Transcrierea conferinței de presă a președintelui PNL, Crin Antonescu – 26 februarie 2014

”Bună seara!

Astăzi a fost o zi specială și paradoxală pentru Partidul Național Liberal.  Am avut, pe de o parte, marea bucurie de a dovedi, fără nici un fel de putință de tăgadă, fără nici un fel de loc de interpretare că în România nu toată lumea, nu toate partidele, nu totdeauna se face politică doar pentru ceea ce mulți dintre dumneavoastră numiți ciolan, pentru ceea ce înseamnă beneficii materiale ale unor funcții și poziții la guvernare.

Partidul Național Liberal a dovedit încă o dată că este un partid care își dorește să guverneze nu pentru a deține cu orice preț niște funcții, ci pentru a face anumite politici.  În momentul în care nu sunt întrunite condițiile pentru așa ceva este un partid capabil să renunțe la aceste poziții pentru politicile sale, pentru identitatea sa, pentru principiile și valorile sale și în sensul acesta le mulțumesc tuturor colegilor, nu aveam nici un fel de îndoială, dar foarte mulți dintre observatorii scenei politice și poate dintre cetățenii României aveau. Toți miniștrii liberali au demisionat.  Cea mai mare parte cu câteva excepții care au anumite explicații și e o chestiune doar de timp, dintre secretarii de stat, au demisionat astăzi din Guvernul Victor Ponta în conformitate cu decizia politică pe care Partidul Național Liberal a luat-o ieri seară în forul său suprem dintre congrese, în Delegația Permanentă.

Deciziile  Partidului Național Liberal și în principal decizia de aseară, nu au fost decizii emoționale cum le-au numit unii, pripite cum le-au considerat alții. Au fost decizii luate în deplină cunoștință de cauză, luate de oameni responsabili, luate nu de un om, președintele sau doi sau trei sau cinci sau cincisprezece, un cerc, ci luate de oameni care au responsabilități la nivel parlamentar, de toți parlamentarii partidului, de toți președinții organizațiilor județene ale partidului, de cei mai importanți dintre aleșii locali ai Partidului Național Liberal, președinți de Consiliu Județean, primari ai unor mari orașe.  Este o decizie, cum am spus și aseară, a fost o decizie grea, dar o decizie luată în mod categoric, în mod copleșitor de Partidul Național Liberal și o decizie ireversibilă a Partidului Național Liberal.

În sensul acesta, în legătură cu cele întâmplate azi și cu domnul Ponta și cu domnul Tăriceanu, întâi de toate aș vrea să mă adresez public domnului Ponta, pentru că din punctul de vedere al interesului public, domnul Ponta contează, domnul Ponta există și îi cer public primului-ministru să ia act de decizia ireversibilă a Partidului Național Liberal, să procedeze cu decență în raport cu aceasta, să abandoneze orice speranță că Partidul Național Liberal se aseamănă cu alte grupuri politice constituite exclusiv în jurul puterii și în jurul pozițiilor guvernamentale și să acționeze în continuare în baza deciziilor pe care domnia sa, ca lider al celui mai mare partid parlamentar din România în acest moment, le are de luat.

Nu servește nimănui și cred că este o degradare, o declasare, chiar a imaginii domnului Ponta și a imaginii funcției extrem de importante pe care o deține, să încerce în continuare tratative și negocieri cu unul-doi oameni care încearcă să obțină câteva funcții sau câteva promisiuni de la domnia sa.  Este nedemn și mai ales, este ineficient.  E normal ca domnul Ponta să discute cu președintele UDMR, e normal să discute cu grupul minorităților, e normal să discute cu liderii oricărui alt partid pentru constituirea unei noi majorități, am înțeles că domnia sa nu dă curs solicitării noastre de demisie, repet, e normal să facă, dacă a făcut această opțiune, aceste demersuri, dar e degradant să încerce prin spatele unui partid și cu personaje care evident nu  au nicio susținere și nicio credibilitate să poarte negocieri nedemne de poziția de prim-ministru.  În ceea ce îl privește pe domnul Tăriceanu,  la Secretariatul General al partidului, adresat mie, a venit la orele 17 și 18 minute, deci puțin înainte, un anunț privitor la demisia domnului Călin Popescu-Tăriceanu din Partidul Național Liberal.

