În ultimele zile, spiritele s-au înfiebântat pe plan internațional în legătură cu centrala atomică din Zaporizhzhia.
Ucraina și Rusia s-au acuzat reciproc de faptul că, atacând obiective din incinta centralei, riscă să deterioreze structura de bază a acesteia și să provoace un incident nuclear cu potențial destructiv devastator.
Cea care a fost vârf de lance în a lansa acuzații a fost Agenția Atomică ucraineană (Enerhodar). Aceasta a acuzat în clar că forțele ruse se auto-bombardează și că în urma loviturilor au fost deteriorate componente (senzori de radiații) din cadrul centralei atomice.
Componentele de comunicare ale conducerii ucrainene au însoțit reclamațiile Enerhodar: președintele Zelensky a acuzat sâmbăta trecută Rusia de ”teroare nucleară” solicitând sancțiuni internaționale împotriva Rusiei inclusiv în planul colaborării pe teme nucleare (CNBC).
Narativa ucraineană a fost adoptată de către organizațiile internaționale. Secretarul general al ONU, Gutteres, a declarat în 8 august că atacurile asupra atomocentralei sunt sinucigașe (RFERL) iar în 9 august șeful Agenției Atomice Internaționale, (IAEA) Grossi, a solicitat admiterea inspectorilor IAEA în centrala nucleară. În 10 august minștrii de externe ai Grupului G7 au solicitat Rusiei printr-o scrisoare deschisă ca centrala atomică să fie retrocedată Ucrainei, ai cărei experți sunt singurii care să ofere securitate și funcționalitate reactoarelor atomice (RFERL).
Totodată însă IEAA a încercat să calmeze decidenții, experții săi afirmând că, conform informațiilor primite (mai ales dinspre partea ucraineană), nu există un pericol imediat (ONU)
a preliminary assessment by UN atomic overseer experts found that the safety and security situation seemed stable with no immediate threat, despite that several pillars were breached.
ce știm până acum:
- Rusia a cucerit centrala nucleară în luna martie
- din martie până la începutul lui august activitatea atomocentralei s-a desfășurat în parametrii normali. Personalul ucrainenan și-a continuat activitatea însă a fost supervizat de experți veniți din Rusia. De asemenea Rusia a asigurat paza militară a obiectivului (așa cum anterior făcuse și cu centrala nucleară de la Cernobyl).
- la sfârșitul lunii iulie – începutul lui august luptele din zonă s-au intensificat, pe fondul prognozatei ofensive a armatei ucrainene în Sud.
Fotografioe aeriană. Se poate face comparație cu imaginea de mai sus, pentru o mai corectă vizualizare a locului loviturilor.
Ce pot eu presupune:
- pe fondul înăspririi luptelor din zonă, trupele ruse au amplasat nu doar paza militară în incinta centralei nucleare, ci și al echipament militar (desigur arme antiaeriene, dar posibil muniție și lansatoare de rachete)
- unele dintre atacurile cu rachete asupra orașului Nikopol (aflat imediat peste lacul care asigură apă pentru răcirea reactoarelor) se poate să fi fost folosită și artileria amplasată în cadrul incintei centralei sau în imediata apropiere a acesteia (GRID)
- la aceste atacuri forțele militare ucrainene au răspuns folosind rachete și drone.
Ce NU cred că s-a întâmplat:
resping ideea autobombardării. Rusia nu avea nici un interes să își bombardeze propriile poziții și propria cucerire (pe care speră să o conecteze la sistemul de electricitate rus și astfel să aprovizioneze Khersonul ocupat și Crimeea anexată). Deocamdată, electricitatea furnizată de către centrala nucleară este distribuită în sistemul energetic ucrainean, fiind vândută la exterior, inclusiv României). Partea ucraineană a folosit propagandistic loviturile invocând un șantaj nuclear al Rusiei dar este cu totul neclar în ce ar consta acest șantaj, din moment ce Rusia nu a cerut reînceperea discuțiilor despre pace și a respins ideea unei întâlniri Zelensky-Putin; Putin pare convins că războiul merge în favoarea sa și mai poate cuceri teritoriu în SE Ucrainei (POLITICO).
Ipoteză
- Toate loviturile asupra perimetrului centralei aparțin armatei ucrainene.
- pe nici un front deshis (de la N la S: Harkov, Lugansk, Donetsk, Zaporizhzhia, Kherson) lucrurile nu merg bine pentru partea ucraineană (în Kherson bombardamentele folosind HIMARS au fost unele de succes, dar cei care atacă sunt tot rușii, măcinând încontinuu forțele ucrainene) – pentru fiecare sat pretins eliberat (nu totdeauna sunt prezentate și dovezi ale acestei recuceriri) Ucraina pierde alte două, sau chiar un oraș
- Ucrainei, pentru a echilibra situația militară în teren, îi trebuiesc trei lucruri: (a) mai mult personal militar bine instruit, (b) mai mult material militar inclusiv sisteme de lansare la lungă distanță și (c) o mai bună acoperire aeriană (asta însemnând implicarea aeriană a NATO, căci personalul aerian ucrainean a fost grav redus în cele 6 luni de război).
- În situația de fapt și de drept actuală punctul (c) de mai sus este greu spre imposibil de realizat; de asemenea partea cu rachete la mare distanță a punctului (b). Chiar și punctul (a) este greu de realizat: Ucraina face eforturi mari pentru mobilizare, dar durata de instruire a recruților a scăzut dramatic, ceea ce duce la trupe de proastă calitate.
Care ar fi rezolvarea problemelor arătate mai sus? Ei bine, aici intră în discuție șantajul nuclear dar nu cel rusesc, ci cel ucrainean.
Agitând spectrul unui dezastru nuclear, atacând perimetrul atomocentralei dar blamând pentru aceasta Rusia, regimul de la Kiev poate spera într-o implicare mult mai accentuată a aliaților săi de facto, putând astfel să spere la satisfacerea unora dintre nevoile sale esențiale: câteva mii/zeci de mii de soldați NATO (eventual sub steag ONU, pentru a asigura securitatea zonei în care se află centrala nucleară); acoperire aeriană minim în zona Zaporizhzhia – Donetsk – Kherson, ceea ce ar permite desfășurarea unei ofensive limitate în aceste zone sau chiar mai mult; o creștere cantitativă cuplată cu o diversificare a tipurilor de armament primite (inclusiv aviație și artilerie la mare distanță).
Pentru realizarea ipotezei de mai sus, mai trebuie convinse SUA (care s-a arătat până acum extrem de sceptică la idea unei implicări directe americane) și consiliul de securitate ONU. Dacă Rusia ar fi declarată de către SUA stat terorist (cum deja cer unii vulturi ai războiului din SUA) se crează premisele cel puțin a atragerii SUA în acest scenariu; Consiliul de securitate al ONU este o țintă inaccesibilă – acolo Rusia și China au drept de veto.
Ieri, reprezentantul Rusiei la ONU a solicitat o întrunire a Consiliului de Securitate al ONU pe tema atacurilor asupra centralei nucleare din Zaporizhzhia (PLENGLISH). Rușii par destul de siguri că dispun de dovezile necesare pentru a demonstra că cei care pun în pericol securitatea nucleară a zonei și poate chiar a Europei, sunt militarii ucraineni. Ședința ar trebui să aibă loc azi, 11 august.
Radu Zlati 
Comentarii recente