În răspăr (XXXVI): Corectitudinea politică

Nu sunt adeptul corectitudinii politice. Cred, alături de mulți, că acest tip de comportament, public și cu puternice intruziuni în privat, nu este decât o cale de a măslui cărțile, de a zugrăvi realitatea cu scopul modificării acesteia. Nu pot să neg unele intenții bune ale discursului „corect politic”, dar, vorba altcuiva, un rahat (a se înlocui ceea ce este de înlocuit…) nu devine mai comestibil dacă ți se spune că poate fi mâncat cu lingurița.

Am observat în discuțiile publice ale ultimului timp că nu este corect politic să:

– să te declari patriot, pentru că vei fi luat drept naționalist;

– să declari că legea anti-legionară conține imprecizii și, una peste alta, este o lege utilă, dar prost făcută;

– să spui că orice cetățean al statului român, chiar înalt reprezentant al unui cult ne-creștin, trebuie să respecte religia creștină, și să nu o aducă în același univers de discurs cu porcii;

– să îți afirmi deschis și cu tărie apartenența la religia creștină, pe care să o dorești împărtășită și trăită de cât mai multi dintre concetățenii tăi, auto-declarați în sondaje și recensăminte – creștini;

– să crezi și sa spui că, mai des decât ar fi de dorit, că majoritățile greșesc;

– să afirmi că directorul institutului Elie Wiesel spune prostii;

– să te declari public susținător al familiei de tip tradițional, alcătuită dintr-un soț, soție și cât mai mulți copii;

– să dorești o „Europă a europenilor”, bazată pe tradiția eleno-romană și pe cea iudeo-creștină, pe valorile umanismului și democrației participative, o Europă a Națiunilor egale în drepturi, de la Atlantic până la Urali.

Se mai pot adăuga căteva teme care, odată abordate, te descalifică şi te transformă automat într-un reacționar, desuet, antidemocrat, bigot, retrograd, eurosceptic, etc.

Le scriu toate acestea aici, cu subiect și predicat, pentru a sublinia faptul că, dacă cineva se va aștepta din partea mea să practic corectitudinea politică, atunci acela se înșeală. Voi susține ceea ce voi considera că este drept și corect față de mine, de partidul și neamul meu, cu riscul asumat de a fi contestat, respins sau chiar condamnat de către unii și alții. Viața (și viața politică mai ales) este destul de grea și de scurtă – de ce să consumăm timp și energie vopsind cuvinte ce (corect politic) din coadă au să sune?