Ceea ce s-a întâmplat astăzi a fost un lucru fără precedent, un lucru trist și de aceea spuneam că aceasta e o zi paradoxală. Pe de o parte, e o zi în care Partidul Naţional Liberal şi-a dovedit unitatea, şi-a dovedit demnitatea, şi-a dovedit forţa şi pe acestea ne bazăm toţi pentru a merge înainte cu succes. Pe de altă parte, a fost un moment trist din istoria Partidului Naţional Liberal, acela de a vedea un fost preşedinte, un fost prim ministru, un om respectat în întregul partid naţional şi nu numai, acţionând împotriva unei decizii copleşitoare a partidului său, luată cu nici 24 de ore în urmă, acţionând într-o poziţie jenantă de client aspirant la uşa primului ministru.

Cel mai neplăcut lucru şi cel mai mare deserviciu de imagine pe care domnul Tăriceanu l-a făcut partidului nostru astăzi, nu a fost acela că a acţionat împotriva unei decizii copleşitoare şi foarte importantă a partidului. Nu a fost nici măcar acela că s-a pus într-o postură ridicolă oferindu-se mediator, negociator, în numele nimănui. Cel mai mare deserviciu a fost că a putut lăsa impresia opiniei publice din România, că Partidul Naţional Liberal ar putea fi un mic partid clientelar. Pentru că în fond s-a dus la domnul Ponta, pentru ca împreună cu domnul Ponta să le spună unora dintre noi „haideţi că vă dăm nişte funcţii”, „haideţi că puteţi păstra nişte funcţii”, „haideţi că putem, sub acoperirea vorbelor banale, dar frumoase, să rămânem la o bucăţică de putere, sau în orice caz de beneficiu al puterii”. Partidul Naţional Liberal nu a fost niciodată un partid de acest fel. Partidul Naţional Liberal este un partid alcătuit din oameni în carne şi oase, aşa cum suntem toţi, mai buni, mai răi, mai slabi, mai tari. Partidul Naţional Liberal are şi el şi a avut dintotdeauna tipul său de clientela politică, nu am ascuns-o niciodată, sunt singurul lider politic care am recunoscut că partidele în România au clientelă, dar Partidul Naţional Liberal nu a luat niciodată marile sale decizii în funcţie de acest lucru.

Călin Popescu-Tăriceanu a demisionat şi tot ceea ce pot eu să mai spun la capătul acestei zile triste, din acest punct de vedere, că îi rog, îi invit, pe toţi membrii Partidului Naţional Liberal, pe toţi liderii Partidului Naţional Liberal care astăzi, determinând de altfel demisia domnului Tăriceanu, au avut o reacţie elegantă, dar categorică, dovedind unitatea partidului, îi invit pe toţi aceşti oameni să îl ţină minte în Partidul Naţional Liberal pe Călin Popescu-Tăriceanu, ca pe tânărul care apărea în balconul Pieţei Victoriei din partea partidelor de opoziţie în 1990, ca pe primul ministru al unei Românii relativ prospere, ca pe primul ministru şi liderul Partidului Naţional Liberal care s-a bătut cu un preşedinte abuziv şi care încălca regulile democraţiei, ca Traian Băsescu, apărând aceste reguli ale democraţiei. Să îl ţinem minte aşa şi nu ca pe omul singur care, împotriva partidului său şi prin spatele partidului său, urca astăzi singur scările către uşa lui Victor Ponta.

Rog, odată încheiată această referire, rog public pe primul ministru, fostul nostru aliat, odată ce a luat decizia de a rămâne fără o altă investire din Parlament să formeze o majoritate, să o formeze repede, să o formeze decent, să continue, dacă asta este opţiunea domniei sale şi dacă are o susţinere parlamentară, fără alte întârzieri şi fără alte complicaţii. Dacă decizia de a veni marţi, 4 martie, în Parlament cu o nouă formulă guvernamentală este reală, se adevereşte, cred că e o decizie bună. Partidul Naţional Liberal, sigur, va vota împotriva unei asemenea formule, dar socotim că este demersul normal. România are nevoie foarte repede, după o criză prelungită şi artificială, de un guvern nu cu interimari, de un guvern stabil. Trebuie să ştim cine guvernează cu depline puteri, trebuie să ştim cine susţine această guvernare, deci din cine este alcătuită majoritatea parlamentară. Aceste clarificări sunt absolut necesare într-o democraţie şi mergem mai departe după regulile jocului democratic cu putere, cu opoziţie, cu tot ceea ce înseamnă mersul normal al unui regim democratic.

