucrurile s-au complicat prin declaraţii, pe care oficiali ai unui alt stat le-au făcut şi care au o doză de provocare indiscutabilă. Şi aici ar fi de spus următoarele lucruri: dacă mă puneţi pe mine în situaţia ipotetică şi îmi spuneţi ‘cum ai reacţiona ca preşedinte al României’, aici depinde de când aş fi preşedinte al României, pentru că fără a dori deloc să dau o lectură partizană politic acestor întâmplări, noi trebuie să înţelegem următoarele lucruri: ştim cine este, cu bune cu rele, un personaj pentru care eu am şi păreri bune, Orbán Viktor, premierul Ungariei. Este premierul unei ţări mici – Ungaria e o ţară mică, nu spun asta cu vreo lipsă de respect, mică în sensul demografiei, în sensul forţei, în sensul resurselor, în sensul greutăţii pe cântarul politic european, dar al cărei lider, domnul Orbán, doreşte să ducă o politică mare. Este o politică şi revizionistă, în fond, şi în orice caz, o politică de panhungarism, aşa. Domnul Orbán ar vrea să fie pentru toată maghiarimea mondială ce este Papa pentru catolici şi e dreptul domniei sale să o dorească. În momentul în care cunoşti această politică, în momentul în care ştii foarte bine cu ce ai de-a face, evident că pe tabla de şah, că tot aveţi superbul generic, trebuie să răspunzi cu mutări inteligente şi consistente la o asemenea mutare. Trebuie să ştii despre ce partener e vorba şi să cauţi dialogul cu acest partener, nu cu un altul imaginar. Nu poţi avea aceeaşi schemă de dialog cu premierul Orbán, aşa cum au avut guvernele României, autorităţile româneşti cu premierii dinaintea sa, care erau alţi oameni, cu altă politică, cu alte aspiraţii, să spunem. Şi atunci e de neiertat ca tu, preşedinte al României, să-i permiţi sau chiar să-l inviţi pe un om ca premierul Ungariei, să dea dispoziţii electorale cetăţenilor români într-un anumit moment.

Rareş Bogdan: 29 iulie 2012.

Crin Antonescu: Da. Chiar dacă eşti sub riscul de a-ţi pierde funcţia, chiar dacă eşti sub riscul de a pierde un referendum sau nişte alegeri. Pentru că în momentul în care domnul Orbán, premier al Ungariei, s-a adresat unui număr important de cetăţeni români de origine maghiară şi le-a spus ‘staţi acasă sau votaţi aşa sau votaţi altfel’ şi tu nu ai avut reacţie, ba chiar ai încercat să profiţi tacit de asta, din acel moment este destul de greu să ai un dialog aşa cum ar trebui să-l ai. În acest moment, cred că e important ca lucrurile să nu se inflameze, cred că este important ca, fără a ceda un pas, repet, de la o atitudine fermă şi în permanenţă înţelegătoare, deschisă către minoritatea maghiară, să se găsească formulele de dialog prin care şi Ministerul de Externe de la Budapesta să renunţe la declaraţii de felul celor care s-au făcut, din păcate, în ultimele zile şi prin care raporturile de normalitate – slavă Domnului! – dintre cele două ţări, în ultimii 15 ani, cel puţin, să reintre în funcţiune. Însă, o spun din nou, eschiva de astăzi a domnului Băsescu nu stă în picioare. Nu a fost deloc convingător spunând că nu va vorbi decât atunci când va vorbi preşedintele Ungariei. Lăsăm la o parte că …

Rareş Bogdan: E un alt sistem constituţional oricum.

Crin Antonescu: … lăsând la o parte că, pe fond, nu preşedintele Ungariei este omologul de putere şi de reprezentativitate al preşedintelui României. Dincolo de asta, aici nu suntem la un soi de tango al declaraţiilor ‘zi tu una, zic eu una’. Domnia sa trebuia să vorbească, înainte de toate, pentru români, cu secui cu tot, pentru că este preşedintele lor, şi în momentul în care escaladează o asemenea discuţie publică, cu accente de tensiune de două zile, după părerea mea, ar fi trebuit să vorbească, dar asta e, pur şi simplu, părerea mea.

Rareş Bogdan: Deci, dumneavoastră aţi fi vorbit, dacă eraţi în acest moment la Cotroceni?

Crin Antonescu: Da, aş fi vorbit, aş fi vorbit înainte altfel despre aceste lucruri. În orice caz, în această împrejurare, nu ştiu, dacă acum o săptămână deveneam preşedintele României, aş fi vorbit. Nu aş fi vorbit ca să înteţesc scandalul, nu aş fi vorbit în termeni agresivi, în termeni autoritari, dar aş fi vorbit în aşa fel încât să se înţeleagă că nu în aceşti termeni se poate discuta cu România, că României nu i se pot face recomandări despre articole din Constituţie de către diplomaţi străini şi, în orice caz, că în termeni în care Ministerul de Externe maghiar să înţeleagă că atunci când face afirmaţii explicite sau aproape explicite că susţin autonomie teritorială pe teritoriul României, atunci intră într-o coliziune diplomatică, cel puţin, cu România. Nu sunt de părere, de pildă, cu o propunere care s-a făcut astăzi, cred, europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor – expulzarea ambasadorului maghiar. E o măsură prea tare. E bine să evităm să ajungem acolo, dar, după părerea mea, trebuia vorbit. Şi să notez în treacăt că reacţia atât a premierului, cât şi a ministrului nostru de externe cred că au fost, de această dată, bine calibrate şi la timp venite.

Rareş Bogdan: Apropo de acest subiect. Dumneavoastră sunteţi părintele noii Constituţii.

Crin Antonescu: …

Rareş Bogdan: Revizuirea… De la Antonie Iorgovan, cu modificarea din ’90… din 2003 şi acum, Constituţia, sigur, asta jurnalistic vorbind, ca un titlu de jurnal…

Crin Antonescu: Poate că…

Rareş Bogdan: Sunteţi preşedintele Comisiei de revizuire a noii Constituţii.

Crin Antonescu: Poate că profesorul Iorgovan – Dumnezeu să-l odihnească! – merita acest titlu sau, în fine… Eu nu sunt decât, probabil – vom face probabil, vom constitui această comisie, săptămâna viitoare – probabil preşedintele unei comisii de revizuire a Constituţiei în Parlament.

Rareş Bogdan: O să revenim la acest subiect, pentru că vrem să vedem spre ce se îndreaptă noua Constituţie, cum va arăta noua Constituţie, cât veţi clarifica din prerogativele prezidenţiale, de exemplu, sau ale primului ministru şi cât veţi încerca să amendaţi Constituţia, dar vreau să vă întreb dacă Articolul 1 – este un subiect foarte important pentru români şi pentru mine, dar pentru toţi români din această ţară – Articolul 1 din Constituţia României va suferi vreo modificare, domnule preşedinte?

Crin Antonescu: Nu şi cum bine ştiţi sau vă aduceţi aminte cu uşurinţă, atunci când a existat discuţia de la începutul acestei guvernări, deci de după 9 decembrie, despre intrarea sau nu a UDMR la guvernare, UDMR-ul nu a fost respins aşa, pur şi simplu. Imaginea a rămas că PNL şi PC nu au vrut, au bătut cu pumnul în masă, l-au constrâns cumva şi pe actualul premier şi UDMR-ul a fost eliminat. Noi am căutat o formulă, în ciuda reacţiei pe care am văzut-o aproape peste tot, am căutat o formulă, prin care să asociem UDMR-ul la guvernare şi între alte propuneri, pe care le-am făcut, pentru a construi o legitimitate a acestei asocieri, a fost şi rezolvarea, în fine, a acestui posibil diferend în jurul Articolului 1 din Constituţie. Articolul 1 din Constituţie nu se modifică şi nu doar pentru că el este dintre acele articole prevăzute ab originem a nu putea fi modificate. Aici, mă rog, eu am rezerve, sigur, sunt formule juridice. Voinţa politică, atunci când este suficient de puternică şi suficient de legitimă, poate să modifice orice text şi orice formulă constituţională, dar categoric, nu există niciun fel de posibilitate la modificarea aceasta de Constituţie să discutăm despre Articolul 1. Sigur, putem să discutăm şi cu un om ca György Frunda, de exemplu, atâţia ani senatori, lider al maghiarimii din România, consilier actualmente al primului ministru, putem să purtăm oricând o discuţie bogată, politic, cultural, despre acest concept de stat naţional, despre opiniile domniei sale, care sunt de luat în seamă, sunt de schimbat, dar decizia şi opţiunea este una fermă.

Rareş Bogdan: Şi Articolul 1 din Constituţie rămâne aşa.

Crin Antonescu: Rămâne aşa.

Rareş Bogdan: Credeţi că în cazul în care, în ultimii doi-trei ani, preşedintele Traian Băsescu nu ar fi făcut acele dese vizite, uneori chiar alături de Viktor Orbán sau întâlnirile cu PCM, cu liderii PCM, Szász Jenő sau Toró Tibor, sau ai PPMT, László Tőkés sau Szilágyi Zsolt, s-ar fi ajuns la această escaladare a unei chestiuni, sigur, care ţine şi de politici interne sau de probleme interne ale Ungariei, pentru că acolo, cum se ştie, Viktor Orbán nu stă foarte bine din punct de vedere economic – Ungaria este în situaţie critică – şi caută probabil această agitaţie naţionalistă peste graniţe, pentru a acoperi o neputinţă din punct de vedere economic, în Ungaria.

