Prințul Nicolae
Poate că zvonurile sunt adevărate și prințul Nicolae (nu am cum să îi spun altfel) va fi fost făcut sacrificii pe altarul zeiței Venus, întovărășit de vestale prihănite.
Ei, ȘI CE? Cei de vârsta mea sau mai în etate își aduc aminte (via Europa Liberă, nu radioul comunist) de narațiunile decoltate despre unele membre ale familiei regale: tinerețea are întotdeauna de plătit tributul ei, al nebuniei vârstei. Și cu toții știm, din Istorie, avatarurile prințului Carol: până când acesta nu a transgresat explicit prevederile Casei Regale, căsătorindu-se cu Zizi Lambrino, Carol nu a avut de suferit repercusiuni din partea conducătorului familiei, în ciuda numeroaselor sale aventuri.
Dacă ar fi fost în epoca interbelică, prințul Nicolae ar fi fost mustrat de către bunicul regal și trimis în Europa să își găsească o soție care să îi potolească problemele de libidou. Dacă am fi fost în Anglia, totul ar fi trecut între o glumă și un comunicat, spășit, de presă. Iar în Franța, zvonurile acelea ar fi fost o ne-știre.
La noi, Casa Regală își dă cu dreptul în stângul și își aruncă propriii simpatizanți, și așa nu destul de mulți, în confuzie și frustrare.
La noi, ca la nimenea.
PS: Fără a-l cunoaște personal, prințul Nicolae era pentru monarhistul din mine o speranță pe termen lung. Comunicatul de presă asumat de către prinț îi confirmă o noblețe a firii care nu poate fi nici dată nici luată. Odată cu decizia MS Regele de retragere a titlurilor și calităților deținute de prințul Nicolae, o bună parte din speranța pe termen lung pe care o nutream, a murit.
Radu Zlati 
Comentarii recente