Este foarte bine pentru această țară să avem cât mai repede un Guvern și o majoritate foarte clar definite. Nu îi vom pune niciun fel de piedică în acest sens domnului Ponta, am spus consider normale discuțiile și negocierile domniei sale cu forțe politice legitime, cu UDMR, cu minorități, cu cine mai dorește. Și în sensul acesta, sper că marți, vom avea fie un nou guvern, fie dacă nu vom avea un nou guvern, vom intra într-o altă formulă de căutare democratică a unui nou guvern.

Al doilea lucru pe care doresc să îl spun este unul foarte grav și îmi  pare rău că trebuie să ajung să spun așa ceva. Eu de vreo douăzeci și ceva de ani, și mai ales de vreo cinci, am auzit în fiecare zi despre mine, despre Partidul Național Liberal, despre alți actori politici, asociați sau adversari, credeam că am auzit tot ce se poate auzi, credeam că toate gamele calomniei, că toate gamele injuriei au fost parcurse și că asistăm acum la variațiuni pe aceleași teme.

În aceste zile se întâmplă însă ceva ce nu mi-am putut imagina că este posibil, chiar în condițiile în care ura și partizanatul întunecă luciditatea și dreapta judecată presupuse la un jurnalist, la niște comentatori publici. Nu mi-am imaginat așa ceva, deși am văzut atât de multe. Acuzația, insinuarea cu atât mai mult, unor comentatori politici, ai unor jurnaliști, altfel adevărați, posturi de televiziune, privitoare la implicarea mea în treburile justiției sau în dirijarea justiției împotriva unor colegi din partidul meu sau insinuarea sau acuzarea directă, reluate și de membrii PSD, cum că DNA, de pildă, s-ar amesteca în Partidul Național Liberal, ajutându-mă pe mine. Așa ceva este peste orice închipuire.

În primul rând că am dovedit cred, în toți acești ani, cu congrese, cu birouri politice, cu tot felul de lucruri care s-au tot cerut. De cinci ani dintr-o săptămână în alta urmează să cad, primesc lovituri năucitoare, scad în sondaje, totuși nu sunt chiar atât de neajutorat. A insinua înțelegeri între mine și Traian Băsescu și DNA, în triunghi, este cea mai mare mizerie pe care am putut-o vedea în douăzeci și patru de ani și din respect pentru publicul acestor publicații, pentru publicul, ascultătorii, telespectatorii acestor comentatori, îi rog să înceteze.

Poziția mea față de chestiunile privitoare la sistemul judiciar din România este de mult cunoscută și poziția Partidului Național Liberal este de mult cunoscută. Sunt câteva lucruri clare, știm ce a făcut Partidul Social Democrat cu justiția din România până în 2004. Știm sau avem bănuieli și avem acuzații formulate pe care le menținem în legătură cu ce a făcut Traian Băsescu din 2005 până astăzi, seria nesfârșită de coincidențe, intervențiile fățișe, brutale ale președintelui în mersul chiar și al unor dosare, știm toate aceste lucruri.

Dar vreau să nu uitam un al treilea lucru și anume că Partidul Național Liberal și liderii săi Călin Popescu Tăriceanu când era prim-ministru, eu după aceea, suntem singurul partid care niciodată nu am intervenit sau nu am căutat să intervenim sau să influențăm mersul justiției, deciziile justiției chiar dacă atâția și atâția dintre membrii noștri au suferit decizii pe care le-am putut contesta, cu care nu am fost de acord, care ni s-au părut stranii, ieri ca și astăzi.

Am vorbit ieri despre situația și a lui Dan Radu Rușanu și mă bucur că prima decizie care s-a luat în acest caz de către un judecător a fost una, în opinia noastră, normală, și anume judecarea în stare de libertate, și în legătură cu prezumția de nevinovăție față de Daniel Chițoiu și poziția noastră de a nu obstrucționa justiția în nici un fel. Domnul Cristi David astăzi, pus sub urmărire penală, domnia sa a demisionat din partid pentru a nu aduce prejudicii de imagine partidului, n-am știut nimic despre această decizie a domniei sale, am văzut la televizor, îi mulțumesc pentru atitudinea față de partid. Cred 100% și în cazul lui Cristi David, ca și în cazul tuturor altora, din toate partidele, în prezumția sa de nevinovăție, dar, încă o dată o spun, a împinge mizeria până la a asocia persoana mea cu acțiuni ale unei instanțe, ale unui for judiciar sau altul este inacceptabil și pentru mine până acum de neimaginat.