Crin Antonescu: Eu cred că nu. Cred, cu alte cuvinte, că preocuparea şi jocurile domnului Băsescu în toţi aceşti ani, jocurile politice în interiorul maghiarimii, au fost nefaste. Până la urmă, evident, maghiarii care sunt cetăţeni români pot înfiinţa, în limitele Legii partidelor şi Constituţiei, ce partide doresc, după cum, desigur, pot intra în orice partide politice din România nonetnice doresc, însă încurajarea acestor forme de revizionism accentuat, cu partide… Eu am o reţinere, mai mult o speranţă în a nu le numi extremiste, şi nu le numesc extremiste, dar partide cu, repet, un profil mai accentuat decât UDMR-ul nu a fost de bun augur. Şi apoi mai e ceva. Iar o spun, ca să învăţăm din astea, poate, cu toţii, nu o spun în cheie partizană – azi, PDL-ul e în opoziţie, nu … A mai fost momentul foarte grav şi noi am protestat atunci sau, în fine, am încercat să vorbim foarte mult despre asta public, momentul în care domnul Tőkés László a fost, deşi europarlamentar român, în sensul că votat pe teritoriul României şi de cetăţеni români, a fost desemnat de către Viktor Orbán pe un loc al Ungariei, vicepreşedinte al Parlamentului European, iar PDL şi europarlamentarii săi, doar pentru că erau în aceeaşi familie politică, respectiv Partidul Popular European, cu Viktor Orbán, au acceptat acest lucru. Sigur că acum, când vedem interviul, de pildă, din „New York Times” al domnului Tőkés, nu ne vine bine, numai că el vorbeşte cu greutatea unui om care a fost vicepreşedinte al Parlamentului European şi pe care l-au cauţionat, cum l-a cauţionat şi domnul Băsescu, de curând, cu „Steaua României” în grad de cavaler, chiar forţe politice…

Rareş Bogdan: Traian Băsescu i-a oferit „Steaua României” lui László Tőkés?

Crin Antonescu: Da. Cred, în decembrie 2009, dar ca să fiu foarte corect, poate că asta era în contextul celebrării Revoluţiei Române, în care Tőkés avusese, categoric, un rol, pe care nu are niciun rost să i-l negăm, chiar dacă ceea ce face de ani buni nu poate să fie acceptabil pentru noi.

Rareş Bogdan: Domnule preşedinte, în contextul proiectului de reorganizare administrativ-teritorială a României, aceste dispute, şi cu Budapesta, şi cu anumiţi politicieni maghiari, dar din PPMT şi din PCM – până acum, UDMR a avut o atitudine extrem de echilibrată în această chestiune…

Crin Antonescu: Şi o are şi acum…

Rareş Bogdan: … şi o are, aşa este, chiar a condamnat, am văzut câţiva dintre liderii Borbély László, Kelemen Hunor, care au fost extrem de drastici cu ieşirile diplomatului maghiar acreditat la Bucureşti În acest context, cum va arăta reorganizarea administrativ-teritorială a României? În acest an vom avea opt regiuni, vom avea zece, vom avea douăsprezece? Va redesena USL România din punct de vedere administrativ-teritorial? Până unde se va ajunge la această redesenare?

Crin Antonescu: Aţi avut, cred, chiar în prima dumneavoastră emisiune în acest format, pe care am urmărit-o, l-aţi avut invitat pe vicepremierul Liviu Dragnea.

Rareş Bogdan: Liviu Dragnea.

Crin Antonescu: Vicepremierul Liviu Dragnea, care va avea un rol foarte important în acest proces, prin calitatea sa de ministru al dezvoltării şi reformei administrative, a răspuns în acest context la întrebarea dumneavoastră cu o formulă pe care o împărtăşesc. El a pledat, fără ca asta să fie un lucru bătut în cuie, dar a pledat sau şi-a descris opţiunea pentru formula constituirii regiunilor pe actualele regiuni de dezvoltare, deci cele opt, aşa cum sunt ele desenate acum, spunând ‘altfel, am deschide cutia’, aşa a spus.

Rareş Bogdan: Exact asta a fost exprimarea…

Crin Antonescu: Aşa a spus, şi, am, şi eu, acelaşi sentiment, împărtăşesc acest punct de vedere. E de discutat, în continuare. Circulă şi alte variante.

Rareş Bogdan: Am văzut, chiar colegii dumneavoastră de la Bihor, au venit cu o variantă de 10 regiuni.

Crin Antonescu: Sunt şi în Partidul Naţional Liberal, am văzut părerea colegilor de la Bihor, am văzut un proiect al lui Sorin Frunzăverde, am mai discutat şi cu alţi colegi de dincoace de Carpaţi, care, şi ei, au alte variante. Pesemne că şi în PSD sunt foarte mulţi oameni, în administraţia locală, şi care au această experienţă. Vom definitiva aceste lucruri. Eu cred, însă, că prima opţiune, şi cea spre care foarte probabil ne vom îndrepta, este cea a actualelor regiuni de dezvoltare, care au şi un echilibru de toate felurile şi o logică de dezvoltare care stă, în fond, la baza acestui proces de reorganizare administrativă.

Rareş Bogdan: Şi cei care se vor găsi, în primul mandat, în fruntea acestor regiuni, deci, care, practic, vor ajunge în toamna acestui an, în iarna acestui an, vor fi aleşi sau vor fi numiţi de către Guvern? Care este opţiunea dumneavoastră?

Crin Antonescu: Este, şi acesta, un lucru de discutat. Eu însumi cântăresc încă. Ideea e însă următoarea: oamenii trebuie să fie reprezentativi, trebuie să fie în aşa fel aleşi sau, dacă e cazul, numiţi, că, nu exclud în teoretic nici asta, încât să poată răspunde foarte bine responsabilităţilor şi pârghiilor precise pe care le au la îndemână. Pe de altă parte, însă, într-un fel care să nu creeze problema următoare: dacă ne-am plâns şi ne plângem într-un mod cam masochist, între noi fie vorba, de vreo 10 ani, de-acuma, de apariţia, creşterea, consolidarea, aşa-numiţilor baroni din toate partidele, în 30 – 35 de judeţe din 40, să nu ne pomenim cu vreo opt preşedinţi de mici republici. Cu alte cuvinte, riscurile unui soi de federalism tacit…

Rareş Bogdan: Şi o suprabaroniadă… aşa… nişte suprabaroni…

Crin Antonescu: Riscurile unui federalism tacit există, şi în grija părinţilor, ca să folosesc termenul dumneavoastră, regionalizării, trebuie să stea şi acest lucru ca unitatea statală şi echilibrul, echilibrul bazat pe descentralizare, dar echilibrul şi unitatea, repet, statală, să nu fie puse în pericol.

Rareş Bogdan: Poziţia dumneavoastră, a Partidului Naţional Liberal şi a dumneavoastră este de a modifica sau de a reorganiza administrativ-teritorial şi zona de comune-oraşe sau este într-un plan doi? Liviu Dragnea, aici, în această emisiune, „Jocuri de putere”, spunea că nu în primă fază, pentru următorii doi sau patru ani, va fi doar apariţia acestor consilii regionale, acestor regiuni, fără a se trece mai departe la o reorganizare mai adâncă, la o reformă mai adâncă, din punct de vedere administrativ-teritorial sau comasare, practic.

Crin Antonescu: Şi aici, sunt de acord cu Liviu Dragnea, şi nu suntem de acord întâmplător. Suntem de acord, pentru că despre aceste lucruri am discutat mult, în aceşti doi ani, de când suntem împreună, ca partide, şi, mă rog, şi ca persoane am fost multă vreme împreună, nemaivorbind că am şi făcut împreună o campanie în colegiul în care suntem eu senator, dânsul deputat, şi pe parcursul acestei campanii am stat foarte mult împreună şi am discutat. Aşa este. Sigur, avem, fără să se supere nimeni, o situaţie în care, în 20 de ani, în România, de la an la an, satele au devenit comune, comunele au devenit oraşe şi oraşele au devenit municipii.

Rareş Bogdan: Nu vi se pare că este fărâmiţat şi că există comune care nu se pot… Aţi umblat, în campanie electorală, în mai toate judeţele sau în toate.

Crin Antonescu: În primul rând, este costisitor. Costurile structurale ale administraţiei locale sunt încă foarte mari. În al doilea rând, există, totuşi, aspiraţia firească, dată fiind şi geografia comunităţilor rurale din România, de a încerca, fie şi prin acest statut, să le ridici standardul de viaţă. Noi suntem, în Europa, cu toată ţara, dar, la 150 de kilometri de Bucureşti, putem să vedem aspecte din alt secol şi poate din alt continent. Aşa încât, într-un fel, dacă sensul a fost de a ridica aceste comunităţi, a fost un sens bun. Numai că, din păcate, dincolo de a înfiinţa o primărie într-un sătuc care a devenit comună, multe alte lucruri n-au venit, după aceea. Şi n-au venit din varii motive. Oricum, conchizând, este, evident, de discutat după aceea şi această reformă mai profundă sau mai jos, dar într-un orizont de timp mai îndepărtat. Nu acum. Odată cu apariţia şi intrarea într-o stare de funcţionalitate a regiunilor

Rareş Bogdan: Nu vă este teamă că, acum, când vă bucuraţi de o încrede a populaţiei, de mai bine de două treimi, când, în Parlament aveţi o majoritate confortabilă, care n-a mai existat de douăzeci şi trei de ani, cred…

Crin Antonescu: Da.

