Prinsul Pol

Aseară am urmărit, cu un sentiment amestecat – de uimire si de rușine pentru ne-rușinea altora, emisiunea de la Antena 3 ce l-a avut drept protagonist pe Alteța Sa regala Prințul Paul (pentru cine nu îl cunoaște: personajul acela franțuzit care plecând de la faptul real ca este os domnesc revendică nu numai proprietăți ci și titulatura princiară). Ei… și tocmai de aici, de la acest titlu (prinț, alteță regală) confiscat de către Paul Lambrino, pleacă frustrarea mea.

Să fim înțeleși – nu sunt avocat, și cu atât mai puțin expert in drept succesoral. Și totuși îmi pare a ști faptul că dreptul comun nu poate fi aplicat tale quale și in cazul succesiunii în cadrul caselor regale, cu atât mai mult cu cat se dorește a fi aplicat retroactiv.

Se știe ca succesiunea in cadrul familiei regale a României era reglementata prin Statutul Casei Regale, statut împuternicit cu caracter de lege, fiind votat de către Parlament. Ori acest statut limita căsătoria prinților moștenitori la casele princiare străine, cu riscul (pentru cei care ar fi încălcat aceasta prevedere restrictivă) de a fi decăzuți, ei și urmașii lor rezultați din aceste casatorii, din drepturile de succesiune dinastică.

Se cunosc avatarurile căsătoriei prințului Carol cu domnișoara Lambrino. Nu am de gând a mă pronunța în ce măsură dreptul comun din legislația franceză, portugheză sau belgiană poate fi aplicat unui caz atât de specific și circumstanțial precum drepturile succesorale in cadrul Casei Regale de Romania din perioada interbelică.

Ceea ce vreau sa subliniez însă cu tărie este convingerea mea că, dacă hotărâri judecătorești pot decide cum se împart bunurile materiale, în schimb dreptul comun nu se poate aplica asupra drepturilor dinastice reglementate prin statute speciale, precum este cazul Casei Regale de România. Cu alte cuvinte poate ca „prinsul” Paul are toata îndreptățirea de a primi cotă parte din posesiunile Casei Regale pe baza dreptului comun din state europene, drept recunoscut se vede și de către ICCJ. Dar Paul Lambrino nu are nici un drept de a revendica dreptul de succesiune dinastică – nici în parte nici în întreg. Așa încât pentru mine personajul pe care l-am urmărit aseară pe micul ecran va rămâne, pururi, doar Paul Lambrino. Si niciodată Paul de Romania.

PS se pare ca exact în perioada în care guvernul Tăriceanu retroceda o parte din proprietățile regale către MS Mihai I și Casa Regala, un consilier al acestuia cumpăra de la Paul Lambrino o parte a drepturilor litigioase ale acestuia. Vorba unui prieten clujean: fain, fain, fain!