În fine, două cuvinte despre ieșirea de azi a domnului Băsescu și de fapt nu despre ieșirea sa, ci despre ce facem mai departe în această țară, dincolo de bătăliile partizane. Mă gândeam astăzi că domnul Băsescu ar fi putut fi un foarte bun antibăsist pe gustul domnului Ciuvică, de exemplu. De ce? Pentru că exact așa cum sunt canoanele antibăsismului mecanic, și domnul Băsescu consideră că este normal ca, de câte ori deschide gura, de câte ori vorbește, mai ales de la pupitrul prezidențial, să înjure într-o anumită direcție și anumiți oameni, că are motiv sau nu are. Am înțeles chestiunea asta la domnul Emil Boc, de la care aveam mai puține pretenții. Faptul că în lipsa domnului Emil Boc, domnul Băsescu totuși din postura de președinte legitim, nelegitim, nelegitim, dar în fine, asta este postura oficială, consideră că de fiecare dată este de datoria sa, cu motiv sau fără, înâmplându-se ceva sau nu, să insulte, să copleșească așa cum injurii, de genul, de teapa elemente de proastă calitate și așa mai departe, oamenii politici care nu-i sunt pe plac nu este un lucru normal.

Sigur, după zece ani ar trebui să ne obișnuim. Să nu ne obișnuim niciodată cu așa ceva. Exact cum cred că domnul Ponta, de pildă, în calitatea sa de prim ministru, nu în calitatea sa de Victor Ponta, ar trebui să nu mai negocieze cu mare pompă cu oameni care urcă singuri scările și care pleacă așa cum au venit, cred că și domnul Băsescu ar trebui să înțeleagă că, în calitate de președinte, are dreptul și chiar datoria de a spune clar ce crede că nu este în ordine într-o decizie guvernamentală, într-o lege, că de aceea are și dreptul de a o retrimite, într-o chestiune majoră. A veni și a insulta mereu pe criterii strict partizane lideri politici, șefi de partide, oameni politici pe motiv că nu-ți plac nu este un motiv de urmat, ci un model care sper să se încheie odată cu spectaculoasa, dar sterila, stearpa activitate prezidențială a lui Traian Băsescu.

Sper că marți avem un guvern, sper că toată lumea s-a lămurit în legătură cu seriozitatea, cu demnitatea și cu unitatea PNL și cu ireversibilitatea alegerii și deciziei pe care a făcut-o și sper, de asemenea, ca poate de săptămâna viitoare, trebuie în fiecare săptămână să încercăm asta, să intrăm cât de cât, cu câțiva pași măcar, în zona unei normalități care nu exclude deloc nici confruntarea politică, nici competiția politică, nici acest război care este foarte clar că se va purta pe parcursul întregului acest an până în noiembrie 2014.

Dacă sunt întrebări, vă rog să le puneți.”

Întrebări din partea reprezentanților mass-media

Jurnalist: Astăzi domnul Radu Stroe s-a solidarizat cu demersul domnului Tăriceanu, acela de a negocia o eventual continuare a USL. Domnul Stroe și-a prezentat și el demisia?

Crin Antonescu: (…) Din partid, nu, nu ni s-a notificat acest lucru. Este alegerea domnului Radu Stroe. Este singura persoană cunoascută cu nume și prenume care s-a solidarizat cu domnul Tăriceanu. Nu am ce să comentez, este opțiunea domniei sale.

Jurnalist: În cazul în care domnul Tăriceanu nu ar fi demisionat astăzi din PNL, ați fi propus un Birou Politic în care să propuneți excluderea sa?

Crin Antonescu: Nu, pentru că reacția partidului, a liderilor partidului, și de la nivel territorial, și de la nivel central, și de la nivelul grupurilor parlamentare, a fost atât de clară, încât era impede că domnul Tăriceanu este singur sau, în fine, cu domnul Stroe, ceea ce e o altă formă de a fi singur în acest demers. Sigur, mărturisec că după canoanele strict aplicate, dacă am fi în justiție să spunem așa, ceea ce a făcut domnul Tăriceanu era cel puțin la fel de grav precum ceea ce a făcut domnul Ilieșiu, să spunem, numai că într-un partid politic nu suntem într-un tribunal, iar în ceea ce mă privește, cel puțin, am discutat cu câțiva lideri care exasperați, pe bună dreptate, de ceea ce făcea domnul Tăriceanu, pentru că ne făcea de rușine pe toți, am recomandat să nu discutăm de excludere pentru că în cazul domnului Tăriceanu nu era nevoie.