Rareş Bogdan: …este foarte greu să mai apară un astfel de moment şi cineva să facă această reformă, extrem de necesară, în statul român?

Crin Antonescu: Sigur, suntem foarte conştienţi, am spus-o şi dinaintea campaniei electorale, cu atât mai mult, după ce rezultatele, chiar peste aşteptările noastre, s-o mai spun o dată, au venit, că, acum este momentul unor decizii foarte importante, decizii care să se bazeze pe acest suport, pe această forţă parlamentară, dar, care să nu fie impuse în virtutea acestei forţe parlamentare. Cu alte cuvinte, cum am discutat şi poate o să mai discutăm despre Constituţie, avem două treimi. Asta nu va însemna un marş accelerat, ca la votarea bugetului, să trecem o constituţie asupra căreia cădem noi de acord cu PSD-ul şi cu, mă rog, conservatorii şi UNPR-ul, cine mai sunt în USL. Nu. Pentru că aici este vorba… Acest buget este făcut pentru un an. Un an, în care avem răspunderea guvernării, de la cap, la coadă. Constituţia nu-i făcută pentru un an, nu-i făcută pentru un ciclu electoral, regionalizarea, cum îi spunem, nu-i făcută pentru un ciclu electoral; aceste discuţii trebuie să se poarte cu toată lumea, cu toată lumea din Parlament şi din spectrul politic, cu siguranţă, dar cu toată lumea şi în sensul dezbaterii publice, cu organizaţii, autorităţi, personalităţi, oameni care au ceva de spus în această privinţă, ca şi în oricare din privinţele Constituţiei. Şi o vom face.

Rareş Bogdan: Vă întrerup pentru o scurtă pauză publicitară, nu înainte de a anunţa că vom afla după pauza publicitară părerea preşedintelui Crin Antonescu despre pseudoscandalul sau scandalul de la Ministerul Muncii, apărut astăzi, pe surse, deocamdată, dar şi despre poziţia pe care trebuie să o aibă România faţă de Statele Unite, dar şi faţă de Rusia, în viitorii ani şi, de asemenea, sunt foarte curios să văd cum a citit preşedintele Antonescu MCV-ul şi mai ales pericolul pe care îl reprezintă presa, pentru anumite instituţii ale statului. După pauza publicitară. Am revenit la „Jocuri de putere”, cu Crin Antonescu candidatul USL la preşedinţia României, preşedintele Senatului şi preşedintele Partidului Naţional Liberal. Peste două săptămâni aveţi congres. O să discutăm şi cum arată PNL şi ce se pregăteşte la acest congres, cum vor arăta funcţiile, cum va arăta Biroul Permanent şi care este proiectul pe care îl prezentaţi acolo. Dar, până atunci, astăzi după-amiază, o instituţie media a prezentat o situaţie ciudată pentru Partidul Naţional Liberal; cel puţin ciudată. Sigur, ea a fost comentată deja de analişti; n-am văzut o poziţie oficială a Partidului Naţional Liberal şi vă întreb: doamna Mariana Câmpean s-ar fi plâns în Biroul Permanent Central al PNL, în urmă cu câteva zile, la sediul din Aviatorilor, despre un posibil, despre o situaţie în care dânsa ar fi învinuită, sau colaboratori foarte apropiaţi ar fi învinuiţi la DNA, într-un dosar de corupţie. Sigur, au apărut multe informaţii pe surse, a fost cam ca la Radio Erevan, n-a fost tanc, că a fost tractor, n-a fost tanchetă, că a fost bicicletă, dar, până la urmă, cum aţi văzut această problemă, aţi vorbit cu doamna Câmpeanu? S-a plâns doamna Câmpeanu? A plâns că s-a spus că, chiar a plâns doamna Câmpeanu la acest Birou Permanent Central al PNL, în urmă cu patru zile, cu cinci zile?

Crin Antonescu: Răspunsul scurt este nu. Nimic din toate aceste lucruri nu sunt adevărate. Nimic din toate aceste lucruri n-au nici măcar un sâmbure de adevăr. Din respect pentru dumneavoastră şi pentru că nu aş vrea în această discuţie să fac eu critica unui alte instituţii media, n-am să aşez episodul de azi, petrecut acolo, într-un lanţ, pentru că sunt lucruri aproape zilnice, acolo. Astăzi s-a petrecut un lucru oribil, pentru că, nu dezvolt, dar nu poţi acuza, nu poţi terfeli imaginea unui om, când eşti, totuşi, televiziune, sau, ştiu şi eu, un ziar important; nu poţi pune titluri „Mariana Câmpeanu, acuzată de mită”, „Mariana Câmpeanu nu vrea să se prezinte la DNA”, PNL-ul face şi drege… Câtă vreme, DNA-ul îţi comunică oficial că nimic, dar absolut nimic nu-i adevărat; câtă vreme Mariana Câmpeanu este la o întâlnire a miniştrilor de profil, miniştrilor muncii din Uniunea Europeană, la Dublin, deci nici vorbă să fie chemată şi, deci, nici vorbă să refuze să se ducă la Parchet. Deci, nimic, legat de Mariana Câmpeanu. Trei: se prezintă drept stenograme – ăsta este un fals îngrozitor, deja – pur şi simplu nişte propoziţii construite, acolo, ştiu şi eu, de un redactor. Niciodată, dar nici o dată, în vreun for al partidului – şi am participat şi am prezidat da capo al fine toate şedinţele tuturor forurilor PNL în ultimele şase luni, că acum şase luni poate nu am fost în ţară o dată şi a condus altcineva şedinţa – niciodată, nu a avut loc nu o astfel de discuţie, dar ceva similar. Aşa încât, cu marele regret că până şi oameni ca Mariana Câmpeanu, care sunt nişte oameni, îşi fac treaba lor acolo, îşi dedică toată priceperea pe care o au şi toată energia şi cred că toată lumea ştie că Mariana Câmpeanu este un om care chiar are vocaţia acestui serviciu public şi care pune mult suflet în toată treaba asta, pe care o are de făcut acolo, foarte grea, pot fi terfeliţi în felul ăsta. Nimic nu este adevărat, absolut nimic de această dată nu este adevărat! Şi regret faptul că deja s-a ajuns în unele locuri la eliminarea oricărei autocenzuri profesionale. Presa a fost totdeauna şi este parte din farmecul şi chiar rostul ei, locul unde s-a interpretat şi, ne place, nu ne place, trebuie să acceptăm dreptul la opinie al jurnalistului, unde s-a exagerat, unde s-a indus, unde s-a comunicat sau s-a informat pe surse, cum se spune, dar în momentul în care faci afirmaţii răspicate, care sunt contrazise oficial, şi tu continui, asta este un linşaj, ăsta este un linşaj mediatic, care pentru mine este şi dezgustător şi inexplicabil.

Rareş Bogdan: Credeţi că toate aceste lucruri au legătură cu congresul PNL, care se apropie peste două săptămâni?

Crin Antonescu: Nu ştiu. Dacă cineva speră asta şi alocă resurse în acest sens, va fi groaznic dezamăgit, însă nu pot să nu constat că PNL, nu doar eu, ca preşedinte a lui, cu asta m-am obişnuit demult, dar se înteţesc semnalele că PNL este ţintă şi asta nu se întâmplă de azi, de ieri, numai că după 9 decembrie, aceste atacuri s-au înteţit. Este probabil singura formulă, prin care se mai poate spera şubrezirea sau chiar ruperea acestui USL atotputernic de 70%, acestei alianţe foarte puternice şi care nu dă semne, dincolo de turuiala zilnică a unora sau dincolo de profeţiile din ce în ce mai hazlii, nu dă semne că s-ar destrăma, dă semne că în ciuda tuturor dificultăţilor merge înainte, merge până la capăt, cum am şi spus alegătorilor noştri şi speranţa, sigur, că în PNL ar putea să fie locul mai vulnerabil. Nu este şi toate aceste lucruri nu au rost, dar din păcate …

Rareş Bogdan: Cine are interes să facă acest lucru, domnule preşedinte, în ceea ce priveşte PNL-ul şi aş vrea să îmi răspundeţi şi la o curiozitate: în urmă cu câteva zile ziare.com cu două zile, practic, a publicat o informaţie conform căreia domnul Sebastian Vlădescu, un apropiat al preşedintelui Traian Băsescu, fost liberal, chiar ministru liberal, a avut întâlniri succesive cu Călin Popescu Tăriceanu. Credeţi că este în vreun fel o posibilitate ca Călin Popescu Tăriceanu să aibă o legătură peste zidurile Palatului Cotroceni cu Traian Băsescu? Credeţi într-o variantă de genul ăsta?

Crin Antonescu: Unu, interes să vă răspund pe rând … unu – interes să dea toate aceste atacuri are oricine este afectat de soliditatea USL-ului, oricine este afectat de perspectiva ca un om necontrolat nici de servicii, nici de cercuri financiare, nici de alte forme de agregare nevăzută a puterii sau a banilor să ajungă preşedintele României, oricine are interes ca în dreapta eşichierului politic, chiar dacă într-o alianţă, să se constituie un partid cu adevărat puternic, credibil, şi de o soliditate şi de o stabilitate care nu s-a mai întâlnit. Este adevărat că PDL-ul, care a pretins o identitate de dreapta şi o pretinde încă, a avut la un moment dat 34%, cred, un scor record la europarlamentare sau nu ştiu la ce alegeri…

Rareş Bogdan: A fost maximum, maximum …

Crin Antonescu: Numai că era evident de atunci că asta ţine doar… că este o gonflare electorală, care ţinea doar de legătura cu un actor politic, aflat pe val, şi care era Traian Băsescu. De data asta, pentru unii există riscul ca, după o luptă de 20 de ani, după tot ce a însemnat asaltul împotriva partidelor istorice, reuşit pe jumătate cu PNŢCD, un partid de dreapta autentic, un partid istoric, PNL-ul, să se aşeze, indiferent cine îl va conduce în anii următori, într-o zonă a unui 25-30, poate mai mult, în anumite conjuncturi, adică a unui partid mare. Despre domnu Tăriceanu eu nici nu vreau să cred şi nici nu vreau să lansez supoziţii de genul acesta. Ce am făcut eu, din păcate, am făcut-o şi public. Când nu am mai avut, ca să spun aşa, încotro în faţa unor acţiuni şi declaraţii iraţionale, nu fac decât să constat că nişte mişcări ale domnului Tăriceanu profită al dracului de tare, cum se spune, unor oameni care trudesc demult, din zona Traian Băsescu şi aşa mai departe, la dezmembrarea PNL-ului, la scoaterea lui din această alianţă şi, în orice caz, la readucerea lui în zona de influenţă a lui Traian Băsescu. Faptul că aceste lucruri, în mod evident, folosesc acelora nu este nicidecum o dovadă şi nu am luat-o niciodată aşa, că domnul Tăriceanu ar fi implicat într-o asemenea combinaţie, chiar dacă Sebastian Vlădescu a fost întotdeauna un apropiat al lui Călin Popescu Tăriceanu, şi ăsta este un lucru de care nu am de ce să comentez.

Rareş Bogdan: La congres am putea vedea o excludere, o eventuală excludere din partid a lui Andrei Chiliman sau nu se pune problema?

Crin Antonescu: Păi, uitaţi-vă dacă domnul Andrei Chiliman în momentul în care a făcut afirmaţiile pe care le cunoaşte toată lumea, în care a avut acţiunile pe care le cunoaşte toată lumea, nu a fost exclus, înseamnă nu doar că cineva, eu sau altcineva, din partid, nu ţinem deloc morţiş să îl excludem pe domnul Chiliman, ba chiar căutăm orice cale de a nu îl exclude. Dacă domnul Chiliman ţine domnia sa morţiş, poate din interesul de a merge la o altă forţă politică, ştiţi că primarii eu nu îi înţeleg, ‘Domnule, eu vreau să plec la alt partid! Legea mă face să pierd mandatul! Sunt un primar puternic. Demisionez, fac alegeri anticipate, le spun oamenilor ‘Domnule, nu mai sunt la partidul x, eu vreau să mă duc la partidul y!’, dar dânşii nu vor să facă treaba asta, probabil ca să nu facă cheltuieli suplimentare, dacă are un asemenea interes, atunci va ţine morţiş să fie exclus, sigur că partidul nu va putea continua şi după congres să aibă temele sale, să aibă acţiunile sale politice, să aibă propria sa linie de comunicare şi, pe toată presa băsistă sau ostilă PNL, că nu se mai confundă cele două chestiuni, domnul Chiliman sau domnul Moisescu să fie moţ, în fiecare seară, vorbind ceva ce nu are nicio legătură şi ei neavând cum nu au nici acum vreo calitate de reprezentare pentru PNL. Dar nu are nimeni de gând să excludă, ba chiar domnul Chiliman, în calitatea sa de primar, va face parte din structuri importante, din cea mai importantă structură de conducere a partidului ca membru de drept, pentru că este primarul unui sector şi, aşadar, acest congres să îl aducem pe domnul Chiliman în conducerea partidului, din nou, nu ca urmare a vreunei împăcări sau a vreunui compromis, ci pur şi simplu printr-o anumită viziune de drept. Dar, dacă, repet, domnia sa ţine morţiş să facă rău înainte PNL-ului sigur că nu vom putea rămâne împreună.

Rareş Bogdan: Apropo de presă, că este băsistă, că este antibăsistă, că este într-o direcţie, că este în alta …

Crin Antonescu: A apărut şi a treia categorie, dar în fine, asta este bine, să …

Rareş Bogdan: Care este a treia categorie?

Crin Antonescu: O presă care nu este băsistă, dar este puternic antipenelistă.

Rareş Bogdan: Am înţeles.

Crin Antonescu: Adică, nu este băsistă la vedere, cel puţin!

Rareş Bogdan: Am înţeles. Nu ştiu care este, dar o căutăm poate până la sfârşitul emisiunii reuşim să ne dăm seama. Cum aţi citit MCV-ul? Cum aţi citit faptul că presa a pus presiune pe anumite instituţii ale statului şi reacţia unora dintre cei care conduc aceste instituţii? Aşa a fost domnule preşedinte? Vi se pare că asta este o problemă a României şi că presa, în România, pune presiune, linşează anumite instituţii?

Crin Antonescu: Presa pune presiune peste tot şi sunt de acord că, în România, uneori, unii din presă pun o presiune nelegitimă, că încalcă drepturile fundamentale ale unor oameni, dar nu pot fi niciodată de acord că o instituţie, de pildă, ANI, trebuie să aibă un regim diferit în această privinţă decât o instituţie la fel de importantă ca o instituţie, la fel de respectabilă ca Parlamentul României. Adică, discutăm despre faptul că dacă preşedintele României a putut fi atacat, criticat, uneori poate pe nedrept, uneori în mod calomnios, ani de zile, în România. Dacă Parlamentul şi parlamentarii ce să mai vorbim? Atunci de ce alţii nu… deci, de ce presa nu are voie să îşi exprime opinii critice la adresa activităţii unei instituţii sau unor magistraţi. Are voie să facă asta. Sigur, se spune mai rar vedem aşa în Germania, să spunem, sigur, dar nu vedem deloc şi niciodată în Germania, un nalt magistrat jucându-se pe Facebook, spunând trăsnăi pe Facebook, instigând într-un fel această polemică publică pe Facebook. Foarte bine. Se poate să fi apărut şi lucruri, nu ştiu, atacuri la persoană, atacuri la familie. Sunt un om păţit şi sunt alţii şi mai păţiţi decât mine. Nu e bine că se întâmplă astfel de lucruri, dar decât să încercăm să rezolvăm printr-o legiferare suplimentară, e mai bine să ne asumăm, până la urmă, cei care facem activitate publică, aceste lucruri. Cert este un lucru: e o minciună că vreo sentinţă a vreunei instanţe este influenţată de o emisiune la televizor. Nu te uiţi. Îl închizi. A apărea acest lucru într-un raport este, după părerea mea, o lucrare pe care nişte factori politici din România, în speţă cercurile pro-prezidenţiale, care doresc, în continuare, să folosească – şi sper să nu reuşească sau să reuşească din ce în ce mai puţin – ANI, DNA, chiar alte instituţii, în scopuri politice, direct sau indirect, au reuşit s-o infiltreze în raport. Textul din raport ia nişte precauţii… formularea generală, teza majoră e una foarte corectă: domnule, noi ţinem foarte tare la libertatea presei, dar şi la posibilitatea ca cei afectaţi în drepturile lor fundamentale, nu ştiu ce, să se poată apăra. Mai departe, însă, când se sugerează explicit nevoia unor reglementări, să spun aşa, represive, punitive, la adresa presei, acolo, evident, nu mai putem fi de acord. Şi, de altfel, explicaţiile date şi de Mark Grey, şi de domnul Barroso însuşi, ulterior, au fost, cumva, defensive. Cu alte cuvinte, aşa cum am spus, atunci când am comentat oficial raportul: păi, ce facem? Că, dacă facem ce ne spuneţi, ce ne cereţi voi acum, sau cum ne traduce domnul Băsescu, ce ne cereţi voi acum, intrăm în coliziune cu alte componente ale Comisiei Europene, cu altă legislaţie europeană. Intrăm în coliziune cu apărătorii libertăţii de exprimare, care este, la rândul ei, şi poate cea dintâi valoare fundamentală a Europei şi a UE; valoare fondatoare.

Rareş Bogdan: Domnule preşedinte, de unde această influenţă a unor cercuri sau a unor vectori, în ceea ce priveşte anumiţi comisari europeni sau în ceea ce priveşte Parlamentul European sau în ceea ce privesc organisme internaţionale sau organisme europene, şi de ce nu această influenţă nu a fost la fel de puternică, în apărarea României, după câştigarea alegerilor de către USL, sau a legitimităţii referendumului din iulie, în ceea ce priveşte europarlamentarii USL, sau instituţii ale statului care sunt, cel puţin teoretic, conduse, astăzi, pe politici USL?