Jurnalist: Ați vorbit astăzi cu dânsul după declarația pe care a făcut-o?

Crin Antonescu: Eu a vorbit astăzi cu domnul Tăriceanu, dar în condiții pe care nici n-aș vrea să le evoc.

Jurnalist: Le-a evocat dumnealui.

Crin Antonescu: Dacă le-a evocat dumnealui, atunci vă pot spune că m-a sunat din biroul domnului Ponta, spunându-mi că este în biroul domnului Ponta. Eu sunt un om mai timid, structural, dar totuși după douăzeci și ceva de ani de lupte și aventuri existențiale în câmp politic, m-am mai obișnuit cu situații speciale. Asta a fost una atât de stingheritoare, încât l-am rugat pe domnul Tăriceanu să mă scoată din ea. I-am spus că dacă am ceva de discutat cu domnul Ponta sau domnul Ponta cu mine, o putem face direct. Dacă domnia sa are ceva de discutat cu mine sau eu cu domnia sa, îl rog să-mi dea întâlnire oricând și oriunde, dar nu din biroul domnului Ponta pentru că o asemenea situație de jenă n-am parcurs de 24 de ani de când fac politică.

Jurnalist: Ați discutat cu președintele României în utima perioadă?

Crin Antonescu: Nu, n-am discutat în ultima perioadă.

Jurnalist: Ce se întâmplă cu liberalii care refuză să demisioneze? Șeful ANAF a spus că nu demisionează, de exemplu.

Crin Antonescu: Vom vedea exact. Sincer să vă spun, nu știu dacă după toată această reorganizare dacă ANAF…pentru că noi am adoptat aici, trebuie să avem o regulă, funcțiile de secretar de stat, în unele cazuri de subsecretar de stat sau de agenții asimilate cu această funcție, care sunt funcții politice, din acelea s-a cerut demisia. Dacă ANAF e în această situație și domnul Diaconu, care este membru al partidului, după câte știu, nu dorește să se conformeze deciziei partidului, sigur că atunci va fi exclus din PNL.

Există o singură excepție, trebuie să vă spun de pe acum, și anume domnul Stejărel Olaru, care are o funcție de secretar de stat la Departamentul Românilor de Pretutindeni, care este angajat într-un proiect important, delicat legat de românii de pretutindeni și căruia, în măsura în care Guvernul dorește să-I acorde încredere înainte, i-am acordat, ca să spunem așa, o dispensă pentru că într-adevăr e un proiect foarte important.

Jurnalist: Aveți o perioadă de timp, le-ați dat un timp în care oamenii din teritoriu să-și poată pune lucrurile în ordine?

Crin Antonescu: Astea sunt detalii și lucrurile sunt foarte simple. Marea majoritate, vorbim acum de secretarii de stat, pentru că miniștrii au demisionat toți, au demisionat. Dacă sunt situații în care se prefer funcția calității de membru de partid, această alegere va fi făcută și nu vor mai fi în partid.

Jurnalist: Domnul Scutaru spunea că domnul Tăriceanu își dorește să ajungă președintele României și să-l numească pe Ponta premier. Ce părere aveți?

Crin Antonescu: Este normală dorința fiecăruia atâta vreme cât nu încalcă lege sau nu aduce grave prejudicii libertății altor personae. Dorința de a ajunge președinte al României, este o dorință legitimă la oricare dintre cetățenii acestei țări care o exprimă.

Jurnalist: Cât de convins sunteți că demersul domnului Tăriceanu este unul aproape singular și că nu vă veți confrunta cu plecări din PNL cum s-a mai întâmplat.

Crin Antonescu: Aici nu avem de ce să fim convinși. Sigur că se mai poate discuta încă o lună. Repet, e de cinci ani, până acum erau mari grupuri organizate care plecau la dreapta, la dreapta e așa o chestiune vagă. Nu știu, eu am văzut astăzi reacția perfect coerentă, promptă, repet elegantă față de domnul Tăriceanu, a cvasi-majorității partidului, n-am văzut pe nimeni alături de domnul Tăriceanu, în afară de domnul Stroe și, ca atare, în fața unei asemenea unități, n-am de ce să fac supoziții.