Crin Antonescu: Este foarte mult de spus aici. Trebuie spus că nu-i vorba de toţi comisarii. Există comisari de mare calitate, deşi, reiau şi la dumneavoastră un lucru care i-a scandalizat pe… mă rog, falşii prieteni ai Comisiei Europene. Această Comisie Europeană, în ciuda – am spus … şi o spun şi acum – în ciuda unor comisari de mare calibru, unii chiar străluciţi, bilanţul ei e unul foarte discutabil. Europei nu i-a mers bine deloc, sub gestiunea acestei Comisii şi, exact cum discutăm şi putem discuta, cred, democratic, în ţara în care trăim, dacă e bine ce a făcut guvernul nostru, ca europeni, cred că avem dreptul să discutăm, chiar critic, despre activitatea, despre filozofia, despre măsurile acestei Comisii Europene. Numai că aceşti comisari nu acţionează, deşi provin din familii politice, sunt, cred, vreo cinci comisari liberali, sunt comisari…. oamenii ăştia nu vin să facă şedinţă seara, la partid, şi să spună: a, ce a făcut Băsescu? l-a înjurat pe Ponta sau pe Antonescu? Hai să-l înjurăm şi noi pe Băsescu. Oamenii aceia chiar au treabă, oamenii aceia au un câmp de politici, de măsuri, de lucru, extraordinar, şi ei nu acţionează partizan. Marea caracteristică, în aceşti ultimi ani, a PPE-ului, a fost aceea de a fi mai rău decât erau socialiştii, pe vremuri. Adică, extrem de apropiaţi, extrem de partizani. Vedeţi, de pildă, şi atitudinea PPE, în faţa unei evidenţe. Deci, Victor Orban este chemat, în urma unor lucruri serioase, nu o emisiune la o televiziune, în urma închiderii unei părţi din presă, în urma suprimării unor drepturi, în urma unor naţionalizări considerate abuzive, în urma unei Constituţii teribile adoptate şi, pentru că, acolo, PPE e în majoritate, totul se termină cu aplauze, cu ovaţii în picioare şi cu ieşirea triumfală a lui Victor Orban, pentru că pepeiştii au fost perfect solidari. Să nu mai discutăm atitudinea apropo de cazul Timoşenko. Măcar, Ucraina nu e în Uniunea Europeană. Comparaţi, vă rog, cazul Năstase cu cazul Timosenko, cât pot fi ele comparate, şi veţi vedea atitudini perfect contrare şi perfect partizane. Nu intrăm în niciunul dintre cazuri, că nu le cunosc. Dar, revenind în această chestiune, acolo s-a lucrat, de pe vremea domnului Frattini, – de fericită amintire – comisarului Franco Frattini, Monica Macovei – cauţionată cu bună-credinţă, consider, de premierul Tăriceanu, la vremea respectivă, care a angajat răspunderea pe pachetul de legi, aşa cum l-au dorit Băsescu şi Macovei, care a contribuit la această poză sau statuie de eroină a luptei împotriva corupţiei doamnei Macovei. În euforia preaderării şi aderării propriu-zise, au făcut încât pe această filieră puternic PPE, ca şi pe altele, pe comisarul pentru justiţie, Monica Macovei şi Traian Băsescu, ulterior, să rămână oamenii cu imaginea luptătorilor politici, eroici, reformatori şi anticorupţi. După aceea, sigur, mai sunt şi alte lucruri despre care eu nu vorbesc public, pentru că n-am suficiente elemente, dar vin şi alte lucruri, ulterior. Eu cred, însă, că aici trebuie răbdare, tenacitate şi un demers foarte, foarte hotărât în a spune ‘haideţi să stăm de vorbă’. Nu în sensul de a ne evalua, de a ne da vreun certificat de bună intrare. Eram aici de mult, staţi că n-am intrat acum în Uniunea Europeană, nu suntem nici măcar un partid emergent, un partid cu reputaţie de… un partid extremist. Suntem coaliţia a două partide bătrâne, deja, în Europa, şi familiile europene care se recunosc între ele…

Rareş Bogdan: Să înţeleg că nu părăsiţi ALDE, deci, nu rămâne, nu mergeţi spre PPE.

Crin Antonescu: Sigur. Discutăm,însă, oricum, de situaţia actuală. Avem în spate 70%, suntem, şi o repet, unul din cele mai, dacă nu cel mai legitim, în sensul prospeţimii votului din spate, guvern din Europa. Haideţi să discutăm probleme care sunt în România cu adevărat, nu să ne evaluaţi pe noi şi să ne daţi note după catalogul lui Traian Băsescu. Pentru că Traian Băsescu e cel care e lipsit de orice legitimitate, Traian Băsescu e trecutul, noi suntem prezentul şi, într-o bună măsură, viitorul. Dacă vreţi să vorbiţi despre România şi cu România, haideţi să vorbim. Lucrurile astea, însă, trebuie spuse dintr-o mentalitate nu agresivă, că nu e nimeni redus mintal, să creadă că putem discuta de pe poziţii de forţă sau că-i bine să discuţi de pe poziţii de forţă, dar foarte hotărâtă, în sensul că nu sunt acceptabile aceste atitudini ale noastre, deja ‘hai, daţi-ne şi nouă voie să intrăm’. Adică, noi parcă mergem cu un complex, acolo. În sensul ăsta, sigur, după traumele din vară, şi premierul Ponta – şi o spun cu toată solidaritatea – pare a suferi de asta, de parcă am avea un complex, de parcă am fi spart ceva pe acolo, de parcă am fi fost băieţii răi ai clasei. Or, nu! Democraţia, în România, nu, am încălcat-o noi. Legitimitatea democratică în România o avem noi. De pe această poziţie avem obligaţia de a prezenta România pe absolut orice problem, oricât de delicată şi în felul ăsta citesc eu MCV-ul. Nu îl citesc cu ostilitate, văd nişte nuanţe care au apărut, văd nişte nuanţe care au dispărut, dar văd, în continuare, că el este gândit pe o grilă, care nu mai e actuală în România.

Rareş Bogdan: Credeţi în pactul de coabitare cu Traian Băsescu?

Crin Antonescu: Nu. Dar deloc.

Rareş Bogdan: De ce aţi fost de acord cu semnarea acestui pact…?

Crin Antonescu: Nu am fost de acord, am fost de faţă, şi am fost după ce premierul a decis să-l semneze, din solidaritate şi înţelegând, înţelegând ce l-a determinat sau care au fost motivaţiile pentru domnia sa de a-l semna, am fost solidar şi alături de premier, în continuare, dar cunoaşteţi părerea mea şi nu mai reiau. Şi, mi-o menţin, şi, din păcate, chiar dacă cei care au spus din capul locului „nu există pact cu Traian Băsescu, nu se poate, nu există coabitare”. În legătură cu termenul ăsta, pentru Dumnezeu, poate, facem, o dată, toţi, aşa, ne strângem toţi, toţi cei care vorbesc peste tot şi vorbim despre coabitare, ce-i aia „coabitare” în sens tehnic, politic, în sens francez, sau în ce sens dorim, ca să nu mai… Că asta riscă să fie, aşa, o chestie ca o gogoaşă: caldă şi bună de mâncat. Adică să fie bine. Nu. Revenim. Nu se poate, pentru că iată ce se întâmplă în momentul în care premierul Ponta, prinzând, ca să zic aşa, gustul hârtiilor semnate şi dorind, poate, să existe o hârtie pe care să semnăm mai mulţi, zice „hai să trimitem unor înalţi oficiali europeni un demers pentru Schengen – da? – cu cele patru semnături”. M-a întrebat, dacă aş agrea aşa ceva. Am zis: „Cum să nu?” Sunt lucruri în care cred, este o poziţie… nu mă deranjează că o semnează şi Traian Băsescu, pentru că eu cred în lucrurile ălea. Cine nu o semnează, acum? Cine zice ‘nu, nu, nu, dar nu este nevoie de aşa cea, dar, mai bine, să trimitem o hârtie prin care să vorbim, nu ştiu, de miniştrii incompatibili’. Nu este un partener ferm, nu este un om corect, nu este un, fie şi adversar, corect Traian Băsescu şi de aceea, nu cred în acest pact.

Rareş Bogdan: Ce ar trebui să facă …

Crin Antonescu: Cred în bunele intenţii, cu care premierul, a semnat şi cred în bunele intenţii, cu care premierul încearcă să-l aplice, dar nu cred în el, nici ca idee, nici ca reprezentare, vorba lui Schopenhauer, ca voinţă şi reprezentare.

Rareş Bogdan: Ce credeţi, ce ar trebui să facă Traian Băsescu, pentru a fi suspendat? Colegul dumneavoastră, domnul Sorin Frunzăverde, în urmă cu trei zile, vorbea despre o eventuală suspendare a lui Traian Băsescu. N-a ezitat să spună. Dumneavoastră ce consideraţi că ar trebui să facă Traian Băsescu, pentru ca hotărârea dumneavoastră, sau recomandarea dumneavoastră, ar fi suspendarea domniei sale.

Crin Antonescu: Să încalce Constituţia. Dar vă spun un lucru care, poate, riscă să-i dezamăgească pe cei mai supăraţi dintre oamenii care i-au dat votul.

Rareş Bogdan: Mai radicali, să spunem.

Crin Antonescu: Radicali, cum doriţi. Sunt doar supăraţi, oamenii. Sunt frustraţi, cum spuneam, pe bună dreptate. Domnule, nu-mi doresc acest lucru. Pur şi simplu, nu mi-l doresc. Traian Băsescu trebuie tratat corect din punct de vedere legal şi corect din punct de vedere politic. Corect din punct de vedere politic înseamnă să-l tratezi pe Traian Băsescu ca pe un om lipsit de orice legitimitate. Asta-i singura satisfacţie, pe care le-o putem da şi cu care le suntem datori alegătorilor noştri. Nu înseamnă să-l jigneşti, nu înseamnă să-l umileşti, nu înseamnă să-l ignori atunci când nu poţi să-l ignori, când lucruri care ţin de legislaţie, lucruri importante, de demersuri politice, trebuie făcute, dar niciodată n-ar trebui să ne permitem, şi unii îşi permit, să-l tratăm ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, să-l luăm de preşedinte nou-nouţ sau legitim al României. Căci, nu e. Din vara trecută, nu mai e. Şi spun asta nu pentru că am eu aşa o ciudă că nu a reuşit referendumul. Nu. Spun asta, pentru că şapte milioane de oameni au ciudă că nu a reuşit referendumul şi, mai ales, că votul lor a fost călcat în picioare, că dacă ei erau şapte milioane şi votau să scape de Băsescu şi veneau opt milioane şi votau să rămână Băsescu, nu le plăcea, cum nu le-a plăcut în 2009, ba unora chiar din 2004, dar acceptau acest lucru, pentru că spuneau ‘domnule, aţi compatrioţi ai noştri au vrut aşa’. Dar, aici, este foarte frustrant.

Rareş Bogdan: Domnule preşedinte, nu vă simţiţi, uneori, ca un general în fruntea unei oşti şi ceilalţi, colegii dumneavoastră, au rămas puţin în spate sau stau puţin la o masă şi nu vă însoţesc în lupta cu Traian Băsescu?

Crin Antonescu: Nu.

Rareş Bogdan: Uneori, mi se pare că în spaţiul public, dumneavoastră continuaţi lupta cu Traian Băsescu şi foarte mulţi dintre foştii dumneavoastră colegi, unii dintre ei au fost şi la mine, în platou, sau la Andreea Creţulescu, dar şi la mine, în ultima săptămână, parcă au uitat de ceea ce s-a întâmplat anul trecut, în primăvară, acum doi ani sau în urmă cu trei-patru ani. Nu vă simţiţi singur în această luptă?

Crin Antonescu: Singur în niciun caz.

Rareş Bogdan: Cu Partidul Naţional Liberal, mă refer.

Crin Antonescu: Nu

Rareş Bogdan: Doar cu Partidul Naţional Liberal.

Crin Antonescu: Nu. În niciun caz. Şi când spun că nu mă simt singur, nu-i vorba de partide şi nu-i vorba de colegi-generali, este vorba de oameni, mulţi oameni, de milioane de oameni, pe care, ca să nu mai înţeleagă unii greşit, sau să se fac, să se facă că au înţeles greşit, nu-i consider votanţii mei, că sunt nişte oameni cu care am o consonanţă de opţiune în chestiunea asta, în acest sens. Nu. În niciun caz. În primul rând, mereu, cu Victor Ponta, cu alţi colegi de-ai noştri cu care conducem partidele şi această uniune, n-am avut niciun moment, niciun moment sentimentul că au obosit, că au lăsat-o mai moale sau că au altă părere. Divergenţa sau deosebirea, nu divergenţa, diferenţele, deosebirea de discurs, de teme, de ton, dintre mine şi Victor Ponta, diferenţa asta vine din două surse: puţin, foarte puţin, din faptul că suntem personalităţi diferite, cu stiluri diferite – asta era şi înainte, dar vine mai ales din faptul că domnia sa, în calitate de prim-ministru, are nişte obligaţii urgente, nişte obligaţii externe de natură practică, stă sub presiuni externe, de la FMI până la Comisia Europeană, cărora trebuie să le facă faţă, pentru că are, faţă de aceiaşi alegători ai noştri, obligaţia de a le da răspunsuri zilnice, de a le da salarii lunare, de a le da pensii lunare, de a încerca să vadă ce soluţii găseşte într-un peisaj aproape deşertic pentru resuscitarea economiei. Niciodată nu am simţit o îndepărtare sau o încetinire sau un fel de despărţire, de pas. Mergem în continuare cu aceeaşi fermitate, cu aceeaşi seriozitate către toate… Nici pentru mine, însă, Băsescu nu e tema principală. Eu am alte teme. Iată, avem tema Constituţiei, pe care mi-o asum, în ciuda riscurilor. Am, în continuare, o problemă, care e la fel de importantă, şi care este reaşezarea, construirea unui viitor pentru acest mare partid de dreapta, care este astăzi PNL. Am nişte intenţii care, sigur, vin în paralel cu Constituţia, nu sunt de aceeaşi anvergură, privitoare la modificări în mecanismul şi practicile parlamentare din România. Nu Traian Băsescu. Despre Traian Băsescu vine vorba, pentru că, dacă mă întrebaţi de pact, ce vorbim? De Faust, de Goethe vorbim? Vă referiţi la Băsescu.

Rareş Bogdan: Cum va arăta noua Constituţie? Care sunt clarificările pe care le faceţi, ce schimbaţi în Constituţie şi cum vor arăta prerogativele prezidenţiale?

Crin Antonescu: Asta este cea mai incitantă temă, deşi nu e cea mai importantă, dar, sigur că după aceşti ani, în care am discutat atât de mult, în care ne-am dus la Curtea Constituţională.

Rareş Bogdan: Cu un preşedinte permanent în teren.

Crin Antonescu: Cu o Constituţie foarte clară, după părerea mea, şi cea care a fost, şi e în vigoare, şi e destul de bună sub acest aspect, trebuie făcute clarificări. Ultimul joc, ultimul cancan este acela că… Sunt două teorii contradictorii ale presei băsiste – nu am alt cuvânt, dacă aveţi un eufemism, eu îl folosesc: pe de o parte se susţine PSD şi Ponta – niciodată nu îl vor susţine pe Antonescu la Preşedinţie pentru că el nu este pesedist şi aşa mai departe. Ca atare, după ce au vehiculat până s-au plictisit, teoria cu Sorin Oprescu, s-au repliat pe una şi mai tăioasă: Ponta va candida. Cum în acelaşi timp oamenii care susţin că Ponta, în fiecare zi în care nu stă de vorbă cu Barroso, nu are altă preocupare decât cum să mă păcălească pe mine până atunci şi să-mi ia locul în calitate de candidat, tot aceiaşi oameni spun: Ponta îi taie atribuţiile lui Antonescu’. Asta înseamnă că totuşi ei recunosc că Antonescu o să fie preşedinte. E o contradicţie logică. Nu taie nimeni nicio atribuţie. Constituţia nu se face pentru Antonescu, chiar dacă Antonescu va câştiga prezidenţialele următoare sau chiar dacă nu, pentru că, repet, Constituţia nu e pentru un om, nu e un costum făcut pe statura unui om, nu este o Constituţie făcută pentru un ciclu. Este o Constituţie în care lucrează trecutul, şi lucrează pentru viitor, experienţele; sunt clarificări. Ce probleme am avut noi? Ce atribuţii i se taie? Noi nu vrem de la preşedintele următor, ca atribuţii, decât ceea ce am spus noi că are şi în Constituţia actuală, în accepţiunea noastră, Traian Băsescu. Ce am spus noi: că Traian Băsescu nu-şi poate permite, cum zic constituţionaliştii lui, după alegeri sau în faţa unei componenţe parlamentare, să spună: „Da, românii au ales… ce au ales ei, PSD, USL, PNL. Foarte bine. Aduc eu un prieten din copilărie şi îl pun prim-ministru”. Asta a fost interpretarea lor. Iar noi, care am spus mereu: „Nu, citiţi Constituţia corect şi desemnaţi prim-ministru cel care are în spate – şi asta vezi, o majoritate. Puneţi-l pe Iohannis prim-ministru pentru că, iată, suntem, partidele cutare şi cutare care avem o majoritate de mandate. „Nu vreau’. Ei bine, acest „Nu vreau” iese din această Constituţie şi preşedintelui nu i se taie nişte atribuţii, ci i se explicitează.            Şi, atunci, se spune limpede, preşedintele constată, asta face, este autoritatea care constată, da, au ales cetăţenii, care e partidul sau alianţa cu cel mai mare număr de mandate. Cutare… Invită formaţiunea respectivă, o întreabă care este candidatul vostru, aceia spun cutare, deci şi la persoană, decizia e a formaţiunii care a candidat, că n-a candidat preşedintele, şi atunci spune: desemnează persoana…

Rareş Bogdan: Veţi reduce şi mandatul? Se discută de o reducere a mandatului prezidenţial?

Crin Antonescu: Aici este… vă daţi seama că nu este important pentru nimeni….

Rareş Bogdan: Dacă sunt patru sau cinci ani…

Crin Antonescu: … dacă sunt patru sau cinci ani. Dacă ai ceva de făcut, faci în patru ani, la fel de bine ca şi în cinci. Problema este: unii, acum, vehiculează chiar ideea mandatului parlamentar de cinci ani, eu am rezerve, cred că patru ani sunt destui, şi tradiţia şi ciclul electoral de patru ani, cred că sunt bune. Se pune problema să le lăsăm decalate, adică să nu amestecăm alegerile prezidenţiale, cu alegerile… aşa e mai corect, pentru că, dacă vrem un preşedinte arbitru, cum Constituţia actuală îl şi descrie… Bun, termenii aceştia, până la urmă, vedeţi – arbitru, jucător – sunt riscanţi. Ideea mea – şi e împărtăşită şi de Victor Ponta, şi de colegii din PNL, şi colegii din PSD – este următoarea: vrem un preşedinte care să aibă deplin prestigiu, deplină autoritate, care să aibă şi nişte domenii, cum sunt domeniul de securitate naţională, de politică externă.

Rareş Bogdan: Adică, va avea inclusiv desemnarea şefilor de servicii secrete sau ai…?

Crin Antonescu: Propunerea către Parlament, cum e şi acum…

Rareş Bogdan: A procurorului general şi a procurorului şef DNA?

Crin Antonescu: Sigur, sunt….

Rareş Bogdan: Deci, rămân în atributele preşedintelui?

Crin Antonescu: Vom vedea la sistemul judiciar cum se întâmplă, dar, evident, lucrurile acestea, toate sub control parlamentar, sunt totuşi suprapartizane… nu sunt ca un minister pe care îl asumi. A venit, a câştigat partidul X alegerile, şi ia Ministerul Economiei. Ei, cu SRI sau cu Armata… există Ministerul Apărării, dar Armata înseamnă altceva, ca instituţie. Cu politica externă, aceste lucruri rămân în sfera de acţiune… evident, nu singur, nu de capul lui, a preşedintelui, nu la liberul lui arbitru, dar rămân aşa cum erau. Ce i se interzice preşedintelui, prin această nouă Constituţie? Ceea ce, citită onest şi în spiritul ei, interzicea şi cea veche: infiltrarea şi jocul partizan. Preşedintele poate să fie jucător şi trebuie să fie jucător, dar jucător în numele ţării, nu jucător în numele unui partid.

Rareş Bogdan: Traian Băsescu a fost jucător, în numele unui singur partid?

Crin Antonescu: În numele unui singur partid şi numai al unui singur partid. Şi, atunci, practic, hai să nu mai stăm la buna citire sau la buna calitate democratică a viitorilor titulari, şi să scriem foarte clar, acolo că, în tot ceea ce înseamnă jocul – folosesc termenul acesta, nu în sens peiorativ, ci în sensul titlului emisiunii…

Rareş Bogdan: Titlul emisiunii…

Crin Antonescu: …ce înseamnă jocul parlamentar, de la alegeri şi până la învestirea guvernului, să arate clar că sediul puterii e în Parlament. Preşedintele este ca notarul, ceea ce nu-i deloc un peiorativ, şi constată… încă un exemplu. Păi, când Guvernul, premierul doreşte să facă o remaniere, asta este sub controlul Parlamentului. El se duce la preşedinte, ca preşedintele să-l investească pe noul ministru, dar preşedintele n-are drept de veto aici, adică nu poate spune: nu, că are cravată galbenă, Rareş Bogdan, adu-mi unul cu cravată albastră! Nu poate spune decât: uite legea, este ilegal ca Rareş Bogdan să fie ministru… dacă pot fi asemenea cazuri. Pentru că răspunderea pentru numirea acelui om ca ministru o are doar primul ministru şi Parlamentul. Am dat două exemple. Nu sunt lucruri… şi reprezentarea la Consiliul European, despre care se vorbeşte foarte mult şi exact ceea ce i-am cerut, … teorie, a ce i-am cerut domnului Băsescu, sau argumentele în baza cărora i-am cerut să-l lase pe Ponta la Bruxelles, e normal să le fixăm în Constituţie. Preşedintele este titularul politicii externe, este reprezentantul statului român în relaţii internaţionale, dar strict la un mecanism care devine, într-o Europă unită, aproape intern, la Consiliul European, acolo unde se discută chestiuni bugetare, economice, măsuri prin excelenţă guvernamentale, se duce primul ministru. Acestea sunt lucrurile pe care le precizăm şi nimic altceva. Nu e o dispută. Deci, scoatem ecuaţia preşedinte-premier, dintr-un regim de luptă pentru putere, pentru că asta e fost devastator pentru viaţa politică românească, a început dinainte de Băsescu şi în timpul lui Băsescu, practic, ne-a distrus.

Rareş Bogdan: Veţi face o schimbare şi din punct de vedere al ordinii constituţionale, să spunem aşa, republică sau regalitate, monarhie?

Crin Antonescu: Nu se pune, în acest moment, la nivelul USL s-a pus această problemă. Pentru cei care se întreabă cum concordă opţiunile mele principial şi fundamental monarhiste, pe care le-am prezentat şi le-am afirmat public de atâtea ori, şi nu doar în epoca recentă, când a fost oarecum la modă sau este, dacă este la modă pro-monarhismul, ci de foarte multă vreme şi mereu, cu ideea unei Constituţii în continuare republicane, ba chiar cu ideea de a candida la preşedinţie. Este simplu. În acest moment, pe scena politică, pe scena parlamentară, nu se conturează o opţiune pro-monarhică de luat în discuţie la un asemenea proiect. Sigur că după aceea el, dacă ar fi trecut cu două treimi… să spunem că am avea o masă critică opţiune pentru monarhie de două treimi în parlament; el ar trebui să treacă şi referendumul, şi ştim din studii că deşi a crescut, şi mă bucur că a crescut, opţiunea monarhică este departe de a fi în poziţie de competiţie. Constituţia nu e făcută pentru totdeauna, vremurile se schimbă, vom vedea ce se va mai întâmpla prin Europa, nu e un proiect dispărut. Pe mine, dacă mă apucă vreun referendum, votez pentru monarhie, dar în acest moment discutăm de o realitate politică aşa cum se prezintă ea, şi în condiţiile acestei realităţi politice vorbim despre tipul de republică, cu premisa că cetăţenii vor în continuare să-şi aleagă preşedintele, care-i reprezintă, nu cel care-i conduce pe toţi – asta este deosebirea fundamentală -, tipul de republică cea mai funcţională şi cea mai democratică.

Rareş Bogdan: Aţi vorbit de Parlament şi de o creştere a rolului Parlamentului. Cu toate astea, şi în raportul MCV, şi în spaţiul public au apărut probleme vizavi de anumite iniţiative ale unor parlamentari sau chiar dispute. Astăzi a existat o dispută, şi aş vrea să o lămuriţi atât ca preşedinte PNL, cât şi al Senatului, cu privire la acel diferend de opinie între PSD şi PNL cu privire la ANI, la cercetările ANI şi la Statutul parlamentarului. Care este poziţia exactă a PNL în această chestiune?

Crin Antonescu: Înainte de toate, să spun că nu e deloc ceva dramatic, deci nu e deloc de găsit aici sâmburele unei divergenţe majore. În procesul legislativ, într-un proces parlamentar, pe legi mari mai ales, există nuanţe, diferenţe, în sânul aceluiaşi partid uneori, cu atât mai mult între partide. Deci nu e vreo criză în USL, pentru că pe un articol şi pe o chestiune deloc fundamentală, PNL a avut un alt punct de vedere. De altfel, şi cei din PSD au avut mai înainte un alt punct de vedere şi, de altfel, dacă s-ar fi ajuns la vot astăzi, poate că mulţi din PSD aveau acelaşi punct de vedere. Cred, în taină, că de aceea nici nu s-a ajuns la vot şi s-a acceptat retrimiterea la comisie. Sub presiunea prezidenţială, sub recomandările apăsate prezidenţiale, şi domnul Zgonea, cu bune intenţii şi domnia sa, fără îndoială, a dorit să schimbe piciorul, ca să spunem aşa, şi să luăm un anumit articol aşa cum a fost el reclamat de Administraţia Prezidenţială, de preşedinte, prin dreptul său de a retrimite la examinare. Şi atunci, Tudor Chiuariu, în numele grupului PNL, ce a spus, a spus aşa: un parlamentar îşi poate pierde mandatul prin deces – Doamne fereşte!, prin demisie, prin incompatibilitate – asta scrie în Constituţie, în Constituţia actuală.

Rareş Bogdan: Vă rog să explicaţi asta după o scurtă pauză publicitară, domnule preşedinte, când vom reveni şi cu alte teme, la fel, plasarea României faţă de… şi a opţiunilor Rusia – SUA, China, Uniunea Europeană, în continuare, precum şi relaţiile cu ambasadorii, dar şi cum va arăta lista de europarlamentari PNL. Am revenit la „Jocuri de putere”, cu preşedintele PNL, Crin Antonescu, candidatul USL la Preşedinţia României şi copreşedinte USL. Domnule preşedinte, cum vedeţi relaţiile cu Statele Unite în următorii zece ani, de exemplu?

Crin Antonescu: Sper, din ce în ce mai bune. Am spus mereu, inclusiv astă-vară, în fiecare zi, de câte ori am vorbit despre asta, că relaţiile între România şi Statele Unite, prin prisma apartenenţei la NATO, prin prisma Parteneriatului Strategic al României cu Statele Unite, prin prisma prezenţei militare americane în această zonă de limită a NATO, care este România, sunt cele mai bune lucruri care s-au întâmplat în istoria politicii externe româneşti. Suntem pentru prima dată în istoria noastră într-o situaţie de maximă securitate, din punct de vedere militar, din punct de vedere geopolitic. Nu numai că n-am niciun fel de îndoială asupra acestui lucru, dar sunt chiar dintre aceia care, asta se poate vedea la toate congresele Partidului Naţional Liberal, am avut prevăzut în programul nostru acest lucru şi încă ceva: dezvoltarea. Este un loc în parteneriatul cu Statele Unite, este un loc încă gol, care trebuie umplut. Pentru că acest parteneriat trebuie să aibă o componentă economică pe cât posibil, mai plină; pentru că acest parteneriat poate însemna parteneriat sub aspect de informaţie, sub aspect de educaţie, sub aspect universitar, sub aspect cultural. Deci, toate aceste lucruri. America este mult mai mult decât Coca-Cola, sau alte lucruri de larg consum; America este tot prima ţară a lucrurilor de mare calitate, a produselor culturale de mare calitate, de exemplu. Deci, asta în legătură cu Statele Unite. Nu încape niciun fel de dubiu.

Rareş Bogdan: Şi legat de Rusia? Relaţiile României cu Rusia?

Crin Antonescu: Relaţiile României cu Rusia, care au, mă rog, o istorie şi au nişte baze, nişte premise psihologice foarte delicate, din punctul nostru de vedere, pentru că există teama, există reţinerea faţă de marele vecin periculos, ca să spun aşa, în decursul istoriei; din partea Rusiei, iarăşi, alte filosofii. Cred însă, că această relaţie trebuie înnoită, dincolo de vorbe, că vorbele le spunem toţi la fel în această privinţă. Cred că, într-adevăr, trebuie făcut pasul prin care să înţelegem ceea ce nu altcineva decât un preşedinte american, şi anume George W. Bush, ne-a spus la Bucureşti, şi anume că unul din rolurile cele mai importante ale României în NATO este acela de a fi o punte de comunicare cu Rusia şi nu un bastion de război împotriva Rusiei. Că atâtea şanse economice, de exemplu, se irosesc numai din cauză că unii înţeleg parteneriatul, pro-americanismul şi apropierea de Statele Unite drept o ostilitate stupidă în raport cu Rusia, cu China sau cu alte state, asta este o mare eroare. Deci nu există, cu cât mai multă Americă, cu atât mai puţine relaţii cu Rusia, ci, dimpotrivă, tocmai pentru că avem această garanţie, în fine, pe care n-am avut-o niciodată în istorie, această garanţie de securitate şi de identitate, care vine din apartenenţa la NATO şi din parteneriatul cu Statele Unite. Putem să ne depăşim teama şi putem să deschidem alte relaţii, în fine, profitabile, poate, pentru prima dată, cu Rusia.

Rareş Bogdan: Aş vrea să revin la o întrebare…

Crin Antonescu: Cu Ucraina, cu…

Rareş Bogdan:… tot de MCV. În cazul în care va exista o sentinţă nefavorabilă pentru unul dintre colegii dumneavoastră, care nu a fost numit în MCV, dar s-a bănuit despre cine este vorba, în data de 20 februarie. Ce veţi recomanda ministrului respectiv?

Crin Antonescu: Ministrul respectiv, pentru că la domnul Fenechiu vă referiţi este…

Rareş Bogdan: Cei din MCV n-au făcut, deci comisarii europeni n-au făcut această sesizare, dar este foarte posibil ca un dânsul să fie…

Crin Antonescu: Deci vorbim de un om care are un proces. Un proces care n-a fost cu nimic obstrucţionat, deşi domnul Fenechiu a fost deputat, este şi acum de mai mulţi ani în proces, cu nimic obstrucţionat, care şi-a urmat cursul firesc şi, care, are, dacă ziceţi în 20, nu ştiu calendarul…

Rareş Bogdan: 20, 22, 24, ceva…

Crin Antonescu: Bun. Deci are în continuare…

Rareş Bogdan: În această lună. Nu ştiu când.

Crin Antonescu: … nişte paşi de parcurs. Domnul Fenechiu este un om pe care eu m-am sfiit niciodată să-l apreciez ca pe un politician, care a crescut în toţi aceşti ani în Partidul Naţional Liberal. Este un om în legătură cu care am ţinut să fie ministru, pentru că ştiu ce planuri are, ştiu câtă carte ştie, în legătură cu acel domeniu, ştiu ce viziune are, ştiu ce deschidere are. Mi-aş dori din tot sufletul să fie vorba de un verdict favorabil, un verdict care să arate că e şi nevinovat, din punct de vedere juridic şi să fie ministru. Dacă, însă, mă întrebaţi în legătură cu acest verdict, am convingerea că Relu Fenechiu e un politician suficient de matur încât să ia o decizie, corectă, singur, fără să aştepte sugestiile mele sau ale altcuiva.

Rareş Bogdan: Care este relaţia dumneavoastră cu Dan Voiculescu?

Crin Antonescu: Cu totul alta, decât cred duşmanii – ca să spun aşa. Este un om cu care nu am o relaţie apropiată, este un om pe care îl preţuiesc în calitate de aliat, adică, un aliat onest. Şi, acum, eu vorbesc despre politicianul Dan Voiculescu, deci, omul care a făcut Partidul Conservator, care a ţinut Partidul Conservator într-o anumită barcă, care, după aceea, a predat conducerea unui om mult mai tânăr, în care, tot aşa, pentru care am multă preţuire, multă apreciere, pentru că e un om tânăr, care creşte, care se maturizează. Dar, Dan Voiculescu, pe scurt, oricâte s-ar putea discuta despre aspectele personalităţii şi vieţii sale, lucruri în care nu mă bag, nu le cunosc, despre care pot să am şi eu părerile mele. Pe mine mă interesează un lucru: eu discut ca om politic din aceşti ani. Dan Voiculescu este unul din foarte puţinii oameni politici, publici, din România, care şi-a asumat riscuri, dar nu a cedat şi n-a intrat în forme de complicitate cu acel Traian Băsescu, pe care noi nu l-am mai vrut şi nu-l mai vrem preşedinte al României, cu acel Traian Băsescu, care a încercat să controleze tot, de la puterea politică, până la mass-media. Pentru asta, îl stimez pe Dan Voiculescu, îl preţuiesc şi îl consider un aliat foarte bun. Dincolo de asta, nici o relaţie specială, nici o relaţie de… toată lumea vede, de pildă, foarte apropiate, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Conservator. Da. Noi am format o alianţă, avem programe de dreapta, programe compatibile, dar aş spune că, în interiorul alianţei, nu există o apropiere mai mare între noi şi Partidul Conservator, şi mai mică între noi şi PSD.

Rareş Bogdan: O ultimă întrebare, domnule preşedinte… simplă… e deja seară, miezul nopţii, urmează ştirile cu Delia Vrânceanu… la ce oră vă treziţi dimineaţa, şi cum arată o zi, în cazul dumneavoastră?

Crin Antonescu: În general, în general, luni, când soţia mea, care este europarlamentar, pleacă spre Bruxelles sau Strasbourg, o săptămână din … Bruxelles, la cinci şi jumătate, pentru că atunci se trezeşte ea ca să ia avionul. Mă trezesc împreună cu ea şi nu mă mai culc.

Rareş Bogdan: Şi marţi, miercuri, joi…?

Crin Antonescu: În celelalte zile, între şapte şi opt, funcţie de ora la care mă culc, dar nu prea mă culc mai devreme de unu şi jumătate şi, când apuc, uneori, în week-end, de regulă, se întâmplă să mai dorm într-o zi şi până la zece. Programul meu e în funcţie de… acum, e mai regulat, să spun aşa, pentru că, în calitate de preşedinte al Senatului ,ai o schemă de program, şi el este… sunt şi zile în care încep de la nou activităţile. Ora medie de activitate pe care o am de început este zece, dar spaţiul dintre opt şi zece sau dintre şapte şi zece sau şapte şi nouă, când pleci de acasă, e singura perioadă în care nu te-ai ‘contaminat’ de furiile, de iritările sau de excitaţiile zilei şi… în care mintea ţi-e un pic mai limpede.

Rareş Bogdan: Dacă vă puneţi la somn abia după ora unu, înseamnă că urmăriţi şi Ştirile Realitatea TV de la ora 12:00, cu Delia Vrânceanu. Vă mulţumesc pentru prezenţa în emisiune…

Crin Antonescu: Cu multă plăcere.

Rareş Bogdan: …urmează ştirile, cu Delia Vrânceanu.

(Prin Monitoring Media, Realitatea TV „Jocuri de putere”, Ora: 22:30)

Reclame

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: